News Flash:

MIRCEA ELIADE: 30 de ani de la moartea personalitatii culturii mondiale

22 Aprilie 2016
812 Vizualizari | 0 Comentarii
MIRCEA ELIADE
Vineri, 22 aprilie 2016, se implinesc 30 de ani de la moartea lui Mircea Eliade, istoric al religiilor, filosof, prozator si eseist.

MIRCEA ELIADE s-a nascut la 9 martie 1907, in Bucuresti, ca fiu al lui Gheorghe Ieremia (devenit Eliade prin schimbarea numelui).

MIRCEA ELIADE. A invatat la Liceul "Spiru Haret" intre anii 1917 si 1925. Inca din perioada liceului s-a instruit in stiintele naturii, filosofie, beletristica, a studiat greaca veche, latina, ebraica, persana, italiana, engleza, tibetana, sanscrita, pentru a lua contact direct cu spiritualitatea fiecarei natiuni, pentru a cerceta filosofia si cultura acestora.

MIRCEA ELIADE. A fost student al Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti, in perioada 1925-1928. Aici i-a avut ca profesori pe C. Radulescu-Motru, P.P. Negulescu, Mircea Florian si Nae Ionescu. Si-a completat studiile la Universitatea din Calcutta, intre 1928 si 1931. A obtinut titlul de Doctor in filosofie in anul 1933, cu teza ''Istorie comparata a tehnicilor Yoga''.

MIRCEA ELIADE. A calatorit in Italia in anii 1927 si 1928, unde l-a cunoscut pe scriitorul Giovanni Papini. Perioada petrecuta in India intre 1928-1932 ii va marca decisiv existenta si implicit opera. Se initiaza in practicile hinduse si ii cunoaste pe marele profesor Surendranath Dasgupta si pe filosoful si poetul Rabinddranath Tagore.

MIRCEA ELIADE. Intre 1933 si 1940, a fost asistent la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Bucuresti, tinand cursuri de filosofia si istoria religiilor. A inaugurat, la sfarsitul anului 1933, un curs despre "Problema raului in filosofia indiana".

MIRCEA ELIADE
. A fost ales deputat in Parlamentul Romaniei pe listele partidului Totul pentru Tara, fiind arestat in 1938 si inchis in lagarul de la Miercurea Ciuc.

MIRCEA ELIADE. In 1940, a fost numit atasat cultural pe langa Ambasada Romaniei din Londra, fiind transferat, in 1941, la cea din Lisabona, unde a ramas pana in 1944.

MIRCEA ELIADE. In 1945, s-a stabilit la Paris, unde a ramas pana in anul 1957. In Franta a predat la Ecole Pratique des Hautes Etudes un curs liber pe teme de istoria religiilor (1946-1948). Tot din 1945, dar pana in 1957, a predat si la Sorbona.

A participat la diferite congrese internationale si a conferentiat in Italia, Germania, Suedia, Norvegia.

MIRCEA ELIADE. In 1956, a fost invitat sa tina o serie de prelegeri la Universitatea din Chicago, stabilindu-se aici definitiv, din martie 1957, ca profesor de istoria religiilor. A devenit apoi profesor titular si coordonator al Catedrei de istoria religiilor (Catedra "Mircea Eliade", din 1985), iar din 1962 a fost "distinguished service professor".

MIRCEA ELIADE
. Preocupat inca din tinerete de studiul variatelor forme ale religiei, Mircea Eliade a fost atras de religiile Indiei antice, apoi de samanism, de semnificatia mitului primitiv, de morfologia sacrului si de istoria credintelor religioase, potrivit lucrarii ''Membrii Academiei Romane'', Editura Enciclopedica/Editura Academiei Romane, 2003. Opera sa stiintifica si religioasa (studii, lucrari, eseuri, rezultate in urma cercetarilor sale asupra religiilor) este recunoscuta pe plan mondial ca una dintre cele mai importante contributii contemporane in cadrul istoriei si morfologiei religiilor, fiind indispensabila oricarei analize temeinice a fenomenului religios.

MIRCEA ELIADE
. Este autorul termenului si conceptului de ''hierofanie'', provenit din cuvintele grecesti ''hieros'' (sacru) si ''phainein'' (profan). Mircea Eliade a sustinut ca hierofania desemneaza, in orice religie, diversele forme sub care se manifesta sacrul.

