News Flash:

Marturii din cumplitele inchisori comuniste

23 Ianuarie 2014
1746 Vizualizari | 0 Comentarii
Legionarii din inchisori au fost declarati drept cei mai mari dusmani ai statului comunist si, in consecinta, li s-a aplicat un regim foarte dur. Si nu numai lor, ci si tuturor dusmanilor regimului bolsevic. Parintele Marcu Dumitru a tinut sa-mi spuna cum a mai trecut inca o data prin moarte:
„Dupa ce am fost arestat a doua oara (si trecusem pe la Galda si Ciugurdel), eram prin 1950-51 la Aiud. Aici primeam zilnic muraturi stricate si malai stricat, care ramaneau de la armata. Cand s-au terminat si acestea, ne dadeau zeama de fasole si slabisem cu totii tare de tot. Eu insa mai mult.

Vezi si Sfintii inchisorilor - DOCUMENTAR - VIDEO  
De la un moment dat nu am mai putut sa ma ridic din pat. Aflasem de la niste medici cum se moare de foame: intai se consuma grasimile, apoi muschii – ramai piele si os –, apoi se consuma celulele nobile, celulele nervoase din creier si din inima. Aceasta se petrecea cu mine: incepeam sa nu mai vad, nu mai puteam vorbi si gandi. Intr-o zi au venit baietii mai tineri de la munci si m-au intrebat cum ma mai simt. N-am putut sa le raspund nimic. Doar plangeam. Mai tirziu le-am spus ca ma pregatesc sa mor. A venit, a doua sau a treia zi, praznicul Adormirii Maicii Domnului. Maica Domnului a facut o mare minune: venise, nu se stie cum si de unde, un vagon de fasole. Acesta s-a terminat in cateva zile, la cati insi eram acolo. Dar in acele zile am mancat fascle, si inca consistenta. Asa mi-am revenit. Pe urma a fost o ancheta privind vagonul. Nimeni nu a stiut de unde a aparut, si nici nu s-a aflat cine l-a trimis. Ceea ce m-a intarit atunci, in incercarea aceea grea, a fost un cuvint al lui Nicu Mazare, cu care eram in celula: "Innoi-se-vor ca ale vulturului tineretile tale."
Cu adevarat, anii aceia au fost foarte grei pentru detinutii politici. Cu siguranta, nici situatia economica a tarii nu era stralucita dupa foametea din anul 1947 si din cel urmator, care a facut pe multi tarani (si nu numai), mai ales din Moldova, sa-si lase case si tot avutul si sa plece in alte parti ale tarii, unde se mai gasea cate ceva de mancare. Se poate vorbi de un adevarat exod al acelor ani. Au fost cazuri in care unii si-au dat ori chiar vandut copiii unor familii din Ardeal, unde dezastrul nu era asa de mare.

Vezi si Sfintii inchisorilor - Mircea Vulcanescu  
In inchisori viata detinutilor politici era cat se poate de grea. Se facusera sute de mii de arestari si initial, dupa anchetele din anii 1948-1950, puscariile s-au organizat pe „clasele sociale" carora apartineau detinutii. Aiudul era pentru intelectuali, Pitestiul pentru studenti, Gherla pentru muncitori, Fagarasul pentru cadrele militare, etc. Parintele Iustin mi-a vorbit de o greva generala care a izbucnit in Aiud in 1950, inceputa oarecum violent, prin ruperea obloanelor de lemn de la geamuri (arestatii erau tinuti in intuneric zi si noapte, cu exceptia celor cateva minute de plimbare pe zi, urmata de mai multe zile de greva a foamei. Chiar si sfintia sa a tinut post negru doua saptamani si mi-a spus ca majoritatea au refuzat orice hrana si apa vreme de cel putin una-doua saptamani.
Petre Tutea a postit 38 de zile, dupa care nu a mai putut sa se opuna alimentarii fortate. Aceste intimplari au fost urmate de schimbarea strategiei guvernului cu privire la detinutii politici, carora li s-a oferit sa munceasca in minele din Maramures, unde au primit hrana mult mai buna, chiar daca regimul de munca ce li s-a impus a fost foarte aspru.

Vezi si Sfintii inchisorilor Andrei Ciurunga  
Despre viata de zi cu zi a celor din inchisorile primilor ani de comunism stim cu siguranta ca de la Aiudul anilor 1944-47, unde Constantin a fost impreuna cu „misticii", placutul lui Hristos s-a daruit pe sine rugaciunii neincetate si celorlalte fapte bune atit de iubite de monahi. Dupa marturia Parintelui Iustin, grupul „misticilor" de la Aiud a dat solutia de supravietuire in acele grele conditii si a schimbat inchisorile in manastiri, pentru multele rugaciuni pe care toti detinutii le spuneau zi si noapte, pentru Psalmii si capitolele din Noul Testament care fusesera invatate pe din afara si pentru indeletnicirile duhovnicesti pe care le deprinsesera acolo. Si cat de grea le era viata si Cine era Cel ce ii intarea, se intelege si din vizita pe care unul din tartorii bolsevici ai acelor ani a facut-o intr-una din inchisorile politice, unde a strigat, plin de uimire, vazindu-i pe detinutii uscati de foame:
„De ce nu mai muriti odata, banditilor? Aia de afara sunt grasi si frumosi si mor pe capete, iar voi traiti, criminalilor!"
(Monahul Filoteu Balan - Marturisirea unui crestin. Parintele Marcu de la Sihastria, pag. 47-50/fericiticeiprigoniti)
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

legionarii inchisori dusmani statului comunist regimului bolsevic
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1284 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018807 (s)