News Flash:

Miracolul de pe Vistula

6 Decembrie 2013
2646 Vizualizari | 0 Comentarii
Batalia de la Varsovia a fost batalia finala a razboiului polono-sovietic, conflict care a inceput la scurta vreme dupa incheierea primului razboi mondial (1918) si a fost incheiat prin Tratatul de pace de la Riga din 1921.
Batalia de la Varsovia a inceput pe 12 august si s-a incheiat pe 25 august 1920. Fortele Armatei Rosii comandate de Mihail Tuhacevski s-au indreptat catre capitala Poloniei, Varsovia, si catre fortareata Modlin aflata in vecinatate. Pe 16 august, fortele poloneze conduse de Józef Piłsudski au contraatacat dinspre sud, fortand trupele rusesti sa se retraga in dezordine catre est, traversand raul Niemen. S-a estimat ca bolsevicii au pierdut 10.000 de soldati ucisi, 500 disparuti si 10.000 de raniti, 66.000 fiind luati prizonieri. Prin comparatie, polonezii au pierdut 4.500 de soldati morti, 10.000 disparuti si 22.000 raniti.
Inainte ca Miracolul de pe Vistula sa se petreaca, atat bolsevicii cat si majoritatea expertilor straini considerau Polonia practic infranta. Victoria neasteptata si uluitoare in Batalia de la Varsovia a distrus fortele bolsevice. In lunile care au urmat, o serie de noi victorii poloneze au asigurat independenta tarii si i-au securizat frontierele.
Polonezii luptau sa-si apere independenta proaspat castigata, pe care o pierdusera in 1795 dupa dezmembrarea tarii de catre vecinii mai puternici: Imperiul Rus, Prusia si Imperiul Habsburgic. S-a incercat si formarea unei noi tari, Federatia Międzymorze, pe ruinele fostelor imperii.
Bolsevicii reusisera sa obtina victorii importante in 1919 in razboiul civil rus, dand lovituri mortale inamicilor din Armata Alba. Lenin a considerat ca Polonia este un pod pe care ideile comuniste trebuie sa-l traverseze pentru a ajunge in Europa Centrala si mai departe, in Europa Occidentala. Razboiul polono-sovietic parea mijlocul cel mai potrivit sa fie testata puterea bolsevicilor. Discursurile revolutionare afirmau ca bolsevismul trebuia purtat pe baionetele soldatilor sovietici catre Europa Occidentala, cea mai scurta cale catre Berlin si Paris fiind cea care trecea prin Varsovia. Dupa retragerile initiale in fata Poloniei din 1919, ofensiva bolsevica, care a inceput in primele luni ale anului 1920, a fost un succes coplesitor si, pe la mijlocul anului, toata lumea se astepta ca in orice clipa Polonia sa se predea. Strategia sovietica prevedea un atac masiv catre capitala Poloniei. Cucerirea Varsoviei ar fi avut un urias efect propagandistic asupra Sovietelor, care asteptau nu numai ca polonezii sa fie definitiv demoralizati, dar si ca victoria bolsevica sa initializeze o serie de revolte comuniste internationale, („revolutia comunista mondiala”), si sa deschida calea Armatei Rosii catre inima Germaniei, care se afla in plina revolutie.
Armata I de cavalerie sovietica sub comanda lui Semion Budionnii a strapuns liniile poloneze la mijlocul lui iunie 1920. Acest fapt a condus la prabusirea fronturilor poloneze din rasarit. Pe 4 iulie 1920, Frontul sovietic de vest comandat de Mihail Tuhacevski, a inceput un atac masiv din Bielorusia sau Rusia Alba spre raul Berezina, obligand unitatile militare poloneze sa se retraga in graba. Pe 19 iulie Armata Rosie a cucerit Grodno, pe 28 iulie au ajuns la Białystok, iar trei zile mai tarziu au cucerit fortareata Brześć. Retragerea polonezilor din nord-est s-a facut in dezordine.
