News Flash:

Mari romani - Constantin Brancoveanu

12 Iulie 2013
3460 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6590 RON (-0.0017)
USD: 4.0854 RON (-0.0083)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Constantin Brancoveanu (n. 1654 - d. 15 august 1714) a fost un mare boier, Domn al Tarii Romanesti intre 1688 si 1714 si nepot al domnitorului Serban Cantacuzino. In perioada in care a domnit, Tara Romaneasca a cunoscut o perioada de inflorire culturala si de dezvoltare a vietii spirituale.
In 1714, pe 15 august, a fost executat la Istanbul, impreuna cu cei patru fii ai sai (Constantin, Stefan, Radu si Matei), precum si cu sfetnicul sau Ianache Vacarescu. Cu totii sunt venerati de catre Biserica Ortodoxa Romana, sub numele de Sfintii Mucenici Brancoveni.
Constantin Brancoveanu s-a nascut in anul 1654, la Brancoveni (actualmente comuna in judetul Olt), intr-o veche familie boiereasca. Era fiul lui Matei („Papa”) Brancoveanu si al Stancai (Cantacuzino), sora domnitorului Serban Cantacuzino.Ramanand orfan de tata la varsta de doar un an, a fost crescut de un unchi al sau, stolnicul Constantin Cantacuzino (un reprezentat de seama al culturii umaniste in spatiul romanesc), care i-a oferit o educatie aleasa pentru acele vremuri, invatand, printre altele, greaca, latina si slavona.
Casatorit cu Marica, nepoata lui Antonie Voda din Popesti, Constantin Brancoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, Stefan, Radu si Mate] si sapte fiice: Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Balasa si Smaranda.
Sotia sa, Doamna Marica, a fost adevaratul administrator al intregii averi a Brancovenilor, despre care se afirma pe atunci ca era fabuloasa. Ea stia rostul fiecarei mosii, al fiecarei case si al tuturor sumelor de bani depozitate in bancile din vestul Europei, la Viena, Venetia sau Amsterdam.
In vremea sa au avut loc intense actiuni politice si diplomatice pentru stavilirea expansiunii tariste si otomane in Europa de Sud-Est. Folosind o politica abila, s-a mentinut 26 de ani la domnie. Fiscalitatea excesiva din timpul domniei lui, determinata si de cererile mereu sporite ale Portii otomane, a ingreunat viata taranilor si targovetilor. A dus o politica externa sovaitoare. Ajungandu-se sa se dea ajutor lui Petru cel Mare in razboiul ruso-turc din 1710-1711, el a adoptat, in timpul acestui razboi, o atitudine de expectativa. Invinuit de tradare de catre turci, a fost executat la Istanbul in 1714, impreuna cu cei patru fii ai sai.
Anii domniei lui Brancoveanu au fost marcati de un progres economic si cultural-artistic, de initiative de modernizare a aparatului statal, de reformare a sistemului fiscal. A organizat cancelaria statului in vederea intretinerii raporturilor cu puterile straine. Epoca brancoveneasca s-a deschis influentelor occidentale care au inceput sa prevaleze asupra celor orientale. Astfel s-a creat o sinteza originala nationala, prin aportul traditiei rasaritene si a celei occidentale.
Principalele directii ale politicii lui Constantin Brancoveanu au fost:
intarirea rolului domniei;
reorganizarea sistemului fiscal;
promovarea unor relatii stranse cu Moldova si Transilvania.
Pana in anul 1709, Constantin Brancoveanu a reusit sa mentina o politica echilibrata intre Imperiul Otoman, caruia ii era vasal, si Sfantul Imperiu Roman (Habsburgic), a carui expansiune ajunsese pana la hotarele Tarii Romanesti (dupa cucerirea Transilvaniei, recunoscuta de Poarta Otomana prin tratatul de pace de la Karlowitz, din 1699).
Cu Imperiul Habsburgic, domnul Tarii Romanesti a incheiat mai multe tratate secrete. In schimbul anumitor servicii, Brancoveanu a primit pentru el si pentru familia sa mai multe mosii si titluri nobiliare ale Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana. In 1709, o conjunctura europeana nefavorabila si greselile politice ale lui Constantin Brancoveanu au dus la dezastrul familiei. Atunci, regele Suediei, Carol al XII-lea, fusese invins de Petru cel Mare la Poltava. Scapata de amenintarea suedo-germana pentru prima data in istorie, armata rusa a intrat pe teritoriul Moldovei, pentru a lupta cu sultanul. Brancoveanu s-a gandit atunci sa se alieze cu rusii. I-a scris lui Petru cel Mare o scrisoare in care i-a promis ca il va ajuta cu aprovizionarea armatei. In schimb, tarul i-a trimis multumirile sale si 300 de pungi cu aur, pentru plata serviciilor. Pentru mai multa siguranta insa, Inalta Poarta l-a trimis de indata ca domn in Moldova pe Dimitrie Cantemir, dusman stiut al familiei Brancovenilor, cu insarcinarea de a raporta Divanului orice miscare facuta de acesta. Primul lucru pe care l-a facut insa Cantemir a fost sa se alieze cu tarul. Prudent, Brancoveanu a incercat sa mentina un echilibru intre cele doua tabere. El si-a adunat ostile in tabara de la Urlati, Prahova, aproape de granita cu Moldova. In cazul in care rusii ar fi vrut sa intre in Tara Romaneasca, se alia cu ei. El intentiona insa sa ramana de partea turcilor daca acestia ar fi fost mai rapizi. Planurile i-au fost date peste cap insa de varul sau, spatarul Toma Cantacuzino, care impreuna cu mai multi boieri ai lui Brancoveanu a fugit in lagarul tarului. Speriat, Brancoveanu i-a trimis lui Petru cel Mare cele 300 de pungi inapoi, iar turcilor proviziile, contribuind la esecul militar al tarului, in batalia de pe Prut (Stanilesti, 1711), care s-a vazut nevoit sa incheie pace cu turcii. 
