News Flash:

Mari tradari in serviciile secrete romanesti comuniste

26 Februarie 2015
1053 Vizualizari | 0 Comentarii
Se stie inca foarte putin despre marile tradari din serviciile secrete romanesti. De peste 20 de ani, multi analisti, istorici sau chiar ziaristi au incercat sa acrediteze ideea ca ofiterii de informatii au fost niste patrioti, exceptie facand doar Pacepa.

A spus-o, la un moment dat, chiar si unul dintre fostii sefi ai Serviciului de Informatii Externe, Claudiu Saftoiu.
Insa, daca arunci o simpla privire la ce s-a petrecut atat in Securitatea interna, cat si in spionajul romanesc de dinainte de 1989, vezi ca numai patrioti n-au fost agentii mai mult sau mai putin acoperiti.

Spionajul, de pilda, a avut pierderi mari chiar inainte de fuga generalului Pacepa. Oameni care cunosteau perfect cum functioneaza sistemul au trecut la „dusman” pentru ca aveau ce vinde, nu din motive ideologice.
Daca Securitatea a fost tradata de cei despre care se credea ca sunt soldatii cei mai credinciosi, au fost si momente cand serviciul a stiut sa-si aleaga cu abilitate agentii.

Unul dintre acestia, ca sa dam cel mai recent exemplu, este Constantin Balaceanu-Stolnici. Azi, fara patima despre cei care au defectat si despre cei care au lucrat cu sarg pentru Securitate lui Ceausescu.

Dezertarile se tin lant

Locotenentul-major MihaiI.Atanasiu, agent al spionajului romanesc, deplin conspirat in Franta, a dezertat. Lovitura a fost usturatoare pentru Centrala de la Bucuresti. Drept dovada, locotenentul-major este condamnat la moarte, in contumacie la inceputul anilor ’70.

Vezi si Obiecte din comunism, care ne-au marcat copilaria - FOTO

Acest fapt releva ca autoritatile din Romania recunosteau apartenenta lui Atanasiu la serviciul de spionaj. Mai mult, o intreaga echipa a fost trimisa pe urmele lui Atanasiu pentru a-l  captura. Operatiunea, coordonata de catre sefii Departamentului de Informatii Externe (spionajul), Nicolae Doicaru, respectiv Ion Mihai Pacepa, a esuat, pentru ca francezii au stiut sa-l ascunda foarte bine pe spion.

O alta dezertare mai putin cunoscuta, care insa a facut ravagii la Bucuresti, a fost a lui Emilian Alexandru.
Omul fusese director al Serviciului Coduri din Ministerul de Externe si avea ce vinde, mai ales ca ani de zile lucrase mana in mana cu spionajul romanesc.

Si pierderea capitanului Constantin Ruiu a dat peste cap spionajul romanesc de la acea vreme.
Era deplin conspirat ca functionar la Banca de Reconstructie si Dezvoltare, iar Centrala astepta mult de la el. Insa, la un moment dat, Ruiu a disparut fara urma, motiv pentru care mai multi agenti ai DIE au fost retrasi de la post, potrivit Agerpres.

Spioni chemati la sedinte de partid

Responsabilitatea defectiunii lui Ruiu apartine si Centralei de la Bucuresti, mai precis sefilor acesteia. Culmea politicii comuniste, ofiterilor deplini conspirati li se cerea imperativ sa participe la sedintele de partid din ambasade, in cazul nostru cea de la Washington, motiv pentru care riscul deconspirarii era maxim.
Nu-i exclus ca Ruiu sa fi fost mirosit de americani si apoi “intors”, pentru ca, ulterior, sa iasa din scena.
Cert e ca nu se stie precis nici pana azi ce s-a petrecut cu ofiterul. Un alt agent DIE deplin conspirat a fost capitanul Virgil Tipanut.

Locuia la Oslo, impreuna cu sotia si copiii, iar oficial lucra pentru Ministerul Comertului Exterior si al Cooperarii Economice Internationale. S-a pierdut in ceata, impreuna cu toata familia, chia atunci cand doi agenti deplin conspirati se indreptau de la Bucuresti spre Oslo, pentru a-l controla.

Lista dezertarilor de dinaintea fugii generalului Pacepa e lunga. Insa, azi am vorbit doar despre agentii mai putin cunoscuti, dar foarte importanti pentru Directia de Informatii Externe.

