News Flash:

Matei Basarab si capitanul din straja curtii domnesti – povestiri istorice

2 Martie 2014
3271 Vizualizari | 0 Comentarii
Povesteste Dumitru Almas: “S-a intamplat ca azi, in cartea pe care o citeam, Oana si prietenii ei sa vada fotografia unui voievod batran, cu caciula de catifea impodobita cu pana si cu o brosa scumpa.
- Cine-i acest voievod, bunicule? m-a intrebat ea.
- Este un voievod de demult, am raspuns eu. Se numea Matei Basarab. A fost unul din cei mai harnici si priceputi in treburile conducerii. El a marit si infrumusetat mult Curtea domneasca din Targoviste si din Bucuresti, asa dupa cum a pus sa se cladeasca multe case mari si trainice in toata tara.

Vezi si Cum se sustinea financiar Ioan Slavici 
Totodata, Matei Basarab s-a straduit, din toate puterile sale, ca in tara sa fie pace, oamenii sa traiasca in buna intelegere si sa aiba de toate. S-a ingrijit ca toti sa munceasca si sa nu se insele unii pe altii, adica sa traiasca in cinste si cu dreptate.
E adevarat ca si romanii il ascultau si faceau asa fel ca treburile sa mearga tot mai bine. Cand se mai afla unul nemernic ori necinstit, insela ori lua mita, il dojenea aspru si cauta a-l pune pe calea cea buna.
Asa, de pilda, la intrarea in Curtea domneasca, s-a aflat odata un capitan de straja care nu lasa pe nimeni sa intre la voievod, cu vreo plangere sau cu vreo treaba, daca nu-i platea si lui ceva, ca un fel de bir. Sau, daca omul acela, fie boier ori slujitor, primea vreun dar de la voievod, capitanul necinstit cerea sa imparta cu dansul. Multi credeau ca are porunca de la voievod sa se poarte asa.

Vezi si A fost calugarit Stefan cel Mare inainte de moarte? 
Dar iata ca, intr-o zi, Matei Basarab a chemat la curte un tanar dregator, pentru sfat. Crezand ca voda vrea sa-i dea vreun dar bogat si scump, capitanul de straja a zis catre acel dregator:
- Iti dau voie sa intri la maria sa, numai daca fagaduiesti ca imparti cu mine jumatate din ceea ce vrei primi.
A stat dregatorul cateva clipe si s-a gandit. Apoi a zis:
- Daca asa-i acum obiceiul si altfel nu se poate, vom imparti.
- Bine, pofteste inauntru.
Dregatorul a intrat in Curte; s-a sfatuit cu voievodul. La plecare insa a zis:
- Maria ta, te rog, da-mi patru palme; dar, stii, zdravene.
- Patru palme? s-a crucit Matei Voda Basarab de asemenea ruga. De ce?
- Am eu o socoteala cu cineva, a zambit dregatorul. Te rog, nu ma refuza: palmuieste-ma, maria ta.
Desi nu-i convenea, voda i-a implinit ruga: i-a dat doua palme. Si, cu totul nedumerit, s-a oprit zicand:
- Auzi comedie! Un dregator sa te roage sa-l palmuiesti… De ce?
Dregatorul a zis:
- Nu pot sa spun, dar am nevoie de aceste palme.
- Multumeste-te cu doua.
 - Bine, maria ta, si a plecat.
Foarte mirat, voda s-a uitat pe fereastra dupa acel dregator: doar va pricepe de ce i-a facut o asemenea nastrusnica rugaminte. Si ce a vazut? Ce-a auzit?
A vazut ca, la poarta cetatii, capitanul de straja l-a oprit pe tanarul dregator si i-a zis rastit:
- Ei? Impartim pe din doua, cum ne-a fost vorba?
- Bucuros! a ras dregatorul.
Si i-a si carpit o palma asa de tare ca l-a izbit pe capitan cu capul de perete, de a vazut stele verzi. Apoi a adaugat, intru lamurire:
- Eu am primit doua! Daca primeam patru, iti mai dam una. Dar maria sa s-a aratat cam zgarcit.
A palmui un capitan din garda era un lucru foarte grav. De aceea, s-a facut zarva mare intre strajeri. Multi au sarit sa-si apere capitanul.
A coborat repede si voievodul si a intrebat cu suparare:
- Cum iti ingadui, dregatorule, sa-mi palmuiesti capitanul strajii?
- Maria ta, a raspuns acela, ca sa-mi ingaduie intrarea in curte, dumnealui, capitanul, mi-a cerut sa impart cu dansul jumatate din ceea ce voi primi de la maria ta. Am primit doua palme. Una i-am dat-o lui; imparteala dreapta, cum ne-am invoit.
Auzind, voievodul s-a luminat la fata si a zis, razand:
- Ei, daca-i vorba de invoiala si imparteala… dreapta, nu ma amestec. Dar capitan ca acesta nu-i vrednic a sta straja de incredere la poarta curtii mele domnesti. Locul lui este in streang. Ca tot inseland, s-ar putea sa-i vina in minte a-l vinde si pe voievod dusmanilor.
Si uite asa s-a descotorosit Matei Basarab de un slujitor setos de imbogatire pe cai necinstite.”
sursa: Dumitru Almas, Povestiri istorice/istoriiregasite
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

dumitru almas fotografia matei basarab curtea domneasca targoviste
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1567 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013478 (s)