In perioada domniei lui Constantin Brancoveanu, cultura romaneasca a cunoscut o perioada de inflorire, domnitorul fiind un fervent sprijinitor al culturii. In cei 26 de ani de domnie, Brancoveanu s-a dovedit un gospodar desavarsit si bun administrator al avutiilor tarii, instaurand o epoca de prosperitate si de pace.
Domnitorul a initiat o ampla activitate de constructii religioase si laice, imbinand armonios in arhitectura, pictura murala si sculptura traditia autohtona, stilul neo-bizantin si ideile novatoare ale renascentismului italian intr-un nou stil caracteristic, numit stilul brancovenesc. Denumirea de stil brancovenesc, sau de arta brancoveneasca, este folosita in istoriografia romana de arta pentru arhitectura si artele plastice din Tara Romaneasca in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu. Deoarece aceasta epoca a influentat in mod hotarator evolutiile de mai tarziu, termenul se foloseste prin extensie si pentru a descrie operele de arta din vremea primilor Mavrocordati, pana catre 1730. Istoricii de arta caracterizeaza uneori stilul prin analogie cu renasterea apuseana, datorita structurilor sale clare, rationaliste, dar exuberanta lui decorativa permite si folosirea termenului de baroc brancovenesc.
Constantin Brancoveanu si-a asumat rolul de protector al tiparului si scolilor din Tara Romaneasca, dar si din Transilvania, numele sau fiind intalnit intre cele ale donatorilor de la scoala romaneasca din Scheii Brasovului.S-a inconjurat de personalitati de cultura din tara si strainatate, sustinand financiar si diplomatic pregatirea tinerei generatii de cadre in scolile europene.
In 1689 l-a adus de la Istanbul pe Antim Ivireanul, viitorul mitropolit, sub indrumarea caruia s-au tiparit numeroase carti romanesti, grecesti, slave si chiar arabe, turcesti si georgiene.
Constantin Brancoveanu a infiintat in 1694 Academia domneasca din Bucuresti, o scoala superioara („colegiu public pentru pamanteni si straini”) avand ca limba de predare greaca veche, in cladirile de la manastirea „Sfantul Sava”. In 1707 el a reorganizat-o, numind in fruntea ei pe invatatul grec Sevastos Kyminitis, urmat de Marcu Porfiropol.
In paralel cu „Academia de la Sfantul Sava”, functionau si alte scoli, in incinta unor manastiri, in care se preda in slavoneste si in romaneste. Asa au fost scolile de la manastirile Sfantul Gheorghe Vechi si Coltea, amandoua in Bucuresti, care pregateau dieci pentru cancelariile domnesti, preoti si dascali. O serie de scoli romanesti existau in orasele tarii, in manastiri si chiar in mediul rural. In cateva manastiri au luat fiinta biblioteci, cu lucrari procurate din mari centre culturale din apusul Europei; printre acestea se remarcau biblioteca de la manastirea Margineni (ctitoria lui Constantin Cantacuzino, postelnicul) si biblioteca manastirii Horezu, ctitorie a lui Constantin Brancoveanu.
Constantin Brancoveanu a fost unul dintre cei mai mari ctitori de biserici si manastiri din tarile romane.
Inca inainte de a ajunge domnitor, el a ridicat doua biserici, una la Potlogi, Dambovita si alta la Mogosoaia, langa Bucuresti.
Dupa ce s-a urcat pe tronul Tarii Romanesti, Brancoveanu a mai ctitorit tot in Bucuresti inca trei biserici, pe locul unora mai vechi: biserica Sfantul Ioan cel Mare sau „Grecesc”, demolata in secolul trecut, biserica manastirii Sfantul Sava, demolata in secolul trecut si Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti, existenta si azi in centrul capitalei, recent restaurata. In aceasta din urma biserica au fost depuse si osemintele ctitorului, in anul 1720, aduse in ascuns de la Constantinopol, de catre sotia sa, doamna Marica.
A mai zidit o biserica in satul Doicesti, Dambovita - in 1706.
