News Flash:

Mihai Caraman, unul dintre marii maestri ai spionajului

18 Octombrie 2013
2358 Vizualizari | 0 Comentarii
Demon pentru Occident, erou pentru Est in perioada Razboiului Rece, actiunea intreprinsa de Mihai Caraman si reteaua sa, este totodata criticata de catre alti analisti, acestia considerand-o ca fiind ”sprijinita” si realizata tocmai cu ajutorul celor ce ar fi trebuit a fi victime, ceea ce bineinteles i-ar stirbi din maretie si glandoare. Pentru a ne forma totusi propria opinie este necesar sa cunoastem sirul evenimentelor.
Nascut in noiembrie 1928, intr-o comuna din judetul Galati, terminand la 22 de ani Scoala de Ofiteri a Ministerului de Interne, urmand apoi Cursuri Speciale de Informatii Externe la Moscova , Mihai Caraman va fi trimis ca delegat al Ambasadei Romaniei la Paris, chiar de catre Mihai Gavriliuc, ofiter KGB sub acoperire, seful Directiei a I a de Informatii Externe a Securitatii . Va ajunge in Franta in 1958, la 30 de ani, alaturi de sotia sa Maria Caraman, in varsta de 21 de ani, ocupand functia de Secretar I pe probleme economice, ambasador in acea perioada fiind Constantin Nicutã. Avansat in functie, devenit consilier, Caraman se bucura de o imensa influenta la Bucuresti. Drept dovada, Victor Dumitru, ambasadorul Romaniei la Paris din 1968, este rechemat in tara la presiunile acestuia, intrucat se pare nu dadea dovada de puternice considerente ideologice neactionand totodata eficient in repatrierea emigrantilor romani. In ceea ce il priveste pe Victor Dumitru, acesta va obtine trei ani mai tarziu, in 1971, permisiunea de a vizita Parisul, acolo unde va reusi sa fuga, cerand si primind azil politic. Despre capacitatile exceptionale de care Caraman dadea dovada sta faptul ca in 1968 a fost chemat in tara pentru a asigura securitatea presedintelui Charles de Gaulle, aflat in vizita la Bucuresti. Cum istoria e plina de umor, spionul trebuia de aceasta data sa fie ocrotitorul victimei sale. Portretul ideologic al lui Mihai Caraman este schitat de catre Pierre Accoce si Daniel Pouget, autorii unei celebre carti, tradusa si in limba romana, in care se descrie aceasta actiune de spionaj. Astfel, Caraman este descris ca un adevarat marxist, credinta ce se datorazã se pare unor traume psihologice avute in perioada copilariei, atunci cand Miscarea Legionara era in apogeul violentelor socio-politice exercitate, ceea ce l-a facut sa creada in comunism.
Actiune si Strategie
Trimis in 1958 ca diplomat, provenit din Est intr-o tara occidentala, in plin Razboi Rece, Caraman ajunge totusi in Paris intr-un moment propice, atentiile fiind indreptate asupra situatiei socio-econmice pe care Franta o traversa si mai ales asupra problemelor legate de razboiul din Algeria. Obiectivele sale, doua la numar, erau insa bine stabilite. Astfel, in primul rand acesta viza controlarea cercurilor de emigranti ostili Bucurestiului, si incercarea de a-i repatria pe cei mai importanti dintre acestia, in special savantii. In acest caz, printre cele mai importante reusite se numara cea a lui Henri Coanda. Cel de al doilea obiectiv viza spionajul pentru Moscova, prin obtinerea a cat mai multor informatii de interes geostrategic ale N.A.T.O. Trebuie spus ca in acest sens, Securitatea colabora direct cu KGB-ul, ambele beneficiind de rapoartele trimise de reteaua Caraman, toate documentele fiind trimise la Bucuresti (unde se copiau) iar mai apoi catre Moscova, in timp ce ordinele catre Caraman, ajungeau de la Moscova via Bucuresti. Aceasta colaborare, slabea si mai mult atentia D.S.T.-ului (Departamentul pentru Supravegherea Teritoriului) €- contraspionajul francez, care vedea ca principali inamici tari precum Germania de Est, Ungaria, Polonia sau Cehia, mai putin insa Romania, sora latina mai mica, si tara din blocul rasaritean mai putin independenta de Moscova.
