News Flash:

Marturii din lagarele Holocaustului

28 Octombrie 2013
2602 Vizualizari | 0 Comentarii
25 august 1941. Aproape 1400 de evrei care locuiau in Tyhocin, aflat in regiunea Byalistok, Polonia au fost chemati dis de dimineata, si, pe baza unor liste intocmite de prietenii si vecinii lor polonezi, au fost “sortati”: femeile si copiii s-au urcat in camioane, iar barbatii au mers in urma lor. Toti au fost dusi in inima padurii Lopochova, de langa Tyhocin si executati pe loc.
Era unul dintre marile semne ca in Europa, evreilor li se pregatea ceva infiorator!
In tot acest timp, se construiau lagarele de la Auscwitz, Birkenau, Treblinka, Maydanek, si o gramada de multe alte locuri de exterminare in masa.
In materie de crima, omul a atins perfectiunea... spunea Dostoyevsky, cu mult inainte ca moartea sa capete dimensiuni industriale! Holocaustul, un cuvant insuficient. Cei care au citit Vechiul Testament, stiu ca Holocaustul este de fapt procesul de ardere a resturilor animale ramase in urma jertfelor. In lagare, nemtii ardeau cadavrele abea in ultima etapa a intregii operatiuni de exterminare. Procesul era insa mult mai complex: evreii erau mai intai selectati, apoi erau trimisi sa astepte sa se termine ”sarja” anterioara, vestiarul in care se dezbracau si li se spunea ca sunt trimisi la baie, apoi camera de gazare. La final, in camera se gasea o piramida de morti, pentru ca fiecare incerca sa urce cat mai sus pentru a respir putin aer. Urma apoi camera cuptoarelor. Vedeti  deci ca Holocaustul nu reprezinta decat un capitol cumplit din seria de nenorociri care li s-a intamplat evreilor, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Denumirea din ebraica, Shoah, care semnifica tragedie, e mult mai aproape de adevar.
Si pe teritoriul tarii noastre evreii din Ardealul de nord au inceput sa fie concentrati in aprilie 1944 ,pentru a li se pregati plecarea catre lagarele din Polonia si Germania.
De aici, Fulop Octavian si familia sa au luat drumul... mortii. Drumul catre lagarele care candva erau lagare de munca, pentru evrei, tigani, homosexuali, pentru prizonierii de razboi si pentru martorii lui Iehova, devenise de ani buni drumul catre moarte. Se pusese in practica solutia finala. Aceasta a fost introdusa de Himmler si administrata de Eichmann, dar aplicata cu bucurie de toate trupele SS. In ochii acestora, Solutia finala la problema evreiasca a devenit o prioritate de stat si cea mai mare realizare a Germaniei.
Dupa ce erau tinuti in ghetouri, evreii trebuiau sa piara pana la unul. Pentru asta, erau adusi din toata Europa.
La sfarsitul lui '44 trupele germane realizeaza iminenta pierderii razboiului. Teritoriile ocupate incep sa fie luate cu asalt de aliati, si nemtii incep sa stearga urmele crimelor la care muncisera cu atata tenacitate. Incepe evacuarea lagarelor de concentrare. Prizonierii care supravietuisera Holocaustului erau perceputi ca martori ai crimelor pe care nazistii incercau cu disperare sa le ascunda. Cateva lagare au fost distruse si urmele, unde a fost posibil, ingropate. Un astfel de loc este cel de la Treblinka, unde, dupa ce prizonierii au fost omorati, totul a fost ras de pe fata pamantului. In celelate locuri ale crimei, cei ce nu apucasera sa fie ucisi, au fost mutati si fortati sa marsaluiasca in frigul iernii spre Germania, unde urmau sa fie exterminati. Extenuati, mii de oameni au murit astfel sau au fost ucisi de garzile SS. La aceasta modalitate de exterminare, pe drumul catre Birkenau, au fost supusi si evreii maghiari in 1944. Fulop Octavian a fost unul dintre ei.
Aceste asa zise “calatorii”, au fost numite Marsurile mortii. In semn de omagiu, 44 de ani mai tarziu. Statul Israel a initiat Marsurile vietii. Intre lagarul de la Aushwitz si cel de la Birkenau, pe o distanta de 3 km, vin anual, de 25 de ani, rude, prieteni , supravietuitori sau simpatizanti ai evreilor din toata lumea, sa refaca simbolic o bucata din drumul pe care il parcurgeau, in timp ce mureau, victimele Holocaustului. Un omagiu si o promisiune a celor vii catre cei care au pierit, ca marsul vietii a inlocuit pentru totdeauna marsurile mortii.
