News Flash:

"Minirevolutia" starnita de generalul Ion Antonescu

5 Septembrie 2013
2981 Vizualizari | 0 Comentarii
Lui Antonescu i se dusese faima ca era un personaj incomod si inflexibil, iar Gheorghe Barbul, un apropiat colaborator al maresalului in anii celui de- al Doilea Razboi Mondial, intr-un admirabil portret al acestuia, inclus in memoriile sale (Memorial Antonescu. Al Treilea om al Axei), scrie, referindu-se la acel Antonescu din perioada in care a detinut functia de sef al Marelui Stat Major: "Pe unde trece oare linia de demarcatie in interiorul statului, intre competenta militarilor si aceea a civililor? Pentru Antonescu, ea nu exista. Ministrul de Finante, caruia ii incumba sarcina de a finanta armamentele; ministrul de Interne, care este raspunzator de moralul si comportarea populatiei, ministrul Economiei Nationale, care controleaza productia si sursele de materii prime; ministrul Afacerilor Externe, care se preocupa de preliminariile ce privesc ultima ratio regnum. Oare nu trebuie sa colaboreze toti cu seful armatei? Pentru Antonescu, a colabora inseamna a se subordona. Cu un astfel de sef de stat major, ministerele nu vor intarzia sa devina sectii ale [Mareluis Stat Major, spuneau, glumind, parlamentarii".
Desi Conducator al Statului, maresalul Ion Antonescu si-a pastrat obisnuinta de a se implica in cele mai mici detalii ale vietii politice, sociale, economice si militare ale tarii si aceasta este evident, pentru oricine urmareste stenogramele Consiliului de Ministri, in perioada in care Ion Antonescu s-a aflat in fruntea sa, scriu cei de la historia.ro.
Dupa Batalia Stalingradului (in care armata romana a avut pierderi insemnate) si dupa infrangerea armatei germane la Kursk, initiativa pe frontul germano-sovietic a fost definitiv preluata de URSS. Armata romana, demoralizata, profund patrunsa de un defetism pagubos, care excludea orice urma de optimism in privinta vreunei posibile victorii, era insa incurajata, de Conducatorul Statului, in toamna anului 1943, sa mai... slabeasca! S-ar putea crede ca Ion Antonescu gasise, in sfarsit, cauza profunda a insucceselor armatei romane pe frontul de est (reprosate de aliatul german, insa adesea pe nedrept!). Si, in vederea rezolvarii disputelor de comandament romano-germane, care grevau buna desfasurare a razboiului in Rasarit, un eventual ordin de... slabire ar fi putut contribui, in viziunea sa, la ameliorarea semnificativa a prestatiei militarilor romani!
"Normali", "discutabili" si "obezi"
La 16 septembrie 1943, Ordinul General nr. 74 al ministrului apararii nationale consemna, in preambulul sau, constatarea facuta de Conducatorul Statului (care trebuie sa fi fost si inspiratorul ordinului!), potrivit careia ofiterii si subofiterii romani erau "mai grasi" decat cei din alte armate (cel mai probabil comparatia fusese facuta, in primul rand, cu armata germana!), cauzele fiind lipsa de miscare (!) si "hranirea exagerata sau neigienica".
In consecinta, ministrul apararii cerea inlaturarea din armata a celor obezi si luarea unor masuri care sa stavileasca tendinta generala de ingrasare a corpului de cadre. Fusesera studiate si acceptate trei formule pentru identificarea limitei de obezitate, utilizate in epoca ("Broca", "Bouchard" si "Pignet"), iar dupa aplicarea acestora rezultau trei categorii: "normali", "discutabili" si "obezi". Ordinul impunea un termen de sase luni pentru revizuirea siluetelor militarilor, iar cei care nu reuseau sa se incadreze in limitele stabilite sau care, dupa evaluari succesive, se incadrau repetat in ultimele doua categorii "proscrise" urmau sa fie inlaturati din armata.
Controlul greutatii ofiterilor era obligatoriu, potrivit ordinului general, in luna februarie a fiecarui an, fiind instituite comisii speciale ale corpurilor de armata, supervizate de Comitetul Consultativ Sanitar.
Cele mai interesante - tinand seama de faptul ca o mare parte a armatei se afla pe front - erau recomandarile pentru stavilirea tendintei de ingrasare. Astfel, comandantii de regimente (corpuri de trupa) erau obligati sa asigure organizarea, "printr-un program rational", a cel putin 3-4 sporturi, dintr-o lista care enumera tenisul, voleiul, calaria in manej, ciclismul, canotajul, patinajul, skiul si scrima! Sa fi fost, oare, vreodata, mai adevarat celebrul proverb care constata preocuparile cosmetice ale babei in vreme ce tara arde?
Este foarte adevarat ca ordinul, inspirat de maresalul Antonescu, trebuie sa-i fi vizat mai ales pe cei care se aflau in spatele frontului, cadrele militare cantonate in comandamente, cu lungi stagii de plictiseala prin birouri caldute, dar ironia face ca, fiind vorba de un ordin general, el trebuia adus la cunostinta intregului personal al armatei si respectat intocmai, indiferent unde acesta s-ar fi aflat. Este usor de imaginat, de aceea, cum vor fi privit continutul acestui ordin cei aflati pe front, care intampinau dificultati majore in aprovizionarea cu hrana si echipament... Ne indoim ca ei au fost primii care sa inteleaga ratiunea unui asemenea demers al Ministerului Apararii Nationale si al Maresalului Antonescu - altminteri perfect laudabil in vremuri de pace! - fiind convinsi, probabil, ca cei din Bucuresti au, inca o data, o imagine idilica asupra realitatilor de zi cu zi ale frontului.
Insa atunci cand evaluam dorinta militarilor romani de a lupta in Rasarit, credem ca va trebui sa luam in seama si astfel de demersuri ale factorilor de decizie militara, care au subrezit convingerea celor aflati pe front ca de soarta lor ii mai pasa cu adevarat cuiva...
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

antonescu incomod inflexibil gheorghe barbul
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1632 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013320 (s)