Caraman a reusit sa creeze in perioada 1958-1969 o adevarata retea, bazata pe coruperea si folosirea unor inalti functionari, penetrand structuri precum N.A.T.O., Politia Franceza, Ministerul Finantelor si cel de Externe al Frantei, ajungand pana la ambasada acestui stat de la Washington. Studiind profilele pshio-sociale ale celor ce vor deveni informatori, manipulandu-i mai apoi, Caraman si subalternii sai vor realiza o adevarata retea, a carei desfasurare este demna de un mare film, nelipsind scene de amor, filaj sau santaj. In acest sens, este normal sa amintim si ceilalti membri cunoscuti ai retelei, spioni romani, aflati sub acoperire diplomatica la Paris: Capitanul Iacobescu (cel ce ii va lua locul lui Caraman la conducerea gruparii, cand acesta va fi plecat la Bucuresti pentru a-i asigura securitatea lui de Gaulle), Mihail Simula (Secretar II U.N.E.S.C.O.), Mihail Georgescu (Secretar II Ambsada Romaniei la Paris), Gheorghe Ionescu (Secretear II Ambasada Romaniei la Paris), Eugen Visan (Secretear II Ambasada Romaniei la Paris), Pavel Cismaru (Secretar I Ambasada Romaniei la Paris), Constantin Mirea (Secretear II Ambasada Romaniei la Paris), Ion Paduraru (Secretar II U.N.E.S.C.O.), Mihai Ilie (Prim Consilier Ambasada Romaniei la Paris).
Primul agent racolat de catre Mihai Caraman va fi Robert Van de Wielhe, pe care il va intalni 1960 cu ocazia unui dineu oficial. Conexiunile lui Van de Wielhe in zona politicului, si personalitatea acestuia il vor face sa devina interesant pentru Caraman, care dupa mai multe intrevederi intre cei doi, va instiinta: “Sef Antena Paris catre Directia Generala.-Reperare eventual obiectiv SI. Propun deschidere dosar. Subiectul va purta numele de cod Nina. Incheiat”. Alte trimiteri il catalogau pe Van de Wielhe ca fiind lenes, lipsit de patriotism, cu tendinte nevrotice, coeficient de inteligenta ridicat, provenit dintr-o familie bogata, cu o copilarie dificila, adolescenta agitata, foarte sensibil la bani. In desele intalniri dintre cei doi, Caraman aducea in discutie apropierea si conlucrarea Estului cu Vestul si rolul pe care Franta al putea sa il aiba, iar o eventuala colaborare cu Romania in acest sens nu ar reprezenta niciodata o tradare, tinand mai ales cont ca Bucurestiul nu era in cele mai bune relatii cu Moscova. In cele din urma, o alta trimitere a lui Caraman, redata de Pierre Accoce si Daniel Pouget, anunta: “Sef Antena Paris catre Direactia Generala.-Nina obiectiv SI confirmat. Este functionar la N.A.T.O. Documentarist la biroul Dispozitii. Serviciul lui centralizeaza documente emise de toate comitetele si de secretariatul international. Nina are acces la multe secrete, chiar si la cele clasate cosmice. Cu exceptia totusi a documentelor strict militare. Am declansat explorare identitate si comportament”.
Rolul lui Van de Wielhe va fi urias in realizarea celei mai mari lovituri de spionaj din istoria N.A.T.O., furnizand 60 de dosare, dintre care 16 ultrasecrete (cosmice) printre care informatii privind logistica N.A.T.O. pentru pace si razboi, bugetele militare ale Aliatilor, sau sistemul de alarma N.A.T.O. Importanta acestuia este dovedita de catre propunerile lui Caraman care ii ofera un sejur pe litoralul romanesc sau posibilitatea de a deveni angajat oficial al Securitatii, beneficiind de un salariu lunar de 10 000 de franci. Aceste propuneri sunt refuzate, iar Van de Wielhe isi va da demisia in 1961, fie pentru a scapa de presiunile lui Caraman, fie la sfatul acestuia pentru a nu atrage atentia si a recruta alti agenti pe baza cunostintelor sale, varianta mult mai viabila se pare, ajutandu-l pe Caraman sa isi largeasca reteaua, prin racolarea lui Francis Roussilhe, Sylvie X, Pierre X si a turcului Emre.