In acest an, pentru prima oara la March of the living, a participat si o delegatie din Romania. Elevi premianti ai olimpiadei de istorie si profesorii lor au comemorat victimele Holocaustului vizitand toate obiectivele relevante pentru perioada ultimului razboi mondial astazi devenite muzee : lagarele de munca si de exterminare de la Treblinka, Maidanek, fostele cartiere si ghetouri evreiesti ale Varsoviei si Cracoviei, dar si Tychocin.
In 1943, Lagarul de la Treblinka a fost ras de pe fata pamantului.
Atunci cand nazistii si ucrainienii care-i ajutau au parasit Treblinka, in 1943, au crezut ca au distrus in intregime ceea ce exista aici. Au doborat cladirile si au nivelat pamantul. Au construit in schimb o casa, au plantat copaci si au instalat in ea un "fermier" ucrainean, scrie realitatea.net.
Cercetari finalizate in urma cu cateva luni au scos la iveala dovezi ale crimelor . Dincolo de analiza subterana, cercetatorii au gasit indicii despre adevaratul scop al zonei. Ele pot fi gasite si la suprafata. Atunci cand ploua, pe sol pot fi observate cu usurinta mici bucati de os. Si asta pentru ca, evreii sacrificati au fost arsi pe un soi de rug, improvizat din sine de cale ferata si traverse. Oasele nu ardeau in intregime, iar urmele acestea se vad astazi.
Au fost gasite si urme ale unor gropi comune. La Treblinka, nazistii nu au vrut sa construiasca un crematoriu. La cateva luni dupa deschiderea lagarului, a venit si ordinul de exhumare a celor ingropati deja in gropi comune. Dupa ce oamenii erau arsi pe rug, cenusa si unele fragmente de oase erau ingropate la loc, in aceleasi gropi.
Pentru acest motiv, la Treblinka a fost reconstituit artistic un loc de comemorare al celor care si-au pierdut aici viata. Pe fiecare piatra din acest loc este trecut numele unei comunitati de evrei care a suferit in urma Holocaustului, si a tarilor din care au provenit.
La march of the living vin in fiecare an cativa supravietuitori ai lagarelor, din putinii care au mai ramas in viata pana in acest moment. De la Treblinka, nu vine nimeni, niciodata. Una dintre cele aproximativ 850 000 de vieti “rase de pe fata pamantului”, cum spune ghidul, vizitatorilor, este si cea a tatalui Rabinului orasului Tel Aviv, Israel Meir Lau El a devenit a 38-a generatie, dintr-un lant neintrerupt de rabini, in familie.
Intrebari si raspunsuri la care numai Dumnezeu ar putea sa-i dea un semn. Israel Meir Lau a fost cu cativa ani in urma Rabinul Sef al Israelului si in anul 1993 a avut prima intalnire cu Papa Ioan Paul al II lea. Au stat impreuna o ora, al a avut o intalnire de o ora, si a fost prima intalnire intre un Papa si unul dintre rabini sefi ai statului Israel, de la fondarea statului evreu in 1948.
Insa, nici acum nu a uitat clipa de clipa, moment de moment, ce a trait la Bukenval
Suferinta atinsese cotele cele mai inalte. Milioane si milioane de oameni au pierit in acele locuri.
Prizonerilor le erau luate toate hainele si obiectele personale. Apoi erau dezbracati si dusi in camerele de gazare. Se asteapta cateva minute, apoi ofiterii SS, cu masti de gaze pe figura, se urcau pe acoperis,si aruncau prin gaurile laterale tuburi cu gaze toxice Zyklon-B. Cei aflati inauntru mureau in 20 de minute. Asa a murit si bunica ei.
Crematoriilor, cei care executau ordinele, „le trebuiau doar 3 zile pentru a arde 27.000 de detinuti”. Cu o conditie: ca aceste locuri sa functioneze zi si noapte, fara intrerupere.
Lagarul de la Majdanek a fost construit, in 1941, de Germania nazista, in apropierea orasului Lublin si a functionat pana in iulie 1944. Cu toate acestea, aproape 500.000 de persoane din 28 de tari , de 54 de nationalitati au trecut prin Majdanek. Evreii ajunsi aici au fost in mare parte evrei polonezi, multi dintre ei, ramasi neexecutati in 41, din regiunea Byalistok...Este imposibil de a urmari chiar numarul de prizonieri rusi ucisi de nazisti in acest lagar.
La Auschwitz, inainte de venirea aliatilor, umbla o vorba, ca nimeni nu scapa, decat prin cos! Cand pierdem pe cineva drag, este o mare tragedie. Cand mor multi oameni, intr-un razboi, ei devin statistici. O statistica de milioane de morti ne-a invatat ca Auschwitzul nu este doar istorie, ci un simbol vesnic pentru ceea ce nu e permis sa se repete. Nicicand.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

evrei tyhocin byalistok lagarele
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1778 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019110 (s)