News Flash:

Marele cronicar Grigore Ureche

17 Septembrie 2013
19644 Vizualizari | 0 Comentarii
Grigore Ureche a fost primul cronicar moldovean de seama, a carui opera a ajuns pana la noi.
Nascut pe la 1590 sau 1595, Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit detinand functii politice importante la sfarsitul veacului al XVI-lea, in repetate randuri purtator de solii la Poarta Otomana, mare vornic al Tarii de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movila.
Cronicarul de mai tarziu a invatat carte la Lemberg, la Scoala Fratiei Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina si greaca, retorica si poetica. Reintors in tara, a participat la viata politica mai intai ca logofat, apoi spatar.
In vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiati ai acestuia, mare spatar, iar din anul 1642, urmand calea parintelui sau, a ajuns mare vornic al aceleiasi Tari de Jos.
A murit in anul 1647 in satul Goesti din tinutul Carligaturii si a fost inmormantat intr-o cripta de la manastirea Bistrita din Moldova.
Letopisetul Tarii Moldovei de cand s-au descalecat tara si de cursul anilor si de viata domnilor care scrie de la Dragos pana la Aron-voda a fost scris spre sfarsitul vietii, (se crede ca ar fi muncit la el intre anii 1642-1647). Baza informativa a cronicii au constituit-o manualele slavone de curte, cronica Poloniei a lui Joachim Bielski si o cosmografie latina. Valoarea ei consta in integrarea faptelor istorice intr-un sistem de gandire politica.
Cronicarul motiveaza scrierea acestui letopiset din simplul pretext „ca si nu se inece ... anii cei trecuti“ si sa lase urmasilor amanunte despre cele ce au fost sa se petreaca in anii de demult, dar si din grija ca acestia sa nu ramana „asemenea fiarelor si dobitoacelor celor mute si fara minte“. E de accentuat importanta pe care o acorda cronicarul istoriei in trezirea si cresterea constiintei nationale a poporului, Letopisetul Tarii Moldovei constituind inceputul istoriografiei in limba romana.
Versiunea originala a circulat intr-un mediu foarte restrans si s-a pierdut foarte de timpuriu, la baza tuturor copiilor ulterioare din a doua jumatate a sec. al XVII-lea si pana astazi stand versiunile interpolate ale lui Simion Dascalul. Alti copisti, ca Misail Calugarul si Axinte Uricariul au adaugat la rindul lor unele pasaje. Majoritatea interpolarilor au fost identificate, unele chiar de Miron Costin. Astazi se pastreaza 22 de copii manuscrise, continind integral sau partial cronica lui Ureche. Prima publicare a textului s-a facut in 1852, de catre Mihail Kogalniceanu.
Letopisetul prezinta istoria Moldovei de la al doilea descalecat (1359) pina la à doua domnie à lui Aron-voda. Grigore Ureche a consemnat in mod obiectiv evenimentele si intamplarile cele mai importante, tinand foarte mult sa fie nu un „scriitoriu de cuvinte desarte ce de dereptate“. Adversar al unei puteri domnesti fara controlul boierimii, Ureche a scris cronica de pe pozitia marii boierimi. A glorificat eroica lupta antiotomana a moldovenilor pentru neatarnarea tarii si in special epoca lui Stefan cel Mare. In politica externa, Grigore Ureche a promovat cu perseverenta ideea polonofila – izbavirea Moldovei de turci numai in alianta cu Polonia.
Intr-un capitol intitulat Pentru limba noastra moldoveneasca, remarca influenta altor limbi („asijderea si limba noastra din multe limbi este adunata si ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejur”), afirma descendenta romana („de la Rim ne tragem”) si face unele apropieri etimologice intre cuvintele romanesti si cele latinesti („…de la rimleni, ce le zicem latini: pine, ei zic panis; carne, ei zic caro; gaina, ei zic galina; muiarea, mulier; fameia, femina; parinte, pater; al nostru, noster si alte multe din limba latineasca, ca de ne-am socoti pre amanuntu, toate cuvintele le-àm intalege”. Ureche greseste originea doar a doua cuvinte: femeie – familia, parinte – parentem). Cronicarul afirma si originea comuna a moldovenilor, muntenilor si ardelenilor.
A intimpinat greutati de exprimare pentru ca nu a avut un model de cronica in limba romana, de aceea frazele sunt mai greoaie, amestecind sintaxa slava cu cea orala romaneasca.
N. Manolescu, in Istoria critica a literaturii romane desprinde urmatoarele trasaturi ale operei:
a) atitudinea critica fata de izvoare: nu foloseste stirile care „nu se tocmesc”;
b) tel patriotic si educativ precis: demonstreaza latinitatea limbii cu exemple si vede necesitatea ca romanii sa aiba si o istorie a lor, cum au alte popoare;
c) folosirea metaforei: cronicarii trebuie sa fie „fierbinti” pentru trecut. Intr-o lupta, moldovenii au pierit „cit au inalbit poiana”;
d) arta portretului: omul este privit sub o calitate sau un viciu esential, care-i subordoneaza faptele. Ilias-voda, fiul turcit al lui Petru Rares, „pe dinafara sa vedea pom inflorit, iar dinauntru lac imputit”. Stefan cel Mare este impulsiv, dar viteaz.
Portretul lui Stefan cel Mare
Lui Stefan ii sunt dedicate cele mai multe pagini din letopiset, intr-un joc de lumini si umbre, caci cronicarul nu se sfieste sa-l judece uneori (de exemplu il considera mai curand un razboinic de dragul razboiului decat un patriot). Celebru este finalul portretului, in care moartea voievodului este prezentata secvential:
a) imprejurarile mortii lui Stefan (anul, luna, ziua);
b) portretul fizic, realizat printr-un eufemism („om nu mare de stat”) si cel moral, alcatuit dintr-o enumerare de insusiri: impulsiv („minios si degraba a varsa singe nevinovat”), uneori nedrept cu boierii („deseori la ospete omoriia fara giudet”), dar bun gospodar („si lucrul sau il stia a-l acoperi”), neintrecut strateg („la lucruri de razboaie mester”), stiind sa-si transforme chiar infringerea in victorie („…ca stiindu-se cazut gios se radica deasupra invingatorilor”);
c) sentimentele poporului la moartea lui Stefan (jalea, intrarea in legenda à domnitorului);
d) participarea naturii la durerea generala;
e) o scurta si precisa informare istoriografica.
Cronica lui Ureche este prima scriere din literatura romana care se departeaza de stilul bisericesc. Arta scriitorului se valorifica indeosebi in capacitatea de a creiona portrete.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

grigore ureche cronicar moldovean poarta otomana vasile lupu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1643 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019528 (s)