News Flash:

"Meschinariile" lui Tudor Arghezi

15 Noiembrie 2013
1801 Vizualizari | 0 Comentarii
In 1958, Pamfil Seicaru tiparea in editura madrilena Carpatii „Tejgheaua cuvintelor". E vorba de un articol-pamflet indreptat contra lui Tudor Arghezi, la data aceea proaspat recuperat de regimul din Romania ca urmare a publicarii poemelor „1907". Textul a fost reeditat in tara de Nicolae Florescu, intr-o brosura cu titlul „Rechizitorii" (Editura Jurnalul literar, 1996), la un loc cu o „Scrisoare deschisa lui Mihai Sadoveanu" a aceluiasi Seicaru, aparuta initial in revista „Carpatii", Madrid, 1954, scrie adevarul.ro.
Ma voi referi acum la cel dintai dintre articole. Documentata prefata a editorului actual nu pune nicio clipa in discutie adevarul spuselor lui Seicaru. Nu avem deocamdata o biografie a marelui poet si nu putem baga mana in foc ca Seicaru nu inventeaza, fie si intr-o mica masura, povestile care ilustreaza arghirofilia lui Arghezi. Mai ales ca arghirofilia lui Seicaru insusi este binecunoscuta. Inainte de a relua afirmatiile acestuia din urma, e cazul sa spun doua lucruri: Seicaru nu avea multe motive sa-l simpatizeze pe Arghezi, apropierea dintre ei fiind intamplatoare si de scurta durata; autorul pamfletului e convins de geniul poetului si regreta scrierea poemului „1907", de la care si porneste in consideratiile sale, scrie adevarul.ro.
Ciupeli si tunuri
In timpul neutralitatii, Arghezi „a intrat in serviciul legatiei germane care il platea sa scoata revista «Cronica»", spune Seicaru. Dupa razboi, Arghezi va fi arestat ca fost „agent al propagandei germane", laolalta cu Slavici si altii, ramasi in capitala in anii ocupatiei si colaborand la ziare nemtesti. Cu acest prilej il viziteaza Seicaru la hotelul Modern, unde detinutii fusesera mutati de la inchisoarea Vacaresti prin diligentele lui Iorga. „Preocuparile lui Arghezi erau negustoresti, remarca Seicaru. Din colaborarea cu germanii, fiind om cumpatat, stransese ceva bani; era, poate, singurul scriitor atunci fara grija zilei de maine". Intr-un rand, Seicaru il surprinde acuzandu-l pe Bacovia ca e „trantor".
Era o specie pentru care Arghezi nu avea nicio intelegere. Ce importanta sa aiba faptul ca recunostea in Bacovia un mare poet?  In 1920, poetul il roaga pe Seicaru sa-i intermedieze o intalnire cu un subsecretar de stat de la Interne si are surpriza sa constate ca Arghezi venise cu un plan bine conturat prin care propunea guvernului infiintarea in cele 80 de capitale de judete din Basarabia si Bucovina a unor tipografii care sa editeze ziare locale. Ideea e respinsa, necesarul de bani depasind resursele guvernului. Pierzand comisionul, Arghezi se dezlantuie contra guvernului incapabil sa faca afaceri. „Intr-o zi mi-a tinut un lung curs despre utilizarea pieilor de caini pentru manusi fine", scrie mai departe Seicaru. De ce sa fie lasat hingherilor castigul? Putem cumpara teren si construi cotete, unde sa adapostim cainii buni de reproducere.
Banii nu sunt o problema: vorbise el deja la Banca Taraneasca. „Dar cu ce se vor hrani acesti caini?", intreaba prudent Seicaru. „Cu carnea cainilor care au fost ucisi spre a fi jupuiti", raspunde intreprinzatorul poet. „Bine, dar cainii nu mananca carne de caine", obiecteaza Seicaru.
„De ce sa nu manance? Ii voi sili sa manance", transeaza poetul. Inainte de Marele Razboi, se stie, Arghezi s-a calugarit pentru scurta vreme. Intrigat, ani buni mai tarziu, Seicaru il chestioneaza despre presupusa pasa mistica. „M-am calugarit din motive mai serioase", ii marturiseste candid poetul, excluzand misticismul. Voise sa convinga ierarhia bisericeasca de necesitatea unui proces de revizuire a secularizarii averilor manastiresti. „Nu m-au inteles boaitele", declara resemnat Arghezi, care a declansat ulterior un atac regulat si sistematic impotriva clerului. In 1921, Arghezi a cumparat o tipografie la o licitatie. A vandut-o Fundatiei Culturale initiate de Printul Carol. Dupa ce acesta a parasit tara, un control al cheltuielilor a descoperit ca rotativa era nefunctionala si banii nerecuperati. Arghezi o cumparase la pret de fier vechi si o vanduse cu un castig considerabil. Alta afacere. Ramasa balta juridic, date fiind persoanele implicate. Nu avem cum sa verificam adevarul spuselor lui Pamfil Seicaru. Facem cuvenita amenda. "Nu avem deocamdata o biografie a marelui poet si nu putem baga mana in foc ca Seicaru nu inventeaza, fie si intr-o mica masura, povestile care ilustreaza arghirofilia lui Arghezi. Mai ales ca arghirofilia lui Seicaru insusi este binecunoscuta.''
"«M-am calugarit din motive mai serioase», ii marturiseste candid poetul, excluzand misticismul. Voise sa convinga ierarhia bisericeasca de necesitatea unui proces de revizuire a secularizarii averilor manastiresti.''
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

pamfil seicaru tejgheaua cuvintelor articol-pamflet tudor arghezi
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1758 (s) | 23 queries | Mysql time :0.023915 (s)