News Flash:

Miguel de Cervantes:" Pictorii buni imita natura, cei rai o scuipa."

10 Februarie 2014
2634 Vizualizari | 0 Comentarii
Miguel de Cervantes Saavedra (n. 29 septembrie 1547, Alcalá de Henares - d. 22 aprilie 1616, Madrid) a fost un romancier, poet si dramaturg spaniol, considerat simbolul literaturii spaniole, cunoscut in primul rand ca autorul romanului „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha”, („hidalgo” este un reprezentant al micii nobilimi) pe care multi critici literari l-au considerat primul roman modern si una din cele mai valoroase opere ale literaturii universale. A fost supranumit „Principele ingeniozitatii”.
Se presupune ca Cervantes s-a nascut in Alcalá de Henares la 29 septembrie 1547, de Sf. Mihai (dupa calendarul catolic). A fost botezat la 9 octombrie 1547, in parohia Santa María la Mayor. In certificatul de nastere scrie: „Duminica, a noua zi a lunii octombrie, in anul Domnului o mie cincisute patruzeci si sapte, a fost botezat Miguel, fiul lui Rodrigo Cervantes si al sotiei sale doña Leonor. L-a botezat reverendul Bartolomé Serrano, preot prin harul dat de Maica Domnului. Martori au fost Baltasar Vázquez, Sacristán si cu mine, care l-am botezat si apoi am semnat. Bachiller Serrano.”
Potrivit unor cervantologi, ca Américo Castro, Daniel Eisenberg si altii, Cervantes avea de ascendenta cordobeza prin ambii parinti, dar aceasta teorie nu este acceptata in unanimitate. Se cuvine subliniat ca numele de familie «Saavedra» nu apare in nici un document din tineretea lui Cervantes, nici nu a fost folosit de fratii sai. Initial, numele oficiale au fost «Miguel de Cervantes Cortinas»; numele «Saavedra» si l-a adaugat numai dupa eliberarea sa dintr-o inchisoare algeriana - probabil pentru a se diferentia de un anume „Miguel de Cervantes Cortinas” care cazuse in dizgratia Curtii regale.
Tatal sau, cu stramosi in Galicia, se numea Rodrigo de Cervantes si era barbier-chirurg, dar in acea epoca termenul avea alt sens. Catre anul 1551, Rodrigo de Cervantes s-a mutat, impreuna cu familia, la Valladolid. Din cauza datoriilor a fost incarcerat timp de cateva luni si bunurile i-au fost confiscate. In 1556 a plecat la Córdoba pentru a-si lua in primire mostenirea lasata de Juan de Cervantes, bunicul scriitorului, si pentru a scapa de creditori.
Nu exista date exacte privind primii ani de studiu ai lui Cervantes, care, fara indoiala, nu a apucat sa se inmatriculeze la universitate. Totusi, se pare ca ar fi putut studia in Valladolid, Córdoba sau Sevilla. De asemenea e posibil sa fi studiat in cadrul Companiei lui Iisus, deoarece nuvela sa „El coloquio de los perros” („Colocviul cainilor”) porneste de la o descriere a colegiului iezuitilor, care pare o aluzie la viata sa de student.

Vezi si Geniile literare ce au scris din inchisoare
In 1566 se stabileste la Madrid. Asista la ore de gramatica predate de profesorul universitar Juan López de Hoyos, care in 1569 a publicat o carte despre imbolnavirea si moartea reginei Isabel de Valois, a treia sotie a lui Filip al II-lea al Spaniei. López de Hoyos a inclus in acea carte si trei poezii scrise de Cervantes, pe care l-a numit intr-o ocazie „discipolul nostru scump si iubit”.
Se pare ca Cervantes a decis sa se refugieze in Italia in urma acuzatiei de a-l fi ranit intr-un duel pe un anume Antonio Sigura, actiune ce l-ar fi maniat pe regele Filip al II-lea al Spaniei. A ajuns la Roma in decembrie 1569. Acolo a citit poemele cavaleresti ale lui Ludovico Ariosto si „Dialogurile de amor” ale evreului sefardit León Hebreo, de inspiratie neoplatonica, ce aveau sa contureze conceptia despre dragoste a lui Cervantes. Scriitorul este influentat de stilul acelor autori si de arta italiana in general, fapt demonstrat de una din nuvelele sale „El licenciado Vidriera” (titlul face aluzie la o persoana foarte delicata si timida), precum si de alte aluzii presarate de-a lungul operei sale.
