News Flash:

Misterul anului 536

28 Ianuarie 2014
2348 Vizualizari | 1 Comentarii
La rascrucea anilor 535-536 ai erei noastre, pe Pamant s-a petrecut ceva ciudat: planeta a fost lovita de un val de frig neobisnuit de puternic. A fost o iarna cumplita, iar celelalte anotimpuri au fost si ele mai reci decat de obicei. Fel de fel de fenomene climatice neasteptate au rascolit existenta oamenilor, recoltele au fost catastrofal de slabe, iar consecinta a fost previzibila si imediata: foamete in multe parti ale lumii. Nimeni nu stie, nici pana in ziua de azi, ce anume s-a intamplat. Oamenii de stiinta inca se straduiesc sa afle ce anume a produs aceste efecte stranii si cu consecinte atat de dramatice pentru omenire.
Putinele cronici ramase din acele vremuri consemneaza, pe alocuri, aceste fenomene, fara ca autorii lor sa-si explicat cauza.
Cea mai importanta relatare apartine unui anume Procopiu din Caesarea, un carturar bizantin care, documentand domnia imparatului Justinian, a devenit cel mai important istoric al secolului la VI-lea, o perioada din care exista putine marturii scrise, ceea ce face contributia lui cu atat mai valoroasa, scriedescopera.ro. El a notat ca, in anul 536, soarele n-a mai luminat cu stralucirea lui obisnuita, ci arata ca si cum ar fi fost in eclipsa.

Vezi si Eruptia Vezuviului - cel mai mare cataclism al civilizatiei antice
Un alt invatat, Michael Syrus, patriarh al Bisericii Ortodoxe Siriace intre anii 1166 -1199, a lasat o cronica extrem de pretioasa - socotita de specialisti drept cea mai cuprinzatoare cronica medievala -, in care, bazandu-se pe surse anterioare, mai ales istorii ecleziastice, vorbeste si despre evenimente petrecute cu mult timp inaintea vremii lui. Referindu-se la anul 536, scrie asa:
"Soarele s-a intunecat si intunecarea lui a tinut 18 luni. In fiecare zi, lumina timp de vreo 4 ceasuri, si chiar si atunci lumina lui era slaba. Toata lumea spunea ca soarele nu-si va mai redobandi niciodata intreaga stralucire. Fructele nu s-au copt si vinul avea gust de struguri acri."
Europa a fost grav afectata de aceste fenomene, dupa cum consemneaza unele cronici monastice cunoscute sub numele de Analele irlandeze, din care aflam ca efectele s-au prelungit si in cei cativa ani urmatori: diferite anale vorbesc despre foametea care a survenit atat in anul 536, cat si in anii 537-539.
Dar efectele acelui eveniment ciudat, oricare ar fi fost acela si oriunde s-ar fi petrecut, nu s-au limitat la Europa si Asia Mica: diferite surse contemporane vorbesc despre  temperaturi scazute, despre zapezi care au cazut in China in luna august, afectand culturile agricole; despre ceturi dense care intunecau cerul, in mai multe regiuni ale Europei si Asiei… Pana si in America de Sud, au putut fi identificate (prin analiza unor mostre de gheata provenite din ghetarii din Anzi) urme ale unor evenimente climatice drastice, petrecute intre anii 536 -594: trei decenii de ploi foarte abundente, insotite de inundatii, urmate de alte trei decenii de seceta. Unii oameni de stiinta cred ca schimbarile climatice din acea perioada ar fi contribuit la declinul si prabusirea unor culturi precolumbiene pana atunci infloritoare, precum civilizatia Moche, care s-a dezvoltat in nordul actualului teritoriu al statului Peru.

