News Flash:

Marele incendiu din Roma

27 Ianuarie 2014
1950 Vizualizari | 0 Comentarii
Marele incendiu din Roma a lovit orasul Roma sub domnia imparatului Nero.
Incendiul a izbucnit in noaptea de 18 iulie 64 (ante diem XV Kalendas Augustas, anno DCCCXVII a.U.c.), in zona Circus Maximus si a facut ravagii timp de sase zile si sase nopti, propagandu-se practic in intregul oras.
Trei din cele paisprezece cartiere ale Romei, care constituiau orasul (al III-lea, numit Isis et Serapis, acum Oppius, al IX-lea, Circus Maximus si al X-lea, mons Palatium) au fost distruse complet, in timp ce in alte sapte alte cartiere, pagubele au fost limitate. Mortii s-au numarat cu miile, iar cei ramasi fara adapost au fost intr-un numar de circa doua sute de mii. Numeroase edificii publice si monumente, precum si vreo 4.000 de insulae si 132 domus au fost distruse.

Vezi si Marina in Roma antica 
In momentul incendiului, Roma, aproape de apogeu, era una din cele mai importante metropole ale Antichitatii. Numara circa 800.000 de locuitori.
In acea epoca, incendiile se declansau la Roma, ca si in majoritatea marilor orase, cu o oarecare frecventa. Acest fapt era favorizat de caracteristicile de constructie ale edificiilor antice, realizate, in mare parte, din elemente de lemn (plafoane, balcoane etc.), si care, cele mai multe dintre ele, utilizau brasero pentru iluminare, pregatirea mancarii si pentru incalzire. Caile de circulatie erau stramte, sinuoase, iar faptul ca imobilele de locuit (insulae) erau lipite intre ele, usura propagarea flacarilor.
Lupta contra incendiilor era asigurata la Roma de un corp de interventii constituit din sapte cohorte de vigili (Vigiles urbani), care se ocupau si de asigurarea ordinii publice. Cohortele de vigili erau raspandite, cu cazarmi si corpuri de garda (excubitoria), in fiecare din cele paisprezece regiuni / cartiere auguste. Lupta contra incendiilor, in pofida acestei organizari, era ingreunata de stramtimea spatiilor de manevra si de dificultatea aducerii apei acolo unde era necesara.
Istoricul roman Tacitus / Tacit, in Annales, descrie evenimentul ca fiind cel mai grav si mai violent incendiu din Roma. Inca de la inceputul descrierii sale, autorul pune in evidenta incertitudinile privitoare la originea dezastrului. Pur accident sau act criminal la initiativa lui Nero? (« forte an dolo principis incertum »). Prezentarea sa este cea mai bogata in detalii.
Potrivit scrierilor lui Tacitus, incendiul, izbucnind in apropierea Circului Maximus, a fost alimentat de vant si de marfurile existente in pravalii tinand de Circ si s-a extins rapid in interiorul edificiului. A urcat apoi pe inaltimile din apropiere si s-a imprastiat, cu rapiditate, fara sa intampine nicio impotrivire. Ajutoarele au fost ingreunate de marele numar de locuitori care incercau sa scape si de caile de circulatie prea stramte si intortocheate.

Vezi si Prostitutia in Roma antica 
Tacitus raporteaza si faptul ca unii indivizi ar fi impiedicat, prin amenintari, pe vigili sa stinga flacarile, si ca acestia i-ar fi chiar iritat, declarand ca asculta de ordine: istoricul emite ipoteza ca acesti indivizi erau jefuitori actionand pe cont propriu sau ascultand de niste porunci primite in mod efectiv: in latina : « nec quisquam defendere audebat, crebris multorum minis restinguere prohibentium, et quia alii palam facies iaciebant atque esse sibi auctorem vociferabantur, sive ut raptus licentius exercerent seu iussu » .
Nero, care se gasea la Antium, ar fi revenit in oras, cand flacarile ii amenintau resedinta, Domus Transitoria, si n-ar fi reusit sa o salveze. Ar fi luat in cont soarta celor ramasi fara adapost, deschizand Campul lui Marte[6] si instaland acolo baraci si aprovizionand cu cele necesare traiului imprejurimile. Mai mult, pretul graului a scazut la trei sesterti pe modius.

Vezi si Erotismul in Grecia si Roma antica 
Incendiul face ravagii timp de sapte zile, dar tocmai atunci cand autoritatile cred ca au reusit sa-l stavileasca, se dezlantuie intr-un alt cartier. Abia in a noua zi, in sfarsit, focul se stinge efectiv, dar Roma nu mai este decat ruine. Acest incendiu s-a soldat cu mari pagube. In afara de cladiri, unele venerate de romani prin vechimea lor, care devin doar gramezi de moloz, operele de arta aduse din Grecia si Orient pentru a impodobi locurile publice, ca si toate manuscrisele aflate in bibliotecile publice sunt distruse. Iata cum descrie istoricul Tacit (55-120 d.Hr.), la catva timp, dezastrul la care a fost martor: „...Incendiul se raspandeste cu violenta mai intai in partile plane, apoi se avanta spre cartierele aflate la inaltime, inainte de a devasta partile joase ale orasului. Prin rapiditatea sa fulgeratoare, el o ia inaintea ajutoarelor si da peste o prada usoara in orasul cu strazi inguste si intortocheate, cu cartiere prost aliniate cum era vechea Roma”.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

marele incendiu roma imparatului nero circus maximus act criminal
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1636 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018927 (s)