Pana la inceputul lunii august, retragerea poloneza a devenit mai organizata. La inceput, Józef Piłsudski a incercat sa organizeze apararea pe malul vestic al raului Bug, cu un centru puternic de rezistenta la Brest-Litovsk, dar caderea neasteptata a acestor doua bariere in fata atacului bolsevic l-a obligat pe generalul polonez sa se gandeasca la o alta solutie. In noaptea de 5-6 august, Piłsudski a conceput un nou plan de actiune. Acest nou plan propunea retragerea trupelor poloneze peste raul Vistula si apararea capetele de pod din Varsovia si de peste raul Wieprz. Aproximativ 25% dintre diviziile disponibile urmau sa fie concentrate la sud pentru o contraofensiva strategica.
Mai apoi, planul cerea ca Frontul Centru format din Armatele I si a II-a, (ceva mai mult de zece divizii), de sub comanda generalului Józef Haller sa-si asume un rol defensiv, aparandu-se in fata atacului frontal al rusilor executat dinspre est spre Varsovia, urmand sa reziste cu orice pret in pozitiile din transee. In acelasi timp, Armata a V-a, (cinci divizii si jumatate), aflata sub comanda generalului Władysław Sikorski, subordonat generalului Haller, avea sa apere zona de nord si fortareata Modlin si, cand era posibil, trebuia sa atace din spatele Varsoviei, impidicand fortele ruse sa invaluiasca capitala pe aceasta directie. Mai mult, Armata a V-a trebuia sa contraatace, sa strapunga frontul rusesc si sa ajunga in spatele liniilor Frontului de nord-vest sovietic. O rezerva de 5 divizii avea sa apere Varsovia la nord. Armata I a generalului Franciszek Latinik urma sa apere direct capitala, iar Armata a II-a trebuia sa apere linia frontului de la Góra Kalwaria la Dęblin. Cel mai important rol a fost rezervat insa proaspetei formate Armate de rezerva (cunoscuta si ca Grupul de Asalt - Grupa Uderzeniowa), relativ restransa numeric (aproximativ 20.00 de oameni), aflata sub comanda nemijlocita a lui Józef Piłsudski. Aceasta armata era formata din cele mai calite si mai darze unitati poloneze, retrase de pe frontul de sud, intarite cu Armata a IV-a a generalului Leonard Skierski si Armata a III-a a generalului Zygmunt Zieliński care, dupa ce se retrasesera de pe malul Bugului de Vest, nu s-au mutat direct catre Varsovia, ci au taversat raul Wieprz, pierzand contactul cu urmaritorii sovietici. Sarcina Grupului de Asalt era sa porneasca o ofensiva fulgeratoare spre nord, din triunghiul format de raurile Vistula si Wieprz la sudul capitalei, printr-un punct slab, identificat de serviciile de informatii militare poloneze la jonctiunea Fronturilor sovietice de Vest si de Sud. Aceasta ofensiva trebuia sa desparta Frontul sovietic de Vest de rezervele sale si sa-i dezorganizeze miscarile. In cele din urma, spatiul dintre Armata a V-a a generalului Sikorski si Armata de Rezerva urma sa se inchida langa frontiera Prusiei Orientale distrugand ofensiva sovietica, "prinsa intr-un sac".
Fiind bazat pe informatii putin credibile obtinute de spionajul polonez si pe comunicatiile radio sovietice interceptate, planul a fost etichetat drept „amatorist” de cei mai multi ofiteri de rang inalt si de expertii militari, care nu uitau sa scoata in evidenta lipsa pregatirii militare adecvate a lui Piłsudski. Multe unitati poloneze, cu doar o saptamana mai inainte de data planificata pentru inceperea contraatacului, mai luptau inca pe fronturi la 150-250 de kilometri departare fata de punctele lor desemnate pentru concentrare. Toate miscarile de trupe au fost facute in imediata vecinatate a unitatilor Armatei Rosii. Un atac hotarat al trupelor ruse ar fi dat peste cap planurile polonezilor. Planul lui Piłsudski a fost criticat viguros de comandantii polonezii si ofiterii Misiunii militare franceze. Piłsudski a admis in memoriile sale ca actiunea era foarte riscanta, iar motivele pentru care a optat pentru punerea lui in aplicatie au fost starea sufleteasca defetista a politicienilor, care se temeau pentru siguranta capitalei, si sentimentul preponderent ca daca Varsovia va fi pierduta, totul urma sa fie pierdut. Numai situatia disperata a fortelor poloneze i-a convins pe ceilalti comndanti polonezi sa accepte planul, ei dandu-si seama ca in aceste circumstante era singura solutie posibila sa evite o infrangere catastrofala. In plus, cand o copie a planului a cazut "accidental" in mainile sovieticilor, acesta a fost considerat ori o intoxicare din partea contraspionajului polonez, sau un plan prea prost conceput pentru a fi luat in consideratie. Numai cateva zile mai tarziu, Armata Rosie a platit cu varf si indesat aceasta greseala.
