News Flash:

Miscarile de rezistenta in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial

22 Noiembrie 2013
3660 Vizualizari | 0 Comentarii
Miscarile de rezistenta din timpul celui de-al doilea razboi mondial s-au manifestat in tarile ocupate printr-o multitudine de forme, incepand cu necooperarea pasiva, continuand cu dezinformarea, ascunderea pilotilor aliati doborati si culminand cu lupta armata directa.
Printre cele mai importante miscari de rezistenta s-au numarat cele ale partizanilor iugoslavi, sovietici, Armatei teritoriale poloneze, maquisului francez, italienilor, grecilor si Milorgului norvegian. Si in alte tari au existat miscari de rezistenta impotriva fortelor de ocupatie ale Axei. Chiar si in Reich a existat o miscare antinazista. Desi insulele britanice nu au fost ocupate in timpul razboiului, in Regatul Unit s-au facut pregatiri pentru crearea unei miscari clandestine antigermane, care sa intre in actiune in cazul unei invazii inamice (Auxiliary Units).
Aliatii au infiintat o serie de organisme pentru sprijinirea miscarilor de rezistenta existente sau pentru formarea unora noi – Directiunea operatiunilor speciale (SOE) britanica, sau Biroul de operatiuni strategice american (precursorul CIA).
Au existat si miscari de rezistenta care au luptat impotriva Aliatilor. In Africa italiana de est (Etiopia, Eritreea, Somalia), italienii au purtat un razboi de gherila impotriva aliatilor intre 1941 – 1943. Miscarea „varcolacilor” germani s-au stins rapid dupa infrangerea celui de-al treilea Reich, in timp ce, in statele baltice, luptatorii Fratiei padurii au continuat sa se opuna sovieticilor pana in deceniul al saptelea.
Dupa primul soc al Blitzkriegului, populatia din teritoriile ocupate a inceput treptat sa se organizeze pentru lupta antinazista. Procesul a luat amploare dupa ce au inceput deportarile evreilor si mobilizarile localnicilor pentru munca fortata. Posibilitatile de organizare depindeau mult de teren – in regiunile in care existau zone impadurite vaste sau muntoase, rezistenta era mult mai greu de detectat. Din acest punct de vedere, partizanii iugoslavi si sovietici au beneficiat de cele mai favorabile conditii. Dar si in mult mai populata Olanda, zona salbatica Biesbosch a fost folosita de partizani pentru organizarea rezistentei.
Au existat numeroase tipuri de grupuri de rezistenta, a caror activitate cuprindea de la ajutorul umanitar la rezistenta armata. Desi la inceput miscarile de rezistenta au aparut spontan, ele au fost masiv incurajate si sprijinite de la Londra (care a sprijinit toate miscarile de rezistenta, inclusiv cele de orientare comunista) si de la Moscova, (care s-a aratat preocupata numai de sprijinirea partizanilor comunisti).
Forme de rezistenta
Au existat mai multe tipuri de rezistenta:
Sabotajul – Sistemul Arbeitseinsatz („contributia in munca”) a fortat populatia locala sa lucreze pentru germani, dar rezultatele erau intentionat de multe ori slabe sau obtinute cu intarziere.
Grevele si demonstratiile.
Transformarea unor grupuri existente (ale enoriasilor, studentilor, studentilor, comunistilor sau doctorilor) in organizatii de lupta.
Rezistenta armata, si anume:
Atacuri impotriva ofiterilor de indentendenta pentru obtinerea de cupoane de alimente sau de diferite documente sau pentru obtinerea de informatii despre evreii propusi pentru deportare si impiedicarea ducerii la indeplinire a acestor deportari.
Actiuni de eliberare a unor teritorii, (chiar daca unori doar temporara), asa cum a fost cazul partizanilor iugoslavi sau a celor din nordul Italiei.
Insurectii armate, asa cum a fost cea din Varsovia din 1944.
Asasinarea unor colaborationisti sau a unor ofiteri ai Axei.
Continuarea luptei armate si a razboiului de guerila, ca in cazul partizanilor iugoslavi, sovietici sau a Maquisului francez.
Spionajul, inclusiv transmiterea de informatii de importanta militara – miscari de trupe, de arme, planuri de opratiuni, etc.
Publicarea de ziare clandestine pentru contacararea propagandei naziste.
Rezistenta politica si pregatirea partidelor pentru reorganizarea postbelica. De exemplu, rezistenta olandeza a luat parte la formarea guvernului postbelic.
Ascunderea de persoanelor amenintate cu deportarea sau cu recrutarea pentru munca fortata. Aceasta activitate a fost foarte dezvoltata in Olanda, datorita marelui numar de evrei din tara si a nivelului superior de organizare a administratiei locale.
Ajutorarea militarilor aliati aflati in spatelele liniilor inamice sa se reintoarca in cadrul armatelor aliate.
Ajutorarea prizonierilor de razboi cu diferite materiale necesare evadarii, supravietuirii si transportului spre destinatii sigure
Falsificarea de documente.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

soe cia
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2376 (s) | 23 queries | Mysql time :0.018678 (s)