MIRCEA ELIADE. Printre scrierile sale in domeniul istoriei si filosofiei religiei se numara: "Yoga. Essai sur les origines de la mysthique indienne" (1936), "Traite d'histoire des religions" si "Le mythe de l'eternel retour" (1949) — lucrarile care i-au adus faima mondiala, "Le chamanisme et les techniques archaiques de l'extase" (1951), "Images et symboles" (1952), "Le Yoga. Imortalite et liberte" (1954), "Forgerons et alchimistes" (1956), "Mythes, reves et mysteres" (1957), "Naissances mystiques" (1959), "Aspects du mythe" (1963), "Le Sacre et le Profane" (1965), "De Zalmoxis a Gengis-Khan" (1970), "La nostalgie des origines" (1972), impunatoarea lucrare "Histoire des croyances et des idees religieuses" (I-III; 976,1978,1983), "Occultism, witchraft and cultural fashions" (1976). A elaborat, de asemenea, impreuna cu I.P. Culianu, un "Dictionar al religiilor" (1989), rezultat in urma studierii a 33 de religii sau grupuri de religii.

MIRCEA ELIADE. A mai publicat si volume de eseuri filosofice: "Alchimia asiatica" (1934), "Cosmologie si alchimie babiloniana" (1937), "Soliloquii" (1932), "Oceanografie" (1934), "Fragmentarium" (1939), "Mitul reintegrarii" (1942), "Comentarii la legenda Mesterului Manole" si "Insula lui Euthanasus" (1943).

MIRCEA ELIADE. A colaborat, inca din anii de liceu, cu proza fantastica, articole stiintifice in publicatii ca "Ziarul stiintelor populare si al calatoriilor" (debut in 1921 cu un articol stiintific si cu povestirea fantastica "Cum am gasit piatra filosofala", pentru care i s-a acordat premiul I al ziarului), "Revista Fundatiilor Regale", "Cuvantul" (in care a publicat in 1926 "Romanul adolescentului miop"), "Universul", "Viata literara".

MIRCEA ELIADE. A editat revistele "Zamolxis. Revue des etudes religieuses" (Paris, 1939-1942, redactor-sef), "Antaios" (Stuttgart, 1960-1972, impreuna cu Ernest Junger) si a condus publicatia "History of religions" (Chicago, 1961—1986). A mai redactat, impreuna cu V. Ierunca, periodicele "Caiete de dor" (1951-1957), "Fiinta romaneasca" (1963-1968), "Limite" (din 1969), "Ethos" (din 1973).

MIRCEA ELIADE
. Ca scriitor, a debutat cu romanul "Isabel si apele diavolului" (1930), continuand cu romane si nuvele, proza fantastica: romane — "Maitreyi" (1933, Premiul "Techirghiol-Eforie") ce i-a adus celebritatea la numai 26 de ani, "Intoarcerea din rai" si "Lumina ce se stinge" (1934), "Huliganii" (I—II, 1935), Domnisoara Christina" (1936), "Sarpele" (1937), "Nunta in cer" (1938), "Noaptea de Sanziene" (I-II, 1970); nuvele — "Secretul doctorului Honigberger" si "Nopti la Serampore" (1940), "Pe strada Mantuleasa" (1968), "La tiganci" (1969), "In curte la Dionis" (1977), "Tinerete fara tinerete" (1978). A mai publicat eseuri — "Despre Eminescu si Hasdeu" (1987), a realizat editia critica "B.P. Hasdeu", a scris piese de teatru — "Coloana nesfarsita" (1970) si "Iphigenia" (1974) si memorialistica — "India" (1934), "Fragments d'un journal" (I-II, 1973-1981), "Memoires", "L'epreuve du labyrinthe" (1978).

MIRCEA ELIADE. A fost membru si presedinte al Academiei americane de Stiinte si Arte din anul 1966, al Academiei Belgiene de Stiinte si al Academiei Britanice de Stiinte. Din 3 iulie 1990, este membru titular post-mortem al Academiei Romane. A fost distins cu titlul Doctor Honoris Causa al universitatilor din Washington, Yale, La Plata, Chicago.

MIRCEA ELIADE. In 1937, a fost distins cu premiul I al Societatii Scriitorilor Romani pentru editia critica in doua volume intitulata ''B. P. Hasdeu — Scrieri literare, morale si politice''. A primit Premiul ''Bordin'' al Academiei Franceze si Legiunea de Onoare (1978).
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

moartea mircea eliade istoric filosof prozator eseist mircea eliade
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1886 (s) | 34 queries | Mysql time :0.020326 (s)