News Flash:

Masacrul de la IP, unul din masacrele anti romanesti

12 Iunie 2013
1700 Vizualizari | 0 Comentarii
Dictatul de la Viena din 30 august 1940, NV Transilvaniei intra sub ocupatie maghiara. Teritoriul ocupat de horthysti in timpul celui de-al doilea razboi mondial a ramas in istorie sub numele de Transilvania de Nord si cuprindea nord-vestul regiunii cu acelasi nume precum si tinuturile secuiesti. Un numar de 8 judete din totalul de 23 cate numara Transilvania in perioada interbelica au fost instrainate in intregime, iar alte 3 au fost spintecate in doua. Astfel, judetul Salaj este si el alipit Ungariei, iar la data de 8 septembrie 1940 Armata a II-a intra in orasul Zalau.

Imediat dupa ocuparea teritoriul transilvanean, a inceput seria masacrelor impotriva populatiei civile romanesti. Cel mai afectat de teroarea horthysta a fost Salajul, unde au fost masacrati 477 de romani. Cea mai mare si mai ingrozitoare atrocitate comisa de armata ungara in complicitate cu etnicii maghiari locali, unde au cazut cele mai numeroase victime nevinovate -157 de morti – cu ocazia ocuparii Ardealului, este cea de la Ip, localitate din judetul Salaj, aflata la 45 km de orasul Zalau.

Modul in care s-a desfasurat acest masacru a fost stabilit de catre instanta Tribunalului Poporului din Cluj la 13 martie 1946. Sub pretextul razbunarii celor doi militari unguri morti intr-o explozie in comuna Ip la 7 septembrie 1940, cu ocazia trecerii trupelor prin localitate, locotenentul Vasvári Zoltán din armata horthysta paraseste in ziua de 13 septembrie 1940 localitatea Nusfalau unde se afla cantonat, indreptandu-se cu compania sa spre comuna Ip. Motivarea uciderii celor 157 de localnici este una fictiva, explozia producandu-se din cauza unui defect de ambalaj al munitiei, dovada fiind faptul ca cei patru romani arestati au fost eliberati dupa aproximativ o luna. In noaptea de 13 spre 14 septembrie, in jurul orei 11 noaptea, locotenentul Vasvári Zoltán ajunge in Ip. Imediat acesta impreuna cu membrii garzii nationale din comuna s-au dus pe la casele mai multor locuitori trezindu-i din somn si impuscandu-i.

Au fost ucisi in acest mod 18 romani. Crimele au fost comise inainte de miezul noptii. Intors la sediul garzii nationale din Ip, Vasvári Zoltán da indicatii membrilor sa pregateasca 10 carute si mai multi oameni pentru dimineata in scopul ingroparii victimelor ucise pana atunci. Locotenentul paraseste apoi postul. Imediat dupa se aude o rafala de mitraliera trasa din sat, iar Vasvári se intoarce la sediul garzii nationale pretextand ca satenii romani i-au atacat compania. Furios se adreseaza oamenilor din corpul de straja local, spunand ca va incendia comuna. Unul dintre comandanti a incercat sa-l opreasca raspunzandu-i ca asezarea este compusa in proportie de 70% din maghiari. Vasvári a simulat in continuare ca va da foc numai caselor romanesti, dar acelasi comandant a protestat spunand ca nici acest lucru nu este posibil intrucat gospodariile romanilor sunt rasfirate printre cele ale ungurilor. Atunci Vasvári Zoltán a cerut sa i se dea oameni din garda locala care sa arate soldatilor lui caselor romanesti, pentru a-i impusca pe vlah, scrie 2012en.ro

De data aceasta ordinul i-a fost acceptat. S-au format 6 echipe de soldati in frunte cu cate un om din garda locala, drept calauza. Astfel alcatuite au pornit fiecare pe strazile comunei:
* Echipa I a actionat pe drumul ce duce spre localitatea Suplacu de Barcau. Toti romanii din aceasta zona care au fost gasiti acasa au fost impuscati. Si-au gasit moartea 62 de oameni.
* Echipa a II-a a actionat in zona bisericii si a cimitirului din Ip. Dupa indicatiile date soldatilor de catre calauza Csepei Sigismund au fost impuscati 21 de locuitori.
* Echipa a III-a a mers pe drumul ce duce spre comuna Camar. Au fost omorati 13 romani. * Echipa a IV-a a actionat pe drumul catre satul Zauan, unde au fost impuscati 9 locuitori.
* Echipa a V-a a mers in zona de pe malul paraul Barcau, fiind omorati 36 de romani.
* Echipa a VI-a trebuia sa actioneze in aceeasi zona cu echipa a V-a, insa locuitorul Osz Andrei, ce era folosit drept calauza, dandu-si seama de gravitatea faptelor lor a declarat ca el nu cunoaste casele romanilor, deoarece venise de putin timp in comuna. Astfel, ultimele doua echipe au fost nevoite sa mearga impreuna. In tot acest timp, populatia romana a fost supusa unor torturi, printre care smulgerea unghiilor, ruperea oaselor cu bate si paturi de arma.

Mai multi copii au fost sfartecati cu baionetele. Tortura a fost urmata de uciderea oamenilor, jefuirea cadavrelor, a caselor si a bisericii. A doua zi dimineata, din ordinul locotenentului Vasvári, mai multi localnici au fost pusi sa sape o groapa in cimitiriul satului, iar alti sateni au fost scosi cu carutele si au mers din casa in casa pentru a ridica si transporta cadavrele la groapa comuna. La 68 de ani de la Dictatul de la Viena si masacrul din Ip, singurul supravietuitor ramas inca in viata, Gavril Butcovan a acordat un interviu ziarului Gardianul, povestind drama familiei sale din noaptea de 13/14 septembrie 1940.