Mihail Tuhacevski a planuit sa incercuiasca Varsovia prin fortarea raului Vistula langa Włocławek, sa prinda de la nord si de la sud capitala in cleste si sa atace dinspre nord-vest. Cu cele 24 de divizii de sub comanda sa, el a planuit sa repete manevra clasica a lui Ivan Paskievici care, in 1831, in timpul Rascoalei din Noiembrie, a traversat Vistula la Toruń si a ajuns la Varsovia practic fara a intampina rezistenta. Aceasta miscare ar fi taiat legaturile armatei poloneze cu portul Gdańsk, singura poarta maritima a tarii prin care se aduceau din import armamentul, munitia si materialele necesare aprovizionarii armatei.
Intre timp, bolsevicii au avansat, Corpurile de cavalerie comandate de Gaik Bjiskin si de Armata a IV-a au traversat raul Wkra si s-au apropiat de orasul Włocławek. Armatele a XV-a si a III-a se indreptau catre fortareata Modlin si Armata a XVI-a s-a indreptat direct catre Varsovia.
Asaltul final sovietic asupra Varsoviei a inceput pe 12 august cu atacarea orasului Radzymin (aflat la 23 de kilometri est de capitala). Succesul initial al atacului sovietic l-a silit pe Piłsudski sa grabeasca executarea planului sau defensiv cu 24 de ore.
Prima faza a bataliei a continuat pe 13 august cu asaltul frontal al Armatei Rosii asupra capului de pod Praga. In cursul unor lupte grele, Radzymin a fost cucerit pe rand de cele doua parti in conflict. Diplomatii straini, cu exceptia ambasadorilor britanic si al Vaticanului, au parasit in mare graba Varsovia. Pe 15 august, Radzymin a cazut din nou in mainile bolsevicilor, liniile Armatei a V-a poloneza de sub comanda generalului Władysław Sikorski au fost strapunse. Armata a V-a a trebuit sa faca fata atacului a trei armate sovietice: a III-a, a IV-a si a XV-a. Sectorul Modlin a fost intarit cu rezervele din Brigada Siberiana si cu Divizia a 18-a de infanterie a generalului Franciszek Krajowski – amandoua unitati calite in lupte, formate din militari de elita, odihniti – reusindu-se astfel stabilizarea frontului Armatei a V-a pana in zorii zilei urmatoare.
Situatia a fost salvata la miezul noptii, cand Regimentul de ulani al 203-lea a reusit sa strapunga liniile bolsevice si sa distruga statiile radio ale Armatei a IV-a sovietica a lui A.D. Suvaiev. Sovieticilor nu le-a mai ramas decat un emitator care folosea o frecventa controlata de contraspionajul polonez. Cum decriptorii polonezi nu voiau ca rusii sa afle ca le-au fost sparte codurile, dar dorind totusi sa le paralizeze transmisiunile radio, un post de radio din Varsovia a inceput sa emita in eter Geneza in poloneza si latina. In felul acesta, polonezii au reusit sa bruieze transmiterea ordinelor lui Mihail Tuhacevski de reluare a atacului spre sud, Armata a IV-a sovietica continuand sa inainteze catre Toruń si Płock. Atacul vijelios al Regimentului de ulani a fost numit mai tarziu Miracolul de la Ciechanów.
In acelasi timp, Armata I poloneza de sub conducerea generalului Franciszek Latinik a rezistat atacului frontal a 6 divizii de puscasi ale Armatei Rosii. Lupta pentru controlul asupra orasului Radzymin l-a fortat pe generalul Józef Haller, comandantul Frontului polonez de Nord, sa contraatace mai devreme decat era planificat.