Cervantes intra in serviciul lui Giulio Acquaviva, care avea sa devina cardinal in 1570 si pe care probabil scriitorul l-a cunoscut la Madrid. Cei doi au mers impreuna la Palermo, la Milano, in Florenta, in Venetia, in Parma sau in Ferrara. Dupa aceea insa, Cervantes s-a angajat ca soldat in compania capitanului Diego de Urbina, imbarcandu-se pe galera Marquesa. Pe 7 octombrie 1571 a participat in batalia de la Lepanto, in cadrul armatei crestine condusa de don Juan de Austria (fratele vitreg al regelui spaniol Felipe al II-lea). Un raport oficial elaborat opt ani mai tarziu avea sa spuna : „Cand se putea zari deja armata turca, in batalia navala numita, numitul Miguel de Cervantes se simtea rau si avea febra, iar numitul capitan... si multi prieteni ai lui i-au spus, ca daca era bolnav si avea febra, sa ramana in camera sa de pe galera; si numitul Miguel de Cervantes a raspuns ca ce s-ar spune despre el, si ca nu asta ar trebui sa faca, si ca prefera sa moara luptand pentru Dumnezeu si pentru rege, decat sa ramana sanatos ascunzandu-se... Si s-a luptat plin de curaj cu numitii turci in numita batalie, in locul unde se dezambarcase, ascultand ordinele capitanului, impreuna cu alti soldati. Si odata terminata batalia, stiind don Juan cat de bine luptase numitul Miguel de Cervantes, i-a crescut onorariul cu patru ducati... Din acea batalie navala a iesit ranit de catre doua sageti, in piept si in mana, ramanand ciung.”

Vezi si Cei mai mari scriitori ai lumii - Miguel de Cervantes Saavedra
De aici provine porecla „ciungul de la Lepanto” (in spaniola "el manco de Lepanto"). In realitate, nu i-a fost amputat bratul stang, doar i s-a anchilozat dupa ce o bucata de plumb i-a sectionat un nerv si nu a mai putut sa-l miste cu atata usurinta. Se pare ca acele rani nu au fost prea grave, deoarece dupa sase luni de spitalizare in Messina, Cervantes si-a reluat viata militara in 1572. A facut parte din expeditiile navale in Navarino (1572), Corfú, Bizerta si Tunisia (1573). Toate acestea s-au facut sub comanda capitanului Manuel Ponce de León, in regimentul lui Lope de Figueroa, mentionat in opera dramatica „El alcalde de Zalamea” („Primarul din Zalamea”) a lui Pedro Calderón de la Barca.
Dupa aceea avea sa treaca prin orase din Sicilia si Sardinia, din Genova si Lombardia. A stationat doi ani in Napoli, pana in 1575. Cervantes s-a aratat intotdeauna mandru de participarea sa in batalia de la Lepanto, care a fost pentru el, dupa cum avea sa scrie in prefata la a doua parte din Don Quijote, „cea mai mare ocazie pe care au putut-o vedea secolele trecute, cel prezent, si pe care nici nu spera sa o poata vedea cele viitoare”.
In timp ce se intorcea din Napoli in Spania la bordul galerei Sol, o flota turceasca de dimensiuni reduse, comandata de Arnaut Mamí, i-a facut prizonieri pe Miguel de Cervantes si pe fratele sau Rodrigo pe 26 septembrie 1575, in zona a ceea ce in prezent se numeste Costa Brava si au fost dusi in Algeria. Cervantes a fost vandut ca sclav renegatului grec Dali Mamí. Faptul ca s-au gasit asupra sa scrisori de recomandare semnate de don Juan de Austria si de ducele de Sessa i-a facut pe rapitori sa creada ca Cervantes era o persoana foarte importanta si ca puteau obtine o recompensa buna. Au cerut 500 „escudos” de aur in schimbul libertatii sale.
In cei cinci ani de inchisoare, Cervantes, om cu un spirit puternic si foarte bine motivat, a incercat sa evadeze de patru ori. Pentru a evita represaliile impotriva colegilor sai de detentie, s-a declarat de fiecare data unicul responsabil. A preferat sa fie torturat mai degraba decat sa fie tradator. Informatiile privind anii de detentie provin din rapoartele oficiale si din spusele lui Cervantes, precum si dintr-o carte care s-a dovedit a fi scrisa tot de marele scriitor, care e posibil sa fi exagerat gesturile sale de eroism.