Vezi si Noi detalii ale civilizatiei Maya au fost descoperite in El Salvador
Datele stiintifice arata ca a fost vorba despre o perioada scurta de racire intensa, iar informatiile istorice duc spre concluzia ca racirea ar fi fost provocata de aparitia in atmosfera a unui nor dens de praf, care a persistat cativa ani. Un asemenea "val de praf" impiedica, in mare masura, razele Soarelui sa ajunga la suprafata Pamantului pentru a-l incalzi, rezultatul fiind scaderea temperaturilor. 
Cum stiu oamenii de stiinta ca Pamantul a trecut atunci printr-o perioada cu caracteristici neobisnuite? 
Exista mai multe metode de studiu prin care se pot obtine informatii privind clima Pamantului in trecut.
 - Dendrocronologia, de pilda, se bazeaza pe analiza inelelor de crestere ale copacilor. Trunchiul arborilor se ingroasa anual prin depunerea de tesut vegetal, iar in sectiune trasversala, se observa aceste inele de crestere, fiecare inel corespunzand unui an. Numarand inelele, se poate determina varsta copacului, iar pornind de la momentul prezent si socotind inapoi, de la margine spre centru, se poate deduce cum a fost un anumit an din trecut (desigur, daca arborele respectiv traia pe vremea aceea), deoarece caracteristicile inelelor reflecta particularitatile climatice ale anului respectiv. Analizand mostre din lemnul unor stejari crescuti in Irlanda, cercetatorii de la Queen's University din Belfast au observat o crestere anormal de slaba in anul 536. Un model similar de crestere a fost observat si la arbori din Suedia si Finlanda, din California si din Chile. 
 - Analiza ghetii depuse pe perioade lungi de timp poate da si ea informatii asupra climei si compozitiei atmosferei in trecut. In regiunile unde gheata nu se topeste niciodata, ea se depune in straturi, an dupa an, devenind tot mai compacta, iar stratul ce corespunde fiecarui an oglindeste caracteristicile acelui an. Gheata este colectata, prin forare cu ajutorul unor utilaje speciale, sub forma unor mostre cilindrice, uneori lungi de cativa metri, numite carote, pe care specialistii le analizeaza in laborator. Analiza unor carote de gheata din Antarctica si Groenlanda a aratat ca gheata formata in 533-534 (cu o marja de eroare de 2 ani in plus sau in minus) contine cantitati considerabile de sulfati, dovada a existentei unui nor de praf acid in atmosfera, in acea perioada.
Iata, deci, datele pe baza carora savantii au ajuns la concluzia ca, in jurul anului 536, cerul a fost intunecat de un nor de praf, foarte extins si persistent, care a imbacsit atmosfera terestra, impiedicand radiatia solara sa ajunga la Pamant si determinand o racire accentuata a climei.
Totusi, cazul ramane deschis, de vreme ce savantii inca nu au raspuns precis la marea intrebare: ce anume a determinat formarea norului de praf?
Din tot ceea ce stim pana acum despre planeta noastra, asa ceva se poate intampla fie in cazul impactului cu un corp venit din spatiu, o ciocnire exploziva ce azvarle in aer cantitati enorme de praf, fie in cazul unor eruptii vulcanice puternice, care arunca in atmosfera mari cantitati de cenusa. Aceste doua directii de cercetare sunt urmarite azi de oamenii de stiinta care incearca sa desluseasca misterul schimbarilor climatice din anul 536.
Prima directie urmarita este cea a impactului cu alte corpuri ceresti - meteoriti sau comete. In 2009, un cercetator de la Lamont–Doherty Earth Observatory, din cadrul Universitatii Columbia, SUA, a publicat rezultatele analizei unor carote de gheata din Groenlanda, rezultate ce sugerau, dupa opinia lui, ca norul de praf fusese generat de o succesiune de impacturi cu comete. In carotele de gheata au fost descoperite formatiuni numite sferule, care si-ar putea avea originea in materialul terestru aruncat in atmosfera cu prilejul impactului.
A doua directie de cercetare o reprezinta eruptiile vulcanice, drept cauza a fenomenelor din 535-536. Se pare ca, la ora actuala, o mare parte a comunitatii stiintifice inclina mai degraba spre aceasta ipoteza: ca norul de praf care a schimbat clima Terrei in preajma anului 536 a fost generat de o eruptie vulcanica masiva. Prezenta in cantitate mare a sulfatilor in carotele de gheata (particularitate despre care am vorbit mai sus) sprijina aceasta ipoteza; cantitatea de sulfati ce corepunde anului 536 este chiar mai mare decat cea care marcheaza anul 1816, supranumit "anul fara vara", un alt an cu clima aberanta, neobisnuit de rece, care a fost cauzata de eruptia vulcanului Tambora din Indonezia.
Sa fi fost tot o eruptie la originea bizareriilor climatice ale anului 536? Dar ce vulcan a erupt atunci in  mod atat de devastator?
Printre "candidatii" propusi se numara:
 - vulcanul Rabaul, de pe insula New Britain, o insulita din Arhipelagul Bismarck, situat in apropiere de coasta nord-estica a Noii Guinee.
 - vulcanul Krakatoa din Indonezia - ipoteza sustinuta de vulcanologul american Ken Wohletz si prezentata de arheologul David Keys in cartea sa Catastrophe: A Quest for the Origins of the Modern World (1999). In carte, autorul exprima parerea ca aceste evenimente climatice ar fi influentat profund lumea la raspantia dintre Antichitatea tarzie si Evul Mediu  timpuriu, contribuind la declinul unor civilizatii vechi si avansul altora, la stimularea migratiilor si aparitia unor noi religii si, in general, la tranzitia lumii antice spre cea medievala. Teoria, incitanta in felul ei, a fost totusi criticata de  numerosi oameni de stiinta, care o considera, in mare masura, speculativa.