Acesta marturisea in articolul aparut in data de 2 septembrie 2008: „In zorii zilei de 14 septembrie 1940, am fost trezit de zgomotul asurzitor al focurilor de arma ce razbateau dinspre casele vecinilor nostri. Era in jur de ora 5, inca era intuneric si m-a cuprins o frica ce nu o pot descrie in cuvinte. Aveam doar 16 ani. In familie eram de toti 10 suflete, printre care 8 copii. Locuinta era compusa din doua incaperi. Eu, parintii si alti 5 frati dormeam intr-o camera, iar in camera mica, ceilalti doi fratiori. L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan si i-am spus ca sunt impuscati romanii. Tata nu putea vorbi de emotie, pentru ca banuia ce ne asteapta, focurile de arma intetindu-se cu fiecare minut ce trecea. S-a uitat pe geam sa vada ce se intampla pe ulita, spunandu-ne apoi ca vede oameni care se plimba agitati. Pentru o clipa mi-am aruncat si eu ochii pe fereastra. Strada era plina de militari horthysti si consateni maghiari, deveniti partasi la masacru. Mama i-a zis tatii sa mearga sa deschida usa, ca sa nu bata soldatii in poarta asa cum au facut la vecini.
Pe cand tata a vrut sa deschida usa, soldatii erau deja in curtea noastra. Unul dintre criminalii horthysti s-a rastit la el, spunandu-i sa iasa afara din casa. La cateva secunde am auzit cinci bubuituri de arma. Atunci am stiut ca l-au impuscat pe tata. Imediat au navalit in casa trei soldati, indreptand pustile spre noi. Ne-au spus rastit in ungureste, sa iesim afara. Mama i-a intrebat, aratand spre leaganul unde se afla sora mea cea mica, ce va intampla cu fetita, la care i-au raspuns ca o creasca ei. Cand am iesit l-am vazut pe tata, care zacea cu fata in jos langa peretele casei. M-am indreptat inspre el, moment in care asasinii horthysti au tras in mine. Cuprins de groaza m-am prabusit langa corpul neinsufletit al parintelui meu. Mi-am dat seama ca sunt in viata, simtind o arsura puternica. Inima imi batea tare pentru ca in momentele urmatoare am vazut cum criminali i-au executat pe fratii mei. In fata casei, la cativa metri de mine, au ucis-o pe sora-mea, Maria, de 18 ani, care a fost impuscata in piept cu cartuse dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost impuscat in burta, iar surioara Ana, de 5 ani, care, disperata, striga <>, a fost secerata de gloantele criminalilor. Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut sa fuga spre gradina, insa soldatul care-l urmarea l-a impuscat in cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, au sfartecat-o cu baionetele in leagan. Asupra mamei au tras, ranind-o, insa a apucat sa se ascunda sub o caruta.

Cred si astazi ca sansa mea a fost aceea ca nu m-am ridicat de langa tata si am stat culcat cu fata la pamant, in timp ce calaii erau preocupati cu uciderea celorlalti membri ai familiei. Pe langa mine si mama au mai scapat cei doi frati ai mei, Ioan, de 12 ani, si Floarea, de 6 ani, care au dormit in camera mica, unde criminalii nu au mai cautat. Banuiesc ca in sinea lor credeau ca au ucis intreaga familie dupa ce au tras in 7 persoane si au strapuns-o cu baioneta pe Paulina.” Gavril Butcovan aminteste si de celelalte crime comise in noaptea masacrului: „ Doresc sa va mai spun ca cruzimea cu care a fost comis acest genocid intrece orice inchipuire. Bataile si schingiuirile au inceput inainte de masacru cu 3-4 zile. Unii romani au fost batuti pana ce si-au dat duhul. Lui Dumitru Sarca i-au taiat mainile, lui Dumitru Chis i-au scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls unghiile de la maini. Nu pot sa uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte si sotia acestuia, care era in durerile facerii. Barbatul a plecat dupa moasa, dar pe drum a avut ghinionul sa se intalneasca cu echipa criminala.

Acestia, sub amenintarea armelor, l-au intors din drum, iar odata ajunsi in curtea casei l-au impuscat. Sotiei i-au scos copilul din burta cu baioneta. O alta tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sarca, de 40 de ani si Maria Olla, de 15 ani. Cu toate ca nu erau inca moarte au fost aruncate in groapa comuna si ingropate de vii. in acea zi de 14 septembrie 1940, orice roman intalnit pe strada sau gasit acasa a fost impuscat.” Supravietuitorul isi incheie povestea facand o remarca cu privire la implicarea localnicilor maghiari la aceasta atrocitate: „Trebuie sa va marturisesc adevarul pana la capat. Nu toti consatenii mei au pactizat cu criminalii horthysti. Au fost si maghiari care au sarit in apararea familiilor de romani, punandu-si prin acest gest viata in pericol. Astfel au fost salvati din mana ucigasa a horthystilor cel putin 3 familii de romani. Cu siguranta, daca actiunea criminala ar fi avut loc ziua, ar fi fost mult mai multi care ar fi sarit in ajutorul nostru, al romanilor, si in mod sigur numarul celor ucisi era mult mai mic.”
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

masacrul anti romanesc
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1769 (s) | 23 queries | Mysql time :0.012893 (s)