News Flash:

Miguel de Cervantes - Calatoria in Italia si batalia de la Lepanto

16 Ianuarie 2015
972 Vizualizari | 0 Comentarii
Cervantes a decis sa se refugieze in Italia in urma acuzatiei de a-l fi ranit intr-un duel pe un anume Antonio Sigura, actiune ce l-ar fi maniat pe regele Filip al II-lea al Spaniei. A ajuns la Roma in decembrie 1569. Acolo a citit poemele cavaleresti ale lui Ludovico Ariosto si „Dialogurile de amor” ale evreului sefardit León Hebreo, de inspiratie neoplatonica, ce aveau sa contureze conceptia despre dragoste a lui Cervantes. Scriitorul este influentat de stilul acelor autori si de arta italiana in general, fapt demonstrat de una din nuvelele sale „El licenciado Vidriera” (titlul face aluzie la o persoana foarte delicata si timida), precum si de alte aluzii presarate de-a lungul operei sale.

Cervantes intra in serviciul lui Giulio Acquaviva, care avea sa devina cardinal in 1570 si pe care probabil scriitorul l-a cunoscut la Madrid. Cei doi au mers impreuna la Palermo, la Milano, in Florenta, in Venetia, in Parma sau in Ferrara. Dupa aceea insa, Cervantes s-a angajat ca soldat in compania capitanului Diego de Urbina, imbarcandu-se pe galera Marquesa. Pe 7 octombrie 1571 a participat in batalia de la Lepanto, in cadrul armatei crestine condusa de don Juan de Austria (fratele vitreg al regelui spaniol Felipe al II-lea).

Vezi si Unde este inmormantat Cervantes?

Un raport oficial elaborat opt ani mai tarziu avea sa spuna: „Cand se putea zari deja armata turca, in batalia navala numita, numitul Miguel de Cervantes se simtea rau si avea febra, iar numitul capitan... si multi prieteni ai lui i-au spus, ca daca era bolnav si avea febra, sa ramana in camera sa de pe galera; si numitul Miguel de Cervantes a raspuns ca ce s-ar spune despre el, si ca nu asta ar trebui sa faca, si ca prefera sa moara luptand pentru Dumnezeu si pentru rege, decat sa ramana sanatos ascunzandu-se... Si s-a luptat plin de curaj cu numitii turci in numita batalie, in locul unde se dezambarcase, ascultand ordinele capitanului, impreuna cu alti soldati. Si odata terminata batalia, stiind don Juan cat de bine luptase numitul Miguel de Cervantes, i-a crescut onorariul cu patru ducati... Din acea batalie navala a iesit ranit de catre doua sageti, in piept si in mana, ramanand ciung.”

Vezi si Miguel Cervantes si intoarcerea in Spania

De aici provine porecla „ciungul de la Lepanto” (in spaniola "el manco de Lepanto"). In realitate, nu i-a fost amputat bratul stang, doar i s-a anchilozat dupa ce o bucata de plumb i-a sectionat un nerv si nu a mai putut sa-l miste cu atata usurinta. Se pare ca acele rani nu au fost prea grave, deoarece dupa sase luni de spitalizare in Messina, Cervantes si-a reluat viata militara in 1572. A facut parte din expeditiile navale in Navarino (1572), Corfú, Bizerta si Tunisia (1573). Toate acestea s-au facut sub comanda capitanului Manuel Ponce de León, in regimentul lui Lope de Figueroa, mentionat in opera dramatica „El alcalde de Zalamea” („Primarul din Zalamea”) a lui Pedro Calderón de la Barca.

Dupa aceea avea sa treaca prin orase din Sicilia si Sardinia, din Genova si Lombardia. A stationat doi ani in Napoli, pana in 1575. Cervantes s-a aratat intotdeauna mandru de participarea sa in batalia de la Lepanto, care a fost pentru el, dupa cum avea sa scrie in prefata la a doua parte din Don Quijote, „cea mai mare ocazie pe care au putut-o vedea secolele trecute, cel prezent, si pe care nici nu spera sa o poata vedea cele viitoare”.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

cervantes italia antonio sigura roma poemele cavaleresti madrid corf
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2234 (s) | 34 queries | Mysql time :0.083489 (s)