In acest timp, in spatele liniilor frontului, Piłsudski isi termina planurile pentru contraofensiva. El a decis sa conduca personal atacul si, datorita imenselor riscuri implicate, intelegand primejdiile luptei, inainte de a pleca pe front si-a depus scrisoarea de demisie din toate functiile detinute. Dupa care, intre 13 si 15 august, a vizitat toate unitatile Armatei a IV-a concentrate langa Puławy, cam la 100 de kilometri sud de Varsovia. El a incercat sa ridice moralul trupei, de vreme ce multi soldati erau obositi si demoralizati de numerosii proaspeti incorporati care dadeau masura amploarii pierderilor suferite de polonezi in timpul retragerilor recente. Logistica se dovedea un cosmar, artileria poloneza folosea tunuri fabricate in cinci tari, iar infanteria avea in dotare pusti fabricate in sase tari, fiecare model folosind un tip diferit de munitie. Mai trebuie adaugat faptul ca tot echipamentul se afla in stare foarte proasta. Piłsudski isi amintea: "In divizia a 21-a, aproape jumate dintre soldati defilau prin fata mea in picioarele goale." In mod miraculos, Piłsudski a reusit sa ridice moralul trupei in doar trei zile si sa-i motiveze pentru eforturile foarte mari care aveau sa vina. Intr-un timp foarte scurt, moralul trupei s-a schimbat de la foarte scazut la deplina incredere in victoria totala.
Divizia a XXVII-a de Infanterie a Armatei Rosii a reusit sa cucereasca satul Izabelin, la doar 10 kilometri departare de capitala, dar asta a fost cel apropiat punct pe care fortele rusesti aveau sa-l cucereasca in preajma Varsoviei. In scurta vreme, soarta luptelor s-a schimbat.
Tuhacevski, sigur ca totul se desfasoara conform planurilor sale, a cazut pana la urma in capcana lui Piłsudski. Rusii au traversat Vistula in nord si au ajuns intr-un vacuum operational, unde nu se vedeau trupe poloneze demne de luat in seama. Pe de alta parte, la sud de Varsovia, unde soarta luptei inca nu se decisese, Tuhacevski lasase numai forte slabe pentru paza legaturilor dintre Fronturile de Nord-vest si Sud-vest. Grupul Mozir, care avea sarcina sa indeplineasca aceste ordine, numara numai opt mii de soldati. O alta eroare a generalilior sovietici, care a influentat sfarsitul razboiului, a neutralizat Armata de cavalerie I a lui Semion Budionnii, o unitate de care se temeau Piłsudski si alti comandanti sovietici. Inaltul Comandament Sovietic, la insistentele lui Tuhacevski, a ordonat Armatei de cavalerie I sa marsaluiasca catre Varsovia din directia sud. Semion Budionnii nu s-a supus acestui ordin datorita ranchiunei existente intre comandantii Frontului de Sud-vest, generalii Tuhacevski si Alexandr Egorov. In plus, jocurile politice ale lui Stalin, care era in acea vreme comisar politic al Frontului de Sud-vest, a contribuit si mai mult la insubordonarea lui Egorov si Budionii. Stalin, in cautarea propriei mariri, dorea sa cucereasca un centru industrial important, Lwówul, asediat de fortele bolsevice dar inca rezistand atacurilor lor. In cele din urma, fortele lui Budionii, care ar fi putut schimba cursul istoriei, au marsaluit spre Lwów, in loc sa atace Varsovia, excluzandu-se singuri de la marea batalie.
Armata a V-a poloneza a contraatacat pe 14 august, fortand raul Wkra. Au trebuit sa faca fata fortelor combinate ale Armatelor a III-a si a XV-a sovietice, amandoua superioare numeric si mai bine echipate. Lupta s-a dat la Nasielsk si a durat pana pe 15 august si adus la distrugerea aproape completa a orasului. Pana in cele din urma, inaintarea sovietica a fost oprita atat pe directia Varsovia, cat si pe directia Modlin, pana la sfarsitul zilei, cand fortele poloneze au recucerit Radzymin, fapt care a ridicat foarte mult moralul polonezilor.
