News Flash:

Marturiile Aspaziei Otel Petrescu din lagarele comuniste

3 Octombrie 2013
1599 Vizualizari | 0 Comentarii
Aspazia Otel Petrescu a fost inchisa 14 ani in lagarele comuniste. Colegii de suferinta s-au dus unul cate unul, dar ea a ramas sa astearna pe hartie toate trairile adunate dupa gratii. Si-a sarbatorit a optzeci si noua aniversare si spune ca „nici nu banuiau bolsevicii cate zile i-au fost date sa traiasca”.
Femeia a fost incarcerata pe vremea studentiei, deoarece aderase la Cetatuia, organizatia de tineret a femeilor din Miscarea legionara si a primit 10 ani de temnita grea., potrivit adevarul.ro.
“Femeia care ne conducea a fost ucisa si i-am facut un priveghi. O camarada ne-a parat atunci dupa prenume. Cele pe care le-au prins au declarat ca eu stiu mai bine membrele grupului, crezand ca am fugit in munti. Am fost singura batuta sa dezvalui tot ce stiu”. La inchisoarea de la Mislea detentia a fost mai usoara, desi erau inchise toata ziua. Au reusit sa isi organizeze viata intr-un mod cat mai placut. „Aveam cate o ora destinata rugaciunii, una povestirilor, alta pentru invatarea limbilor straine si pentru lucrul in os. Slefuiam osul pe piatra si faceam adevarate capodopere, cruciulite, medalioane, globuri. Dintr-o fusta rupta in bucatele am realizat martisoare, pe care le-am oferit cu ocazia aniversarilor. In acea perioada mi-am inchipuit inchisoarea ca o poveste.” In timp, oamenii din lagare au facut ateliere de cusaturi romanesti, de covoare, de arta decorativa si viata acolo devenise suportabila.
“Atelierul de arta romaneasca a devenit atelier de confectii. Am avut o comanda de ii si le-am facut prea scurte. Noroc ca aveam altele si le-am schimbat. Cele care faceau parte din atelierul de arta decorativa au facut un catren plin de ironie. Asa a inceput razboiul intre oase si ii: intreceri in melodii si creatii literare, care aveau ca hartie memoria si condei gandul”. Suferinta era transmisa prin Morse Cand a fost mutata la Miercurea Ciuc, lagarul s-a transformat in cosmar.
„Gardienii erau ajutati de climat. Eram duse la izolator, batute la talpi si incatusate pentru toate nimicurile”. Pentru a se intelege intre ele, detinutele au creat alfabete secrete, care au fost descifrate de informatori pana la urma. “Cu alfabetul Morse le-a fost ceva mai greu, pentru ca linia o trasam pe perete si punctul il bateam. Cei care ne ascultau obtineau doar franturi si nu reuseau sa ne inteleaga”, isi aminteste Aspazia Otel Petrescu. Cu cat crestea persecutia, cu atat crestea si inventivitatea. “Pe tuburile de la pasta de dinti, aplatizate, ca niste placute, si unse cu sapun, scriam cuvintele pentru lectiile de limbi straine. Cand ne-au descoperit, scriam pe fundul canii sau al ligheanului”, spune femeia cu emotie in glas. Obiectele circulau intre celule prin cosurile sobelor. Poeziile erau transmise pe prosoapele intinse la uscat, insailate in sistem Morse. La sfarsitul celor 10 ani de temnita, Aspazia Otel Petrescu a fost dusa la biroul de eliberare.
“Dupa ce am semnat biletul de iesire m-au pus sa ies afara si m-au asezat intr-un pluton. Am fost calificata drept irecuperabila si am crezut ca merg sa ma impuste. Ce ar putea fi mai frumos decat sa mori pentru tara?”, spuse femeia. In scurt timp a aflat ca pedeapsa i s-a prelungit cu 4 ani si ca va fi dusa la Mislea. “ M-au inchis singura foarte mult timp, aproape ca am uitat sa vorbesc. Nu ma asteptam sa mai scap de acolo”. Pentru ca a refuzat sa raspunda la o ancheta, au dus-o intr-o incapere ascunsa.
“Mi-au prins mainile la spate in catuse americane, care-mi intrau in carne la fiecare miscare. Pe jos era ceva negru. Initial am crezut ca sunt smocuri de paie, dar apoi am realizat ca erau sobolani. Unul dintre ei s-a urcat pe scari si m-a privit. Am avut nopti intregi cosmaruri cu el”. Un alt episod greu din lagar este cand a stat la izolator, pentru ca nu a dorit sa parasca. “Ne tineau doua zile flamanzi si in a treia zi ne aduceau jumatate de portie de mancare, rece ca gheata. M-am facut ca o visina putreda, sangele a inceput sa reactioneze si miroseam a acetona”. Dupa 14 ani de chinuri in lagar, Aspazia Otel Petrescu a vazut din nou lumina soarelui. “Lumea de afara era altfel, comunismul devenise victorios. Mi-a fost mai greu sa ma acomodez cu acea << libertate>>, decat cu inchisoarea”, marturiseste femeia.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

inchisa lagarele comuniste miscarea legionara mislea
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1889 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013334 (s)