Vezi si e metode de distractie aveau romanii cu 45 de ani in urma, pe vremea lui Ceausescu

Raspunsul DIE la dezertarile masive a fost si el unul care, cel putin pentru conducerea de atunci a Romaniei, trebuia sa para drastic – pedepsirea exemplara a tuturor defectorilor. Mai mult, spionii aveau sa simta permanent presiunea conducerii DIE, pentru a fi convinsi de faptul ca ii astepta glontul daca dezerteaza. O prostie mai mare nici ca se putea, din motive lesne de inteles.

Pedepsirea “tradatorilor”


Echipa de pedepsire a defectorilor era condusa de generalul Pacepa, al carui adjunct era colonelul Gheorghe Manea. La randul sau, colonelul era secondat de catre locotenent-coloneii C. Robescu si I. Filipescu. Numai ca, operatiunea de depistare si pedepsire a „tradatorilor” n-a avut rezultate concrete.

In primul rand datorita contextului politic. Chiar daca Ceausescu dorea din tot sufletul eliminarea spionilor care trecusera cu arme si bagaje in tabara adversa, tot el era acela care batea lausamarilor cancelarii occidentale.
Anumite actiuni ale romanilor pe teritoriu strain puteau fi considerate teroriste, asa ca nu erau deloc binevenite.
Acesta este motivul pentru care, de pilda, rapirea din SUA a unui alt defector DIE, Constantin C. Rauta, a fost contramandata in ultimul moment, desi operatiunea fusese pregatita cu minutiozitate. Mai mult, chiar, agentul „Lucretiu” a fost retras din preajma sotiei lui Rauta, ramasa la Bucuresti si aflata sub o atenta supraveghere.

 
Cert e ca grupul operativ care avea misiunea sa pedepseasca defectorii nu si-a atins scopul. Mana lunga a Securitatii nu i-a ajuns pe „tradatori”, insa nu este exclusa ipoteza ca oamenii care conduceau pe atunci DIE – Doicaru si Pacepa – sa nu fi dorit cu adevarat declansarea vreunui scandal international.
Vulpoii DIE nu puteau sa nu anticipeze ca pedepsirea unor spioni romani ar fi dus, inevitabil, la amenintarea propriilor pozitii.

O eventuala criza cu ecouri pe toate meridianele nu se putea solda decat cu indepartarea lor din functie.

Moartea ideologiilor si cazul Balaceanu-Stolnici

Am vorbit in deschiderea articolului despre faptul ca Securitatea nu a avut doar esecuri, ci si succese. Unul dintre acestea este legat de activitatea lui Constantin Balaceanu-Stolnici care insa n-a recunoscut niciodata ca a lucrat pentru serviciile secrete romanesti.
 Pare a fi fost un agent valoros care, timp de aproape 25 de ani, si-a insusit o tehnica aparte de observare si analiza a oamenilor si a situatiilor. Nici nu putea fi altfel. Urmasul boierilor argeseni este un timp deosebit de inzestrat.
Drept dovada, talentul sau de-a comunica, bazat pe reale calitati, a fost  exploatat la maximum de Securitate, mai ales pentru a obtine informatii din randul emigratiei. Adevarat, de-a lungul timpului, au lucrat multi oameni inteligenti pentru Securitate, insa mai rar unul de talia lui Stolnici.

Nu doar ca avea o buna acoperire – boier de vita veche -, dar, conform propriei pareri, dobandise calitati absolute necesare unui agent secret: “si-a insusit tehnica de observare si analiza a oamenilor si a situatiilor, ca o indemanare in redactarea unor informari.

Totodata, si-a asimilat un punct de vedere precis, care trebuie sa-i guverneze relatiile cu oamenii dinafara”, sta scris in dosarul lui Stolnici de al CNSAS. Defectorii Securitatii au trecut la „dusman” pentru bani si alte favoruri, nu datorita unor convingeri politice. Stolnici a lucrat cu serviciul secret tot din motive mercantile: bani si avantaje profesionale.

In realitate, in lumea serviciilor de informatii, ideologiile sunt subtiri ca sa nu spun chiar moarte de-a binelea. Pentru agenti, inexistente. Nici Stolnici n-a avut probleme ideologice, mai ales ca la inceputul carierei sale a spionat chiar clasa din care facea parte – boierimea.
Doar cei care conduceau Romania comunista credea ca spionii pot fi inregimentati politic, obligandu-i sa participe la sedintele de partid din ambasade. Motiv pentru care, chiar a doua zi, acestia intrau in colimatorul contraspionajului, care ori ii neutraliza, ori ii recruta.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

tradari patrioti pacepa claudiu saftoiu spionajul dusman securitatea
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2145 (s) | 23 queries | Mysql time :0.074560 (s)