News Flash:

Mitul tinutului legendar al hiperboreenilor

22 Octombrie 2013
1856 Vizualizari | 1 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7228 RON (0.0000)
USD: 4.1899 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Farte des pomenita in mitologia greaca este tara hiperboreenilor. Cu toate acestea nimeni nu stie exact unde se afla.
Unii istorici considerã ca pentru greci Hiperboreea era un fel de paradis indepartat, de salas al Preafericitilor. Acolo era tara viselor, a tuturor prunciilor si a varstelor de aur. Apollo traise acolo in tinerete, tot acolo se nascuse Leto, mama lui si acolo se intoarce el dupa fiecare ciclu astral de 19 ani. Se spune ca un hiperboreean, pe nume Olen, ar fi intemeiat oracolul din Delfi, iar Pitagora trecea drept reincarnarea unui hiperborean. Hiperboreanul era considerat a fi un fel de supraom, care traieste in fericire si intelepciune si este inzestrat cu puteri magice.
Poporul fabulos al hiperboreenilor traia, dupa cea mai mare parte a scriitorilor greci, intr-un tinut situat la nordul Eladei. Se pare ca Hesiod ii mentioneaza pentru prima oara, apoi epigonii lui Homer. Cat despre Herodot, acesta considera tot ceea ce se povesteste despre Hiperboreeni este o nascocire, justificand aceasta prin faptul ca Scitii, care locuiau la nord de Grecia nu vorbesc despre ei si nu-i cunosc. In schimb, Herodot povesteste ce spun oamenii din Delos privind Hiperboreenii. Mai tarziu, ei sunt mentionati de Pausanias, Pindar, Hellenikos, apoi de Diodor din Sicilia, Pliniu cel Batran si Clement din Alexandria.
Cat despre etimologia numelui lor, dupa Antici, Hiperboreenii ar fi cei care locuiesc dincolo de vantul din nord, Boreas, si dincolo de muntii Fipes (Phipees), munti fabulosi din nordul Scitiei, intr-o tara calda. Etimologiile moderne nu par mai exacte. Dar legendele despre Hiperboreeni difera la templul din Delfi si la cel din Delos. La Delfi, se afirma ca faimosul oracol a fost fondat de hiperboreeni, care l-au asociat cu Apollo, si ca acesta calatorea in tara hiperboreenilor intr-un car tras de lebede albe. Nimeni nu poate gasi drumul care duce in tara hiperboreenilor, unde nu se poate ajunge nici pe pamant, nici pe mare. Doar eroii si cei pe care zeii ii indragesc pot ajunge acolo. Hiperboreeni, se spune la Delfi, traiesc o mie de ani, mereu tineri, fericiti si bucurosi, caci nu exista la ei boala, oboseala sau batranete. Toti canta si danseaza in onoarea lui Apollo, zeul luminii. In plus sunt vegetarieni, sunt oameni pasnici, drepti si prietenosi. Se spune ca ei i-au ajutat pe greci sa respinga invazia Galilor in 279 i.e.n.
Totusi la Delos se spuneau alte lucruri despre Hiperboreeni, care erau, dupa preotii templului, fericiti, mereu tineri, piosi, drepti, pasnici si dotati cu puteri miraculoase. Ei trimiteau la templul din Delos daruri acoperite cu paie, prin vecinii lor sciti. In acele timpuri antice, aceste daruri soseau la templu aduse de fecioare sfinte insotite de cinci hiperboreeni. De altfel, doua din aceste fecioare ar fi fost inmormantate la Delos. Un alt hiperboreean, Abasis, ar fi purtat o sageata in jurul pamantului fara sa manance nimic in acest timp.
Mitul hiperboreenilor e de aproape inrudit cu mitul varstei de aur, a campiilor Elisee sau a Insulei Preafericitilor. Anticii au cautat sa localizeze tara hiperboreenilor in numeroase regiuni mai mult sau mai putin indepartate: insula Thule, o alta insula situata aproape de India, in Irlanda, intr-o insula dincolo de Atlantic, intr-o insula aproape de Arabia, in Marea Mediterana, dincolo de Himalaya etc.
Dar dincolo de toate, povestile despre Hiperboreeni nu sunt atat de fantastice si imposibil de admis  cred unii istorici. Intr-adevar, de ce nu ar fi posibil sa fi existat la nord de Grecia grupuri de oameni religiosi care sa semene prin multe trasaturi cu acesti fabulosi oameni virtuosi, intelepti, pasnici, vegetarieni si celibatari? Si asta cu atat mai mult cu cat asemenea oameni au existat intr-adevar, asa vom arata in continuare, ei fiind chiar stramosii nostrii, dacii.
De altfel, Iliada atesta existenta unor oameni foarte religiosi la nordul Dunarii, in timpul razboiului troian. In cantul 8, versurile 6-8 se spune: “Zeus contempla tara tracilor, cavaleri priceputi: pamantul Misienilor, experti in lupta corp la corp, cea a Hippimolgilor, tara Gallactofagilor, cea a Abioi-lor, cei mai drepti dintre oameni”. Termenul “Hippimolges” inseamna “cei care mulg iepele” si “Galactophages” sunt “cei care se hranesc cu lactate”. Toti acestia sunt traci, desi Strabon afirma ca cele trei popoare mentionate anterior apartin neamului Scitilor. Aceasta este imposibil, pentru ca Scitii au venit in Europa in secolul 7 i.e.n, iar razboiul troian a avut loc in sec 13 sau 12 i.e.n. Deci aceste trei popoare mentionate erau trace si locuiau la nordul Dunarii.