Din acel moment, atacul Armatei a V-a a generalului generalului Sikorski a continuat cu foarte mare succes, impingand trupele sovietice epuizate din ce in ce mai departe de Varsovia, intr-o operatie asemanatoare cu blitzkriegul. Trupele lui Sikorski, sprijinite de cele mai multe dintre tancurile poloneze, de masini blindate si artileria a doua trenuri blindate, a inaintat cu o viteza de 13 kilometri pe zi, a distrus repede toate sperantele sovietice pentru incheierea manevrei de "invaluire" din nord.
Pe 16 august, Armata de Rezerva comandata de Józef Piłsudski si-a inceput marsul dinspre raul Wieprz catre nord. Polonezii au trebuit sa lupte cu Grupul Mozir, care reusisera sa-i invinga pe polonezi in timpul Operatiunii Kiev, cu numai cateva luni mai devreme. Insa, pe durata urmaririi armatelor poloneze in retragere, Grupul Mozir isi pierduse cea mai mare parte a fortelor si fusese redusa la numai doua divizii care aparau 150 de kilometri in flancul stang al Armatei a XVI-a sovietica. In prima zi a contraofensivei, numai una dintre cele cinci divizii poloneze a raportat o opozitie oarecare, in timp ce restul de patru divizii, sprijinite de o brigada de cavalerie, a avansat catre nord 45 de kilometri fara probleme. La venirea serii, orasul Włodawa fusese eliberat, si liniile de comunicatii si de aprovizionare ale Armatei a XVI-a au fost taiate. Chiar si Piłsudski era uimit de acest succes de inceput, cand Armata de Rezerva a avansat 70 de kilometri in 36 de ore, rupand in doua ofensiva sovietica, fara a intalni o rezistenta semnificativa. S-a dovedit ca Grupul Mozir era format in special din soldatii Divizia a 57-a, care erau in focul luptei inca din prima zi a operatiunilor. Ca urmare, indeplinind planul lui Piłsudski, armatele poloneze au gasit o uriasa spartura intre fronturile rusesti pe care au exploatat-o, continuand ofensiva catre nord cu doua armate, lovind neincetat inamicul surprins si zapacit.
Pe 18 august, Mihail Tuhacevski, din cartierul lui general din Minsk la apoximativ 450 de kilometri departare de Varsovia, a devenit constient de amploarea infrangerii sale si a ordonat ramasitelor armatelor lui sa se retraga si sa se regrupeze. Intentia lui a fost sa intareasca linia frontului, sa opreasca atacul polonez si sa recastige initiativa tactica, dar ordinele ori au ajuns prea tarziu, ori nu au ajuns deloc. Corpul al III-lea de Cavalerie al generalului Gaik Bjiskin a continuat sa avanseze spre Pomerania, dar liniile lui au fost puse in primejdie de Armata a V-a poloneza, care in cele din urma au reusit sa puna pe fuga unitatile bolsevice. Divizia I poloneza a Legiunii, pentru a taia retragerea inamicului, a executat un mars remarcabil din Lubartów spre Białystok – 260 de kilometri in numai 6 zile. Soldatii au luptat in doua batalii, au dormit numai cateva ore si au marsaluit 21 de ore pe zi. Sacrificiile si rabdarea lor a fost rasplatita de victoria de la Białystok asupra Armatei a XVI-a sovietice, ai carei soldati au fost luati prizonieri.
Armatele sovietice din centrul frontului au intrat in debandada. Unele divizii au continuat sa atace pe directia Varsovia, in timp ce altele au inceput sa se retraga, rezultatul fiind ruperea coeziunii si panica. Comandamentul suprem sovietic a pierdut contactul cu cea mai mare a fortelor din subordine si toate planurile tactice au fost rasturnate de lipsa de comunicare. Numai Armata a XV-a rusa a ramas o forta bine organizata, care a incercat sa se supuna ordinelor lui Tuhacevski, aparand retragerea a Armatei a IV-a. Dar ea a fost invinsa de doua ori pe 19 si 20 august si s-a alaturat retragerii Armatei Rosii. Tuhacevski nu a avut de ales decat sa ordone retragerea generala catre Bugul de Vest. Pana pe 21 august orice rezistenta sovietica organizata a incetat sa existe iar, pana pe 31 august, Frontul sovietic de Sud-vest era pus pe fuga in totalitate.