Prima incercare de evadare a esuat deoarece maurul care trebuia sa-l conduca pe Cervantes si colegii sai la Orán, i-a abandonat inca din prima zi. Detinutii au trebuit sa se intoarca in Algeria, unde au fost din nou pusi in lanturi si supravegheati mai atent ca inainte. Intre timp, mama lui Cervantes reusise sa stranga o anumita suma de ducati, care nu s-a dovedit suficienta pentru a-i elibera pe ambii fii ai sai. Miguel a preferat sa fie pus in libertate fratele sau Rodrigo, care, ajuns in Spania, a conceput un plan pentru a-i elibera pe fratele sau si pe ceilalti detinuti. Cervantes s-a reunit cu ceilalti detinuti intr-o pestera ascunsa, asteptand venirea unei galere spaniole. Aceasta a venit dar nu a reusit sa se apropie de coasta si pana la urma a fost capturata. Crestinii ascunsi in pestera au fost descoperiti datorita tradarii unuia dintre ei, poreclit „el Dorador”. Cervantes s-a declarat unicul responsabil pentru organizarea evadarii si guvernatorul turc al Algeriei a decis inlantuirea sa si inchiderea intr-un loc bine pazit, unde avea sa ramana vreme de cinci luni.
Al treilea plan de evadare a fost gandit de Cervantes cu scopul de a ajunge pana la Orán pe uscat. A trimis acolo pe un maur credincios cu scrisori pentru generalul Martín de Córdoba, in care i se explica planul si i se cerea un ghid. Din pacate, mesagerul a fost prins si scrisorile descoperite. Ele aratau clar ca Miguel de Cervantes planuise tot. A fost condamnat sa primeasca doua mii de lovituri, dar sentinta nu s-a executat deoarece au intervenit multi in sprijinul sau.
Ultima incercare de evadare s-a produs multumita unei sume importante de bani pe care i-a inmanat-o un negustor venetian prezent in Algeria. Cervantes a achizitionat o fregata capabila sa transporte saizeci de detinuti. Cand totul era deja aranjat, unul din cei care trebuiau sa fie eliberati, fostul doctor dominican Juan Blanco de Paz, a dezvaluit planul guvernatorului turc. Drept recompensa tradatorul a obtinut un „escudo” si un ulcior de untura. Guvernatorul l-a mutat pe Cervantes intr-o inchisoare si mai sigura, chiar in palatul sau. Dupa aceea, s-a hotarat sa-l duca la Constantinopol, de unde fuga ar fi fost practic imposibila.
In luna mai a anului 1580, au ajuns in Algeria doi reprezentanti ai ordinului crestin denumit „Parintii trinitari”, care se ocupa cu eliberarea detinutilor, uneori acceptand sa fie luati ei insisi detinuti in schimbul eliberarii captivilor. Era vorba de calugarii Antonio de la Bella si Juan Gil, care dispunea de doar 300 sute de escudos, a incercat sa-l elibereze pe Cervantes, pentru care se cerea insa 500. Calugarul a facut apel la negustorii crestini prezenti in zona pentru a strange suma care lipsea. A reusit tocmai cand guvernatorul se pregatea sa plece spre Constantinopol, pe 19 septembrie 1580 Cervantes fiind eliberat. Ajuns in Spania pe 24 octombrie, a stationat un timp la Valencia, iar in luna noiembrie sau decembrie s-a intors, impreuna cu familia sa, la Madrid.
In luna mai a anului 1581 Cervantes s-a mutat in Portugalia, unde isi avea pe atunci sediul Curtea lui Filip al II-lea al Spaniei, cu scopul de a gasi o modalitate de a-si reface viata si a plati din datoriile contractate de familia sa pentru a-l elibera din Algeria. A fost trimis cu o misiune secreta in Orán, deoarece avea multe cunostinte privind cultura si obiceiurile din nordul Africii. Pentru munca sa a primit 50 de escudos. S-a intors la Lisabona si, spre sfarsitul anului, s-a indreptat catre Madrid. In februarie 1582, solicita, fara succes, sa ocupe o functie ramasa vacanta in Indii. Tot in acesti ani, scriitorul intretine relatii amoroase cu Ana Villafranca de Rojas, sotia lui Alonso Rodríguez, un crasmar. Din aceasta relatie a rezultat o fetita, botezata Isabel de Saavedra, pe care scriitorul a recunoscut-o.
Pe 12 decembrie 1584, Cervantes se casatoreste cu Catalina de Salazar y Palacios, intr-un sat din provincia Toledo. Catalina era o tanara care nici nu implinise douazeci de ani si care nu avea cine stie ce zestre. Se considera ca aceasta casnicie n-a fost doar sterila, ci pur si simplu un esec. La doi ani de la casatorie, Cervantes isi incepe lungile calatorii prin Andaluzia.
E foarte probabil ca Cervantes sa fi scris prima sa opera literara importanta, „La Galatea”, intre anii 1581 si 1583, carte publicata prima data la Alcalá de Henares in anul 1585. Pana atunci Cervantes publicase doar cateva compozitii in versuri, ca parte a unor antologii de diversi poeti.