O poveste interesanta, dar si un esec in acelasi timp este data de incercarea de racolare a Doamnei B., aceasta fiind-ui propusa lui Caraman, tot de catre Van de Wielhe. Stiind ca femeia doreste sa vanda un tablou, Caraman ii va face cateva vizite scurte, o va studia, se va apropia de ea, cumparand in final obiectul de arta, moment in care o va si seduce. La un timp relativ scurt, in care Caraman nu mai da nici un semn de viata, Van de Wielhe o contacteaza pe Doamna B. transmitandu-i acesteia ca ar putea castiga foarte multi bani daca ar a ”ajuta” Romania. Se pare ca de data aceasta Caraman s-a inselat in conturarea profilului psihologic al acestei femei, intrucat imediat v-a contacta D.S.T.-ul, fapt ce a dus la filarea lui Van de Wielhe intre decembrie 1962 si ianuarie 1963 si arestarea acestuia pentru trei zile, fiind eliberat in final pentru lipsa de probe. Un lucru este interesant totusi: Caraman a stiut inca de la bun inceput de intrevederea D.S.T.-ului cu Doamna B (caci a urmarit-o tot timpul) a stiut mai mult ca sigur ca si el se afla in vizorul autoritatilor franceze, si totusi accepta sa se intalneasca cu Van de Wielhe la doar 16 zile dupa ce acesta iese din arest. Aflati intr-o cafenea publica, Van de Wielhe incepe a-i povesti lui Caraman cele intamplate, insa aici romanul stiind ca sunt ascultati isi joaca rolul exceptional: se face ca nu intelege absolute nimic si se ridica de la masa. Van de Wielhe este arestat la iesirea din cafenea, acuzat de incalcarea articolelor 75 si 78 din Codul Penal ce faceau referire la divulgarea de informatii. Va fi inchis o luna, apoi judecat primind o condamnare de 1 an cu suspendare. Atentia presei si mai ales a serviciilor va fi iara distrasa de la aceste evenimente, concentrandu-se asupra unui atentat ce tocmai avusese loc impotriva lui de Gaulle. Dupa 6 luni de filaj, Caraman si Van de Wielhe vor iesi se pare din vizorul D.S.T.-ului.
Francis Roussilhe, coleg cu Van de Wielhe la N.A.T.O. a ocupat mai multe functii in cadrul acestei institutii, fiind chiar avansat pentru ajutorul oferit in deconspirarea unui jurnalist italian ce spiona pentru cehi. Intrat in contact cu Caraman, acesta este manipulat de catre roman, chiar si sub pretextul conform caruia Romania ar fi foarte intersata daca ar putea avea acces la documente secrete, pentru a cunoaste interesul Vestului in situatia in care tara noastra s-ar desprinde total de sovietici. Aici trebuie sa facem o paranteza si sa stabilim faptul ca toti agentii manipulati de Caraman s-au pretat de fapt banilor si avantajelor materiale obtiunute, mai putin datorita unor ideologii sau viziuni politice, sau intr-un singur caz, au cedat datorita pasiunii si a iubirii. In 1962 cand Francis Roussilhe ocupa deja functia de documentarist livreaza primul dosar privind modalitati de conservare a alimentelor. Aparent fara importanta, documentul era mai mult un gest fata de prietenul sau roman, ce de fapt il testa si analiza. Va continua sa ofere de-a lungul timpului informatii din ce in ce mai importante, in schimbul a frumoase sume de bani chiar si dupa anul 1967, moment in care sediul N.A.T.O. se muta de la Paris la Bruxelles. Printre documente se aflau buletine interne, informatii privind sedintele secrete, bilanturi financiare sau informatii privind logistica militara a Aliantei. Spionajul lui Roussilhe va continua si la Bruxelles, chiar sub aceeasi forma, aducand microfilme ale documentelor ce ar fi trebuit arse. Postura sa, ii dadea posibilitatea de a le pastra si pasa mai departe. Insa totdeaua actiunea avea loc pe teritoriul francez. Roussilhe trecea microfilmele in cadrul controalelor vamale ascunse intr-o batista din buzunar, fapt ce nu ii era deloc greu, tinand cont mai ales de functia detinuta.
O alta sursa importanta era functionarul turc Imre, ce a sustras fotografiind numeroase dosare importante din cadrul N.A.T.O., cooperand odata cu mutarea sa in Belgia prin intermediul lui Mihail Tincu, care bineinteles lucra la Ambasada Romaniei din Bruxelles. Pierre X, un alt pion important pe aceasta tabla de sah, functionar al Ministerului de Externe francez, expus dorintei de avansare sociala, este abordat in 1964 de catre Constantin Mirea si exploatat din 1965. Intalnirea sa cu Mirea avea loc in restaurante, cei doi asezandu-se langa mese apropiate. Pierre aseza valiza langa mese, Mirea o ridica, se ducea la baie, fotografia documentele, apoi aseza servieta la loc.