Vezi si O enigma a Orasului Interzis din China, descifrata dupa 600 de ani
 - lacul Ilopango este un lac vulcanic situat in El Salvador; lacul umple azi o asa-numita caldera (o "caldare" vulcanica) formata prin prabusirea conului vulcanului. Analiza dendrocronologica si datarea cu carbon radioactiv sustin ipoteza ca aici a avut loc, in anul 535, o eruptie extrem de puternica si care ar fi putut sta la originea schimbarilor climatice pe termen scurt din secolul al VI-lea. Ipoteza a fost elaborata  de un grup de cercetatori americani si germani si publicata in anul 2010.
Oricare ar fi fost cauza norului de praf aparut in atmosfera si care a determinat, la randul lui, efecte climatice severe, consecintele asupra vietii oamenilor au fost dure. Unii autori considera aceste fenomene ca fiind la originea unor transformari extrem de profunde, care au influentat enorm evolutia omenirii; fara acest eveniment catastrofal, istoria multor civilizatii ar fi mers pe un alt drum, iar lumea ar fi aratat astazi altfel. 
Poate ca unele dintre teoriile elaborate din aceasta perspectiva sunt hazardate. David Keys, in cartea sa mentionata mai sus, sustine ca schimbarile climatice din 535-536 ar explica multe intamplari istorice dramatice, precum ciuma lui Justinian (una dintre cele mai mari pandemii din istoria omenirii; a survenit in anii 541-542, posibil pe fondul scaderii imunitatii oamenilor, scadere determinata de malnutritie si stres, ca urmare a schimbarilor climatice si foametei), expansiunea triburilor turcice, migratiile triburilor mongole spre vest, declinul uriasei cetati precolumbiene Teotihuacán, prabusirea unor mari imperii asiatice, aparitia Islamului si altele. Unele dintre aceste idei sunt speculatii, spun criticii cartii, avand la baza date eronate sau surse prea putin verosimile; totusi, ramane in picioare ideea ca secolul al VI-lea al erei noastre a fost o perioada de transformari profunde, rapide si intense, care au schimbat mersul lumii. 
In ce masura pot fi atribuite aceste mari prefaceri fenomenelor naturale de uriasa amploare care au afectat planeta in acele vremuri si care a fost cauza prima a acelor fenomene - ramane inca de aflat. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

anilor 535-536 pamant iarna cumplita fenomene climatice foamete
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

Gina  | #1648
”carote de gheata”? :)))
Adauga comentariu

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1719 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019598 (s)