La Galatea a aparut impartita in sase capitole, reprezentand doar „prima parte” a operei. Cervantes a promis ca o va continua; cu toate acestea, n-a ajuns niciodata la imprimerie. In prefata sa, opera este calificata drept „egloga” si autorul insista asupra vesnicei sale pasiuni pentru poezie. E vorba de o nuvela pastorala, specie introdusa in Spania de Jorge de Montemayor. Se pot observa in nuvela influente din calatoriile scriitorului ca soldat in Italia.
Matrimoniul insa n-a durat. A divortat de sotia sa dupa doi ani de casatorie, fara sa fi avut vreun copil. Cervantes nu o mentioneaza deloc pe sotia sa in numeroasele sale texte autobiografice, desi e cel care a introdus in literatura spaniola tema divortului (printr-un intermediu intitulat „Judecatorul divorturilor”), imposibil intr-o tara catolica. Se presupune ca matrimoniul a fost nefericit, desi in intermediu autorul sustine ca „cel mai slab concert valoreaza mai mult decat cel mai bun divort”.
In anul 1587 calatoreste in Andaluzia in calitate de comisar al aprovizionarii pentru Armada Invencible. Pe timpul anilor sai de comisar, face de nenumarate ori drumul intre Madrid si Andaluzia, trecand prin Castilia-La Mancha. Acesta este itinerariul lui Rinconete si al lui Cortadillo.
Se stabileste la Sevilla, ajungand sa lucreze ca perceptor de impozite, slujba ce ii va atrage multe necazuri, deoarece el era insarcinat sa mearga din casa in casa si sa stranga impozitele, majoritatea destinate cheltuielilor pentru razboaiele in care era implicata Spania. Este incarcerat in anul 1597 in Inchisoarea Regala din Sevilla, in urma falimentului bancii unde Cervantes depozita impozitele. Scriitorul a fost acuzat de insusirea banului public, gasindu-se unele neregularitati in calculele de care se facea responsabil. Don Quijote a fost „conceput” chiar la inchisoare, sau cel putin asta a scris Cervantes in prefata, nefiind clar daca a inceput sau nu sa-l scrie in timp ce era incarcerat. Cealalta detentie a lui Cervantes a fost una foarte scurta, in Castro del Río (Córdoba).
Din 1604 se instaleaza la Valladolid (pe atunci Curtea Regala a lui Filip al III-lea al Spaniei), iar in 1605 reuseste sa publice prima parte din opera sa principala, „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha”. Ea a marcat inceputul realismului ca estetica literara si a creat specia denumita roman modern, un roman polifonic, ce va avea o influenta remarcabila, prin cultivarea a ceea ce s-a numit „o scriere dezlantuita”, in care artistul se poate manifesta „epic, liric, tragic, comic”, cu o aparenta ingenuitate parodiind toate genurile literare. A doua parte, „El ingenioso caballero don Quijote de la Mancha”, nu apare pana in 1615. Ambele parti ii permit autorului sa intre in istoria literaturii universale si il transforma intr-un autor canonic al literaturii occidentale, alaturi de Dante, Shakespeare, Michel de Montaigne sau Goethe.
Intre cele doua parti ale lui Don Quijote apar, in 1613, „Nuvelele exemplare”. E vorba de o grupare de douasprezece naratiuni scurte, unele dintre el compuse cu multi ani inainte, ce dau dovada de multa originalitate. In ele autorul exploreaza diferite formule narative, cum ar fi satira lucianesca („Colocviul cainilor”), nuvela picaresca („Rinconete si Cortadillo”), miscelaneul („El licenciado vidriera”) nuvela bizantina („Spaniola englezoaica”, „Amantul liberal”) sau chiar nuvela politista („Forta sangelui”). Pentru dintre ele, cum ar fi „El celoso extremeño” („Gelosul din Extremadura”), s-a pastrat o a doua varianta, revizata de Cervantes. Ar fi fost de ajuns doar "Nuvelele exemplare" pentru ca Cervantes sa fie recunoscut ca unul din marii autori de limba castiliana.
Cervantes s-a ocupat de asemenea de critica literara. Aceasta apare in „Galatea”, in „Don Quijote” si intr-o carte de sine statatoare, „Viaje del Parnaso” („Calatoria Parnasului”), un lung poem pe baza de tertine. In 1615 publica „Opt comedii si opt intermedii noi si niciodata reprezentate”, dar drama sa, astazi foarte populara, „La Numancia”, precum si „El trato de Argel”, au ramas necunoscute pana in secolul XVIII.
Influenta lui Cervantes in literatura universala a fost atat de mare, incat limba spaniola moderna a fost numita „limba lui Cervantes”.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

romancier poet dramaturg spaniol rodrigo cervantes sacrist n madrid
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1917 (s) | 23 queries | Mysql time :0.022849 (s)