Desi polonezii au reusit sa obtina o victorie importanta si sa-i impinga inapoi pe rusi, planul lui Piłsudski de a da peste cap si incercui Armata Rosie nu a avut un succes complet. Patru armate sovietice incepusera marsul catre Varsovia pe 4 iulie in cadrul Frontului de Nord-vest. Pana pe 4 august, Armatele a IV-a si a XV-a erau infrante, resturile lor trecusera granita Prusiei si fusesera dezarmate. Totusi, acesti militari au fost in scurta vreme eliberati si au fost reincadrati in unitati care au luptat impotriva polonezilor. Armata a III-a s-a retras asa de repede catre est, ca polonezii nu au reusit sa o ajunga din urma. De fapt, aceasta armata a avut cele mai mici pierderi. Armata a XVI-a s-a dezintegrat la Białystok si cei mai multi soldati ai ei au cazut prizonieri. Cea mai mare parte a Corpului al III-lea de cavalerie comandat de Gaik Bjiskin a fost fortata sa traverseze granita germana si militarii lui au fost internati in lagare din Prusia Orientala.
Pierderile sovietice au fost de aproximativ 10.000 de morti, 500 de disparuti, 10.000 de raniti si aproximativ 65.000 de prizonieri. Prin comparatie, pierderile poloneze au fost de 4.500 de morti, 22.000 de raniti si 10.000 de disparuti. Intre 25.000 si 30.000 de soldati sovietici au reusit sa treaca granita in Germania. Dupa ce au traversat granita Prusiei Orientale, ei au fost internati in lagare pentru o scurta perioada de timp, dupa care li s-a permis sa se intoarca in patrie cu tot echipamentul din dotare. Polonia a capturat 231 tunuri si 1.023 mitraliere.
Aripa sudica a fortelor Armatei Rosii a fost pusa pe fuga si nu a mai reprezentat o amenintare pentru polonezi. Armata I de cavalerie a lui Semion Budionii, care asedia Lwówul, a fost invinsa in Batalia de la Komarów (31 august 1920) si in Batalia de la Hrubieszów. Pana la mijlocul lunii octombrie, armata poloneza atinsese aliniamentul Tarnopol-Dubno-Minsk-Drisa.
Tuhacevski a reusit sa reorganizeze trupele in retargere catre est si, in septembrie, a stabilit o noua linie defensiva langa Grodno. Polonezii i-au invins din nou pe bolsevici in Batalia de pe raul Niemen (15 – 21 septembrie), strapungandu-le liniile de aparare. Dupa Batalia de pe raul Szczara, amandoua partile erau epuizate si, ca urmare a presiunilor conjugate ale Frantei si Angliei, a fost semnat o conventie de incetare a focului pe 12 octombrie. Luptele au incetat definitiv pana pe 18 octombrie, iar pe 18 martie 1921 s-a semnat Tratatul de pace de la Riga, care a pus capatat ostilitatilor.
Mai inainte de batalia de la Varsovia, propaganda sovietica apreciase ca iminenta caderea capitalei Poloniei, iar victoria in aceasta lupta era privita ca un semnal pentru inceperea unei revolutii comuniste pe scara larga in Polonia, Germania si alte tari vest-europene devastate economic de urmarile primului razboi mondial. Infrangerea sovietica din fata Varsoviei a reprezentat si o infrangere a unora dintre liderii sovietici (inclusiv a lui Lenin), care visasera la declansarea unei revolutii mondiale comuniste in tarile zdruncinate de urmarile razboiului mondial.
In conformitate cu documentele istorice aflate la Arhivele Centrale Militare ale Poloniei, decriptorii polonezi reusisera sa sparga codurile radio rusesti inca de la inceputul lunii septembrie 1919 si cel putin unele dintre victoriile impotriva sovieticilor, nu doar in timpul Bataliei pentru Varsovia, dar din timpul intregii campanii militare, au fost datorate acestui fapt. Locotenentul Jan Kowalewski, care a reusit prima decriptare, a fost decorat cu ordinul Virtuti Militari in 1921.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

batalia riga armatei rosii
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1608 (s) | 23 queries | Mysql time :0.012585 (s)