News Flash:

Mihai Eminescu, despre unitatea spirituala nationala a romanilor

12 Ianuarie 2014
1433 Vizualizari | 0 Comentarii
Din marea unitate etnica a tracilor romanizati care ocupa in veacul de mijloc aproape intreg teritoriul Peninsulei Balcanice, incepand de sub zidurile Constantinopolului, a Atenei si a Triestului si ajungand pana la Nistru spre Miaza-noapte si rasarit, pana-n sesurile Tisei spre apus, n-a ramas decat mana aceasta de popor romanesc liber pe petecul de pamant dintre Prut, Dunare si Carpati (...).
Nu e intr-adevar un popor megies care sa n-aiba romani sub jugul sau: sarbi, bulgari, greci, turci, unguri, muscali, nemti, fiecare are, unii milioane, altii sute de mii de suflete din acest popor osandit de Dumnezeu spre nefericire si sabie, numai pamantul acesta era de sine statator in urma vitejiei si prevederii inteleptilor batrani si acesta e acum amenintat a deveni prada tuturor adunaturilor fara patrie din catesi patru colturile lumii.
Vezi si Cum vedea Mihai Eminescu problema maidanezilor 

Romanii Peninsulei Balcanice
:
Unul din defectele cele mai mari ale noastre e ca, departe de a ne ocupa de fondul lucrurilor, credem ca (e) deajuns sa vrem numai forma lor, asemenea copiilor cari, voind a-si face o florarie, smulg plante din camp si le aseaza fara radacini in straturi, improvizandu-si pentru cateva ceasuri o gradina, in aparenta frumoasa, insa fara trainicie. Nerabdatori, cum suntem, nu ne-am deprins a cunoaste cum ca lucrurile luate din temei ar fi si mai trainice si mai folositoare si totodata cu mult mai ieftine decat multimea de forme goale care, neavand inteles si vitalitate, cer mereu munca de Sizif de a fi reinnoite.
Nestatornicia noastra, iubirea de schimbari, deasa rasturnare a tuturor temeliilor statului si rivalitatea copilareasca de a intrece pe toata lumea a facut atat in trecut, cat si in prezent, ca sa irosim o multime de puteri vie, care se puteau utiliza pe un teren folositor, pe lucruri de nimic sau de-a dreptul stricacioase.
Aceste defecte mari ale caracterului nostru national sunt, pe langa imprejurarile de dinafara, cauza pentru care un element etnic atat de raspandit ca al nostru sa nu ajunga la nici o insemnatate in lume, ci, bucatit intre zeci de stapani, sa reziste ici si colo, sa fie absorbit in multe locuri.
Nu exista un stat in Europa orientala, nu exista o tara de la Adriatica pana la Marea Neagra care sa nu cuprinda bucati din nationalitatea noastra. Incepand de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia si Ertegovina, gasim pas cu pas fragmentele acestei mari unitati etnice in muntii Albaniei, in Macedonia si Tesalia, in Pind ca in Balcani, in Serbia, in Bulgaria, in Grecia pana dincolo de Nistru, pana aproape de Odesa si Kiev.
Vezi si INEDITA poveste din spatele celei mai cunoscute fotografii a lui Eminescu 

Pe cand rusii au cea mai mare ingrijire pentru triburile cele mai neinsemnate chiar care se tin de marea familie slava, pe cand germanii staruiesc prin autoritaile lor consulare pentru cele mai neinsemnate colonii ale lor in Orient si pe cand fiecare popor apusan dezvolta o deosebita ingrijire pentru nationalii sai din aceste locuri, singurii noi ne zbuciumam in lupte interne pentru cea mai buna forma posibila a organizarii omenesti, neavand un ideal de cultura, ci cel mai mult idealuri politice cari nu stau in proportii cu puterile noastre si cari, in loc de a da nastere la fapte, vor fi cauza unor aventuri periculoase.
Cu ocazia Congresului de la Berlin aproape toate popoarele Peninsulei Balcanice au dat semne de viata, numai romanii transdanubieni nu. Cauza e lesne de inteles. Toate celelalte fragmente de populatiuni stau in legaturi de cultura cu acele centre politice create de nationalitatile lor. Grecii din Turcia europeana citesc si scriu limba care se vorbeste la Atena; sarbii din Turcia inteleg foarte bine institutiile si cultura confratilor lor liberi; numai noi, cu maniera noastra de a vedea, suntem straini in Orient si ramanem neintelesi chiar pentru cei de un neam cu noi. Cum ne-am putea explica in alt mod fenomenul intru adevar ciudat ca fragmente atat de insemnate de straveche populatie precum sunt romanii din Tesalia si Macedonia sa nu dea absolut nici un semn de viata, cu tot trecutul lor cel stralucit, cu toate ca pana astazi si-au pastrat si aparat limba si datinele mai bine decat slavii, dintre cari multi s-au grecit, decat albanejii, dintre cari asemenea multi s-au facut turci.”
Mihai Eminescu, Romanii din afara granitelor Tarii si unitatea spirituala nationala Ed. Saeculum LO, Bucuresti, 2000/neamulromanesc/facebook.com
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

tracilor romanizati vezi si rusii mihai eminescu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2011 (s) | 34 queries | Mysql time :0.023470 (s)