Sensul denumirii de Abioi este mai greu de explicat, selectam cateva posibile variante: “cei fara familie, care traiau fara femei” sau “nomazi, oameni saraci, fara arc”, sau “oameni linistiti, pasnici”, sau “cei care au viata lunga”. Textul lui Homer sustine ideea ca acesti Abioi erau cei mai drepti dintre oameni si numele lor indica faptul ca sunt oameni religiosi din moment ce traiau in celibat (ceea ce pentru lumea greaca era un act eroic). Abioi-i se hraneau cu lapte, erau vegetarieni si acest ascetism se datoreaza doctrinelor religioase (de fapt, tehnicilor spirituale) pe care tracii le practicau, dupa cum arata Posidonios, citat de Strabon.
Unii istorici afirma ca marele initiat dac Zalmoxis a fost contemporan cu Pitagora (si chiar ca ar fi fost discipolul lui, afirmatie care, spune Vasile Lovinescu, trebuie atribuita incredibilei semetii a grecilor. Vasile Parvan considera si el aceasta ipoteza ca fiind naiva si citeaza diversi istorici care mentioneaza faptul ca de fapt Pitagora a fost un discipol spiritual al tracilor). Oricum ar sta lucrurile, este clar ca spiritualitatea dacilor nu incepe cu Zalmoxis si nici vegetarianismul in cazul lor nu provine de la scoala lui Pitagora, deoarece, repetam, acesta a trait in secolul 7 i.e.n.
Se presupune de altfel ca ceea ce a adus nou Zalmoxis in practicile spirituale ale dacilor a fost folosirea camerelor subterane sau a grotelor pentru asceza spirituala, in scopul atingerii nemurii. Acesti asceti fermi trebuiau sa traiasca izolati, departe de zgomotul satelor si de locuitorii lor. Ei trebuiau sa traiasca ascunsi, de altfel locuiau destul de mult in grote. Viata misterioasa a adeptilor lui Zalmoxis, care traiau ascunsi in pesterile lor, nu se casatoreau, erau vegetarieni si refuzau bunurile lumesti, poate cu siguranta sa fi fost sursa istorica a mitului hiperboreenilor, din moment ce discipolii lui Zalmoxis traiau in munti unde se aflau pesteri, in Carpati, la nordul Dunarii si al Greciei, potrivit dacii.ro.
O vizune mai elaborata asupra mitului hiperporeenilor este prezentata de Vasile Lovinescu in lucrarea sa “Dacia hiperboreeana”, care ne prezinta o abordare initiatica a istoriei, asociata cu o geografie sacra a Planetei noastre. In aceasta viziune, poporul initiat al hiperboreenilor migreaza in diferitele cicluri istorice in zone geografice cu o semnificatie sacra aparte. Si, am completa noi, in aceste zone speciale se afla in diferitele etape istorice proiectia in planul fizic a Shambalei, centrul spiritual al panetei. Una din etapele acestei migratii a hiperboreenilor a fost in Dacia, iar traditia spirituala dacica este “urmasa” culturii lor. (Insula Serpilor mai era numita si Insula Alba sau Leuce, si templul lui Apollo care a existat aici, ale carui ruine exista si azi, ca si toponimia din zona atesta aceasta conexiune). Muntele Omu, numit in popor “Osia lumii” sau “Buricul Pamantului” este axul central al geografiei sacre a Romaniei.
Originea poporului arian
In traditia orientala se arata ca originea poporului arian trebuie cautata in muntii Carpati, unde s-a aflat anterior zona de proiectie a Shambalei, zona care va redeveni centrul spiritual al planetei inaintea incheierii actualului ciclu planetar. O dovada inedita a acestei origini este prezentata in lucrarea lui Nicolae Miulescu: “Daksa, tara Zeilor”, care din pacate este greoaie pentru cel care nu cunoaste mitologia indiana si epopeele istorice indiene. In esenta, Miulescu dovedeste cu argumente lingvistice faptul ca principalele episoade ale acestor epopee/mituri s-au desfasurat in Dacia, prin faptul ca numele localitatilor si a personajelor se regasesc in multe nume de localitati, munti sau rauri pastrate pana in prezent, iar acestea sunt si grupate conform miturilor sau povestirii respective.
Desigur ca unii pot fi sceptici in ceea ce priveste aceste asemanari, dar uluitoarele “coincidente” ii vor pune pe ganduri. Poate ar mai trebui mentionat ca actualmente, limba care este considerata (de catre lingvisti) a fi cea mai apropiata de romana este catalana (vorbita in nordul Spaniei), si nici macar cu aceasta limba nu exista atatea corespondente de nume ca in acest caz.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

mitologia greaca hiperboreenilor hiperboreanul supraom eladei herodot
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

Lasret  | #10896
This is a billiards community hosted by azbilliards.com
Lipolysis ketosis
Adauga comentariu

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1761 (s) | 37 queries | Mysql time :0.021113 (s)