Impreuna cu unchiul sau, spatarul Mihai Cantacuzino, a ridicat manastirea din Ramnicu Sarat, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, inchinata manastirii Sfanta Ecaterina din Muntele Sinai.
In vara anului 1690, Constantin Brancoveanu a pus piatra de temelie a celei mai de seama din ctitoriile sale: Manastirea Horezu (sau „Hurezi”), cu hramul Sfintii imparati Constantin si Elena.
Printre alte biserici si manastiri ctitorite sau refacute de binecredinciosul voievod, trebuie amintite: Manastirea Sambata de Sus, Manastirea Surpatele, Manastirea Polovragi si Manastirea Turnu din Targsoru Vechi, Prahova
In anul 1711, sultanul a hotarat sa se razbune. Pentru aceasta a pus la cale un plan, aplicat abia dupa trei ani, cand Brancoveanu nici nu mai banuia ca ar mai avea dusmani. Toate rudele lui, Cantacuzinii, care ii sprijinisera pana atunci domnia, se intoarsera insa impotriva lui. Brancoveanu pregatea la vremea aceea nunta fiului sau, Radu. Mireasa, fata lui Antioh Voda Cantemir, se afla la Istanbul. Pentru a nu supara Inalta Poarta, Brancoveanu i-a trimis o scrisoare sultanului, impreuna cu 4.000 de galbeni si o blana de samur. Ali Pasa, comandantul ostilor otomane, pregatea atunci o mare lovitura impotriva Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana, motiv pentru care s-a decis sa-l scoata pe Brancoveanu din joc inainte de inceperea luptelor. Viclean, Ali Pasa i-a comunicat lui Voda ca Poarta nu se opune casatoriei. Brancoveanu a trimis la Istanbul, dupa mireasa, un convoi condus de domnita Balasa si de sotul ei. Era pe la sfarsitul iernii anului 1713, cand domnita Stanca, una dintre fiicele domnitorului, s-a imbolnavit grav. Inaintea mortii ea a avut o viziune: pe peretele din fata patului i-a aparut o ceata de turci, care il ducea pe tatal ei in lanturi la Istanbul.
Desi Brancoveanu facuse mari eforturi pentru a-i convinge pe otomani ca gestul spatarului Toma Cantacuzino (trecerea de partea rusilor in timpul razboiului ruso-turc din 1711) nu exprimase si vointa sa, o noua acuzatie s-a adaugat la adresa voievodului. Invinuit, dupa cum spunea cronicarul turc Mehmed Rasid ca „adunase multe bogatii si arme pentru a se opune si pregati o rascoala, asteptand ca sa-si arate dorinta de a domni in chip absolut independent", Brancoveanu a fost mazilit in 1714, in apropierea Pastilor. Impreuna cu familia sa, a fost dus la Istanbul si inchis la Edicule, iar toate averile sale i-au fost confiscate.
Ianache Vacarescu, ginerele si sfetnicul principal al domnitorului, a fost decapitat primul. Au urmat fiii cei mari. Inspaimantat, Matei, mezinul, a fost gata sa renunte la crestinism: 
"Da-mi voie sa-mi traiesc tineretea. Mai bine vreau sa fiu mahomedan decat sa mor nevinovat”. Brancoveanu s-a impotrivit, iar calaul i-a retezat si capul copilului. Constantin Brancoveanu insusi a ingenuncheat ultimul in fata gadelui. Capetele celor sase au fost plimbate pe strazile Istanbulului in varfuri de sulite, iar trupurile, aruncate in mare. Doamna Maria a aflat vestea in inchisoare. Cu ajutorul Patriarhiei Constantinopolului a inceput pescuitul cadavrelor, care si-au gasit odihna vesnica in insula Halki, intr-o veche manastire greceasca ridicata de imparatul Ioan al VIII-lea Paleologul.
„Odata cu Brancovanul au pierit cei patru feciori ai lui, carora el le-a grait astfel in ora mortii: „Iata, toate avutiile si orice am avut, am pierdut! Sa nu ne pierdem incai sufletele... Stati tare si barbateste, dragii mei! sa nu bagati seama de moarte. Priviti la Hristos, mantuitorul nostru, cate a rabdat pentru noi si cu ce moarte de ocara a murit. Credeti tare intru aceasta si nu va miscati, nici va clatiti din credinta voastra pentru viata si lumea aceasta...”. Acestea zicand el, porunci imparatul de le taiara capetele, intai ale feciorilor, incepand de la cel mai tanar, si mai pe urma a taiat capul lui Constantin Brancovanu, si aruncara trupurile in mare. Si crestinii, dupa aceea, aflandu-le, le-au astrucat la Patriarhie.”
—Gheorghe Sincai - Cronica romanilor si a mai multor neamuri
Ulterior, trupul lui Constantin Brancoveanu a fost inmormantat la Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti, ctitorie a sa.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

mari romani constantin brancoveanu boier serban cantacuzino
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1926 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013813 (s)