Sylvie X, functionar al Ministerului de Finante francez, intra in joc in 1964, atunci cand Mihail Simula o abordeaza in timpul unui cocktail organizat de U.N.E.S.C.O. Indragostita de acesta, va incepe din 1965 sa ofere informatii privind analize economice sau activitati petroliere ale companiilor si statului francez, pana in 1967 cand nu va mai reprezenta o sursa interesanta, moment in care Simula dispare. Nedorind sa inteleaga ca a fost tradata, incepe sa faca presiuni asupra Ambasadei romane pentru a afla ce s-a intamplat cu “iubitul” ei. In acel moment Sylvie reprezenta o reala amenintare, insa alegerea lui Caraman nu este de a o elimina (asa cum probabil altii ar fi procedat) ci de a o controla, prin intermediul lui Mihail Georgescu.
Povestea lui Pierre Rocherou este o adevarata telenovela. Intrat in vizorul lui Caraman inca de cand era elev la Ėcole Nationale d’Administration, pe care o va absolvi in 1963, acesta va reprezenta o adevarata mina de aur. Detasat de catre Ministerul de Externe francez la Washington, Rocherou va primi nume de cod Jean, in dosarul deschis de Caraman. Inainte cu o saptamana ca francezul sa ajunga in capitala Statelor Unite, Securitatea il trimite pe Victor Dorobantu ca atasat al Ambasadei romane, tocmai cu scopul de a-l avea in vedere pe Rocherou. In aceasta privinta, agentul roman scria: “Jean subiect foarte receptiv dar plin de sine. Isi inchipuie ca poate juca un rol politic important in apropierea dintre tarile noastre ”. Intr-o alta nota remarca: “Jean are probleme financiare, pare foarte sensibil la cadouri marunte”
Cu alte cuvinte, Rocherou reprezenta profilul ideal. Studierea sa a durat pana in 1965, perioada in care romanul i-a imprumutat numeroase sume de bani. Adevarata drama incepe cand francezul se indragosteste de o mulatra, deoarece un posibil mariaj i-ar fi incheiat cariera diplomatica. Dumitru se dovedeste a fi un adevarat prieten atunci cand ofera o importanta suma de bani pentru ca femeia sa poata face un avort in Bucuresti. Nu a durat mult pana a inceput exploatarea de informatii privind misiunile Frantei la Washington si N.A.T.O. Se pare insa ca Rocherou nu se simtea foarte confortabil, decizand ca in 1967 sa pastreze cel de al doilea copil, si sã demareze mariajul cu cea pe care o iubea. Surprinzator pentru el, diplomatul roman se bucura in momentul cand acesta a fost rechemat in Franta. Hartuirea sa va continua, mai alesdatoritã faptului ca i-a fost repartizat un post onorabil in cadrul Bancii Mondiale, insa se pare ca Rocherou nu s-a simtit deloc confortabil, refuzand apoi posturi mult mai importante, precum cel de membru al Cabinetului Secretariatului General al O.N.U.
O.C.D.E. a fost penetrat prin intermediul lui Klaus Edelman, membru al delegatiei austriece. Aceasta actiune de care s-a ocupat in special Iacobescu, s-a realizat prin intermediul unui santaj realizat ca urmare a unor fotografii compromitatoare, facute se pare intr-o seara in care victima era beata. Exploatarea lui Edelman a durat 56 de luni, perioada in care acesta a livrat peste 155 de dosare, in schimbul unei sume relative modice, aproximativ 15. 000 de franci. Politia Franceza nu a scapat nici ea atentiei retelei. Intrucat reprezenta un interes ridicat, mai ales asupra rolului social pe care il joaca, aceasta institutie a fost penetrata prin coruperea lui Gėrard Gautheriu, ce a furnizat mai multe informatii, intre 1967-1969, privind organizarea politiei pariziene, fapt ce a sporit totodata eficacitatea retelei.
Cele mai putine detalii privind manipualarea si exploatarea informatiilor le avem in cazul colonelului Charles de la Salle, care s-a sinucis dupa ce a fost deconspirat. Stim totusi ca acesta a oferit informatii privind aviatia N.A.T.O si cea franceza, dar si detalii importante in legatura cu nava spatiala franceza.
Caderea retelei Caraman se datoreaza tradarii Capitanului Iacobescu, care cere in 1969 azil politic Ambasadei Marii Britanii de la Paris, in schimbul confesiunii sale. Oficial se pare ca Iacobescu se temea ca deconspirarea va avea loc oricum, ca urmare a arestarii deja in acel moment a lui Imre, a tradarii unui important agent K.G.B. si mai ales ca urmare a filajului intens al D.S.T.-ului asupra ambasadei romane. Totusi, chiar daca ar fi fost deconspirati, Iacobescu ca si ceilalti ar fi beneficiat de imunitate diplomatica, neputand fi arestati, ci doar trimisi in Romania, lucru care s-a si intamplat cu restul retelei.
