News Flash:

Medicina in Egiptul Antic

26 Noiembrie 2013
7180 Vizualizari | 0 Comentarii
Medicina in Egiptul Antic se refera la acele practici de vindecare din Egiptul Antic, cuprinse deci in perioada dintre anii 3300 i.Hr si 525 i.Hr
Se credea ca omul se naste perfect sanatos, iar boala ar aparea datorita unei cauze externe. Astfel, in cazul ranilor sau al problemelor legate de viermi intestinali, cauza este vizibila, deci si tratamentul era rational. Dar in cazurile ce interesau microbiologia, avand in vedere nivelul slab al cunostintelor de profil, bolile interne erau atribuite unor forte, obscure, divine si deci necesitau mai intai proceduri magice si apoi tratament. Cu alte cuvinte, in acea epoca nu era o delimitare clara intre religie si ceea ce astazi numim medicina.
Respiratia era considerata actul vital: suflul vietii ar patrunde prin urechea dreapta, iar suflul mortii prin cea stanga. Deci medicii egipteni erau pneumatisti. Cu toate acestea, cunostintele despre plamani erau slabe. Se considera ca la respiratie participa si inima, iar din aceste doua organe, aerul s-ar raspandi in tot organismul. Ficatul era socotit rezervorul de sange al organismului.
Desi practicau imbalsamarea si mumifierea cadavrelor, cunostintele de anatomie ale medicilor erau slabe si aceasta pentru simplul motiv ca de cadavre nu se ocupau medicii, ci anumiti mestesugari. De altfel, pentru mumificare nu practicau disectia. Cu ajutorul unor carlige, creierul era scos pe nas. Alti mestesugari extrageau organele interne din abdomen si le aruncau in Nil.
Autorul papirusului Smith avea ceva cunostinte in domeniul sistemului circulator, desi nu facea distinctie intre vase de sange, tendoane si nervi.
In cadrul mitologiei egipteane, putem enumera cativa reputati vindecatori:
Thot: "atotstiutorul", care detinand toate tainele, le cunostea si pe acelea ale vindecarii. Vindeca in special bolile de ochi. Mai tarziu, a devenit Hermes Trismegistul la greci.
Osiris: cel care invinge moartea
Isis: zeita-vrajitoare despre care se spunea ca invie mortii
Amon: nu numai zeul-soare, ci si al fecunditatii si fertilitatii
Sekhmet: zeita ocrotitoare a femeilor suferinde
Seth: personaj malefic, raspandea bolile epidemice.
Un personaj real, care a avut onoarea de a fi zeificat, este Imhotep, arhitectul regelui Zoser (Djeser), ajuns apoi ministru si medic regal. Se pare ca a fost unul dintre primele (cronologic vorbind) genii ale lumii.
La templele inchinate lui Imhotep veneau bolnavi carora el le aparea noaptea in vis, la fel cum ulterior avea sa se intample la templele lui Asclepios din Grecia Antica.
Asemeni multor altor mestesuguri, practica medicala se transmitea din tata in fiu. Completarea invataturii, perfectionarea se realiza intr-una din "Casele vietii", intemeiate, conform legendei, chiar de Imhotep. Acestea vor deveni marile centre medicale de mai tarziu.
Medicii egipteni erau strict specializati,printre domenii enumerandu-se: stomatologie, obstretica, specialitati care dovedesc gradul de dezvoltare a civilizatiei egiptene.
Dupa ce invata mestesugul vindecarii, medicul putea capata si o functie. Dupa cum relata Diodor din Sicilia, existau medici militari care insoteau expeditiile si caravanele de calatori. Cei mai buni tamaduitori erau luati in serviciul curtii faraonului. Exista astfel o intreaga ierarhie medicala.
Medicamentele folosite de egipteni proveneau toate din cuprinsul propriei tari. De altfel Homer preciza:
"Rodnicul pamant al Egiptului este cel mai bogat in leacuri."
Se foloseau: uleiurile, aluaturile, curmalele, ceapa, usturoiul, samanta de in, mararul, smirna, opiul, precum si diverse minerale, saruri de plumb, antimoniu, cupru. Dintre produsele animale se intrebuintau carnea, creierul, sangele. Leacurile se administrau in lapte, vin, bere sau fierturi. Se preparau pilule cu ajutorul mierei, se faceau supozitoare. Purgativele, laxativele, vomitivele erau variate. Medicul era cel ce pregatea medicamentele.
Bolile de plamani erau combatute cu smantana, miere amestecata cu chimen, lapte cu roscove. Faceau inhalatii absorbind, cu o trestie, vaporii unei fierturi in care amestecau curmale, rasina, smirna.
Contra limbricilor si teniei, medicii egipteni recomandau bauturi cu miere si ulei. Pentru bolile tubului digestiv se recomanda repausul si se administrau samburi de curmale si plante macerate. Samanta de ricin, bine mestecata, dupa care se bea bere, era un laxativ obisnuit.
Bolile urinare, cum ar fi incontinenta sau hematuria, se tratau cu bauturi din fructe, dar si cu pomezi ca uz extern.
Serviciile medicale ale Egiptului Antic semana in esenta cu cel actual: sistemul ingrijirilor medicale constituia un serviciu public ce era gratuit (accesibil tuturor), general (pentru toate clasele sociale), national (disponibil in toate colturile tarii), disponibil in orice moment
Medicina egipteana s-a cristalizat in decurs de milenii, prin numeroase observatii si studii. In dezvoltarea generala a culturii antice de pe valea Nilului, medicina a detinut un loc de frunte si a deschis largi perspective medicinii grecesti, acea care avea sa domine in Europa pana in secolul al XVIII-lea.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

medicina egiptul antic practici vindecare
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1560 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018847 (s)