News Flash:

Maria Cutarida-Cratunescu, prima femeie medic din Romania

6 Aprilie 2016
1526 Vizualizari | 0 Comentarii
Maria Cutarida Cratunescu
Dorinta de studiu si de propensiune sociala prin invatatura ii era in multe domenii ingradita femeii din secolul al XIX-lea romanesc (si chiar si in multe dintre statele europei occidentale). Scriam despre Ella Negruzzi, femeia care a indraznit sa lupte si sa cucereasca acel adevarat „sanctuar al barbatilor” care era baroul de avocati. In domeniul medicinei, Mariei Cutarida Cratunescu usile aveau sa fie mai usor de deschis. Poate si pentru ca medicina e mai usor de asociat cu acea latura a caracterului feminin care este compasiunea pentru cei aflati in suferinta.

In 1877, avea sa fie prima romanca care-si incepe studiile in Medicina. In 1884, devine prima romanca cu un doctorat in stiinte medicale. Si-n toamna aceluiasi an devine si prima femeie medic din Romania. E deschizatoarea de drum intr-un domeniu in care femeile erau doar infirmiere... surori de caritate, asa cum, stim, pe frontul primului mare razboi avea sa fie insasi Regina Maria.

Dar sa lasam destinul reginei si sa ne aplecam asupra celeilalte Marii. Maria Cutarida Cratunescu, calaraseanca (s-a nascut in micul oras de pe malul Dunarii in 1857). Dupa studii stralucite la Scoala de Fete (Scoala Centrala de azi) din Bucuresti si la Zurich, atrasa de vocatia sa umanista, Maria Cutarida se inscrie, la 20 de ani, la Facultatea de Medicina din orasul in care si-a incheiat studiile liceale. Faima scolii medicale din Montpelier, Franta, o fac sa se indrepte catre acest centru universitar remarcabil, unde isi sustine si teza de licenta. Ca toti studentii medicinisti francezi (intre care se aflau si tinere femei, asemeni ei), se inscrie pentru stagiu intr-un spital. Alege Parisul (sau Parisul o alege pe ea), poate si pentru ca acolo avea sansa de a-si continua studiile cu cele doctorale. In 1884 devine prima femeie din estul Europei cu un doctorat in Medicina, iar teza sa trateaza o tema care avea sa arate interesul ei perpetuu pentru sanatatea femeii (ca si pentru devenirea ei spirituala): „L’hydrorrhée et sa valeur sémiologique dans le cancer du corps del’uterus” (Despre hidroree si valoarea ei semiologica in cancerul corpului uterin).

Era sau nu era pregatita lumea romaneasca pentru destinul ei?

Sa ne gandim ca Maria Cutarida Cratunescu face acesti pasi intr-o epoca superba a tarii sale. S-a nascut cu numai doi inainte de Mica Unire, a prins reformele in educatie ale Principelui Alexandru Ioan Cuza si a pornit pe drumul devenirii sale intr-o vreme in care Principele (mai apoi Regele) Carol I declara Independenta tarii si o aseza pe fagasul modernitatii. Medicina romaneasca era in plin avant, reorganizata fiind de Carol Davilla.
Mai mult, chiar, presa romaneasca i-a urmarit si ea marcat parcursul cu articole elogioase. Cat timp a studiat in strainatate, ziarele titrau: „O romanca in strainatate vorbeste despre succesele sale la studii” (Pressa) sau „O romanca, doctor in medicina” (Romanul).

Ai spune ca toate aceste laude si fericite comentarii o vor ajuta sa intre fara nici un fel de oprelisti pentru un post rezervat pana atunci barbatilor. Dar nu a fost asa. Nu chiar de la inceput. In toamna anului 1884, cand revine in Bucuresti si da examen pentru dreptul de libera practica si echivalarea studiilor, obtine calificativul Magna Cum Laudae. Calificativ maxim care se va dovedi totusi... insuficient cand vine vorba sa obtina si postul dorit, la Spitalul Brancovenesc, ca medic secundar la sectia de „Boli ale femeilor”. E respinsa fara nici un fel de explicatii, oferindu-i-se in loc un post de... profesoara de igiena. Nu dispera. Isi deschide un cabinet particular, iar in anul urmator candideaza din nou pentru un post de medic, de data aceasta la Spitalul Filantropia, unde, ca medic secundar, ofera consultatii gratuite. Ambitia si increderea in destinul sau o fac sa se inscrie pentru examenul de obtinere a gradului de medic primar ginecolog – dar e din nou respinsa, fara explicatii. Nu va da nici o clipa inapoi. Pas cu pas, isi implineste, pana la urma, cateva dintre deziderate (asta pana cand „lumea barbatilor” i se opune din nou). Din 1886 a devenit sef al catedrei de igiena de la Azilul „Elena Doamna”, iar din 1891, si al sectiei de ginecologie de la Filantropia. Dar, in 1894, Eforia Spitalelor a decis sa modifice profilul sectiei unde lucra din ginecologie in chirurgie ginecologica, schimbandu-se astfel si programa concursului. Maria Cutarida-Cratunescu protesteaza, fara rezultat, iar conflictul intre ea si Eforie s-a adancit, ajungandu-se la demisie.

Este momentul in care decide sa-si canalizeze eforturile in alta directie. A infiintat, in 1897, Societatea Materna, cu scopul de a ocroti copiii saraci, iar doi ani mai tarziu a organizat prima cresa din Romania, la Fabrica de Tutun din Bucuresti, unde a asigurat si consultatii pentru 2000 de muncitoare, in perioada 1885 – 1898.

Este inceputul unei activitati remarcabile pe frontul feminismului. A prezentat la Congresul actiunilor feministe, tinut la Paris in anul 1900, lucrarea „Le Travail de la femme en Roumanie”, (Munca femeii in Romania), precum si o statistica a femeilor care au reusit sa promoveze intelectual. Iata ce spunea aceasta: „Numarul ce rezulta din titlurile academice acordate celor 825 de fete in decurs de 26 de ani vorbeste indeajuns in favoarea activitatii noastre intelectuale. Intr-adevar, din 1875, de la promovarea primei fete cu bacalaureat in Romania, numarul lor s-a ridicat pana la 432 bacalaureate, 40 licentiate in Litere si 21 licentiate in stiinte, 12 doctorese in Medicina, o doctoreasa in Drept de la Facultatea din Paris, si o licentiata in Drept, 319 profesoare de scoala secundara de fete si 2 licentiate in Farmacie. Daca la acest numar se adauga cel al artistelor noastre si al femeilor de litere fara titlu, acesta va fi destul de elocvent pentru a arata cat de mare este la romance elanul entuziasmului pentru munca intelectuala”.

A fost invitata si la congresele de la Bruxelles (1907) si Copenhaga (1910), unde a prezentat actiunile initiate de medicina romaneasca impotriva mortalitatii infantile si un studiu asupra cretelor din Romania. A fost mobilizata, in timpul Primului Razboi Mondial, la Institutul si internatul Evanghelic (Spitalul Militar temporar nr. 134) – impartind, cum spuneam, alaturi de Regina Maria, aceeasi vocatie a compasiunii. La sfarsitul razboiului, din motive de sanatate, Maria Cutarida-Cratunescu se vede nevoita sa se retraga din activitatea medico-sociala. La putina vreme, in varsta de numai 62 de ani, se stinge din viata avandu-le in preajma pe cateva dintre discipelele sale, care au invatat de la ea ce inseamna tenacitatea si vocatia feminismului.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ella negruzzi suferinta medicina romania montpelier franta parisul
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2239 (s) | 34 queries | Mysql time :0.054380 (s)