In ceea ce priveste agentul K.G.B., este vorba despre Evgheni Evghenevici Runge, locotenent-colonel a carei functie era de organizare a unei divizii K.G.B in Europa. Si el ca si Caraman, trebuia sa creeze o structura care sa penetreze sistemul informational al Occidentului. Runge primeste azil politic impreuna cu sotia sa Valentine si fiul Andreiev in varsta de numai 8 ani, iar printre informatiile oferite in timpul interogatoriului, rusul a marturisit ca exista o cartita in interiorul N.A.T.O., controlata din Franta, ce are drept scop oferirea de informatii financiare privind Alianta. In urma unui filaj, Imre este retinut in timp ce oferea microfilme unui diplomata roman, Mihai Tincu. Aceste fapte, si marturisirile lui Iacobescu au facut ca reteaua sa cada apoi ca un joc de domino.
Van de Wielhe va fi condamnat la 8 ani de inchisoare, Roussilhe va primi o condamnare de 20 de ani, iar Rocherou va fi condamnat la 3 ani cu suspendare. Imre si Edelman vor cere sa fie judecati in tarile natale, in timp ce Pierre X, paradoxal, nu va primi nici o pedeapsa.
In ceea ce il priveste pe Mihai Caraman acesta a fost avansat in diferite posturi in Securitate, in perioada 1973 a€“ 1979, fiind trecut apoi in rezerva, mai ales ca urmare a tradarii lui Pacepa si a cresterii sentimentelor antimoscovite ale lui Ceausescu. Pentru meritele sale, Caraman a fost decorat cu grad de Capitan de catre K.G.B. , fiind mai apoi numit in 1990 adjunct al Ministerului Apararii nationale, iar mai apoi, tot in 1990, pe 9 aprilie, primul director al S.I.E. Si-a dat demisia, la scurt timp tocmai ca urmare a dezaprobului N.A.T.O., Romania manifestandu-si interesul de a deveni membru al Aliantei.
Reflexii
Succesul acestei actiuni de spionaj a durat pana in 1969, moment in care francezii isi alegeau al 19-lea presedinte, punandu-l in fruntea statului pe Georges Pompidou. Nu putem face aceasta analiza daca nu luam in calcul situatia politica din Franta acelor vremuri. Inaintea lui Pompidou, statul era condus de catre Charles de Gaulle, important om politic in a carui viziune Franta trebuia sa isi reconstruiasca locul in cadrul relatiilor internationale, fiind necesara astfel iesirea acesteia de sub tutele Statelor Unite si implicit a Aliantei Nord Atlantice. Pentru de Gaulle U.R.S.S. nu mai reprezenta o amenintare, iar o alianta politico-economica, intre Franta si Germania, acceptata si de catre rusi ar fi dus tara acolo unde crede el, ar trebui sa fie. Ba mai mult, in 1967 Lėon Uris, publica in Statele Unite o carte ce face referire la “Afacerea Topaz”, bazata se pare pe relatarile unui ofiter dezertor din serviciile secrete franceze, Philippe Thyraud de Vosjoli. Conform acestuia, U.R.S.S.-ul detinea in Franta lui de Gaulle, ca si in alte state, un numar mare de de agenti de influenta situati la nivel inalt. Chiar in cercul restrans al lui de Gaulle, se pare ce se afla un astfel de personaj. Un lucru este cert insa, relatia Frantei cu Alianta Nord Atlantica se inrautateste, Franta se desprinzandu-se de organizatia militara a N.A.T.O. capatand un statut aparte. Aceste relatii tensionate vor duce la mutarea sediului general la Bruxelles.
In conditiile date este foarte posibil ca reteaua romana sa fi fost, daca nu sprijinita, macar nu incurcata de catre D.S.T.-ul francez. Se pot ridica semne de intrebare cum dupa arestarea lui Van de Wielhe din 1963, Caraman si subalternii sai s-ar fi putut misca asa de lejer ? Daca aceasta situatie plauzibila este una reala, este foarte posibil ca reteaua sa fi fost supusa asa numitei actiuni ”deception”, chiar de catre liderii N.A.T.O. sau S.U.A., care ar fi putut demasca din timp reteaua, dar lasand astfel sa curga informatii pentru a intoxica adversarul, sau pentru a-i demonstra rolul defensiv al Aliantei.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

demon occident erou est razboiului rece mihai caraman reflexii
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1645 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013943 (s)