News Flash:

Mituri ale creatiei

22 Noiembrie 2013
5325 Vizualizari | 0 Comentarii
1. Mitologia nordica:
La inceput exista doar un mare abis gol, numit “GINNUNGAGAP”, si “YGGDRASIL”, arborele cosmic, care sustinea lumile. La radacinile acestui arbore se aflau doua mari regate, unul de foc, numit MUSPELL, si altul de intuneric si ceata, numit NIFELHEIM. Intre cele doua regate se afla HVERGELMIR, un mare cazan cu apa clocotita, care alimenta cele douasprezece rauri care pluteau deasupra marelui abis gol “GINNUNGAGAP” si care, la caderea in el formau gigante blocuri de gheata (acesta este  “haosul” original din toate religiile primitive). In zorii existentei, flacari de foc din regatul MUSPELL cad deasupra blocurilor de gheata, formandu-se gigantici nori de vapori care ies din marele abis, formand elementele, spatiul si un mare ocean si pamantul, la inceput inghetat (vedem aici focul fecundand apele, origine a lumilor, bestiilor, oamenilor si Zeilor), scriu cei de la istoriesicultura.ro.
Vine atunci la creatie vaca “AUDHUMLA” (Mama Spatiu). Ea incepe sa linga si sa topeasca gheata si il elibereaza astfel pe gigantul BUR, iar din picaturile de gheata topita se formeaza gigantul de gheata YMIR (divinii hermafroditi, care apar din absolut in aurora creatiei), pe care ii hraneste cu patru rauri de lapte care ies din ugerul sau. Apar lumile sustinute de arborele sacru YGGDRASIL, arborele vietii care sustine cele noua lumi (dimensiunile superioare), MIDGARD (tinutul oamenilor sau lumea fizica) si NILFLHEIM (infradimensiunile). Aceste lumi se sustineau pe ramurile lui si trei din radacinile lui comunicau. Acesta este arborele Kabalei cu Sefirotii sai si Klifosuril. Din uniunea lui BOR (fratele lui BUR) cu o giganta apar Zeii. Primii Zei sunt  ODIN, VILI si VE. Incepand de aici sunt doua versiuni:
Una spune ca gigantul YMIR adoarme si din picaturile sudorii bratului sau stang se naste prima pereche umana, ASK si EMBLA (Adam si Eva).  Dar Gigantul YMIR poarta in sine insusi semintele raului (Egoul) si descendentii sai vor fi “gigantii de gheata”, incarnare a raului, a Egoului, a caderii angelice, stabilindu-se din acel moment o lupta pe viata si pe moarte intre Zei si gigantii de gheata (care va fi centrul oricarei epici nordice pana la deznodamantul final din RAGNAROK). Cealalta versiune spune ca Odin, Vili si Ve il omoara pe gigantul de gheata YMIR si creeaza pamantul. In continuare, creeaza prima pereche umana dintr-o bucata de lemn; Odin cu suflul sau le-a dat viata, Ve le-a dat simturile si Vili le-a dat inteligenta.
2. Religia Persiei antice:
Persii credeau ca lumea a fost creata de zeita AHURA MAZDA. In mitologia persana, ZURVAN este zeul primordial hermafrodit, este o personificare a timpului si spatiului indefinit, a destinului. In „AVESTA” (sec. IV i.Hr.), timpul este numit „THWASA”, adica cel care se grabeste. Conform lui Plutarh, Zurvan a dat nastere lui AHURA MAZDA (Ohrmazd sau Oromazdes), zeul binelui, si lui ANGRA MAYNU (Ahriman), zeul raului. Ahura Mazda este „nascut din cea mai pura lumina”, iar Angra Maznu este „nascut din tenebre”. Astfel isi explica vechii persi aparitia binelui si a raului si originea comuna a acestora.
Se spune ca marele munte ALBURZ a crescut timp de 800 de ani, pana cand a atins cerul. Atunci a inceput sa ploua, formand marea VOURUKASHA si cele doua mari rauri. Primul animal, taurul alb, traia in pace pe malul raului Veh Rod. Totusi, spiritul malefic Angra Mainyu l-a omorat. Samanta sa a fost purtata spre luna si purificata, iar din ea au aparut multe animale si plante. Peste rau s-a nascut primul om, GAYOMARD, stralucitor ca soarele, care, la fel, a fost ucis de spiritul malefic. Soarele i-a purificat si omului samanta timp de 40 de ani, iar din ea a crescut o rubarba. Din planta au aparut MASHYA si MASHYANAG, primii muritori, pe care Angra Mainyu nu i-a mai omorat, dar i-a obligat sa il proslaveasca. Dupa 50 de ani, perechea a avut gemeni, pe care i-au mancat. Dupa foarte mult timp s-au nascut alti gemeni, din care au aparut toti oamenii.Tot Plutarh consemneaza ca este oranduit ca din cei 9.000 de ani cati are lumea, primii 3.000 de ani are sa conduca Ahriman, urmatorii 3.000 de ani sa conduca Ohrmazd, iar in ultimii 3.000 are sa aiba loc marea lupta dintre cei doi. Zeul Mithra este „mijlocitorul” intre cei doi rivali, el ii invata pe persi sa jertfeasca sacrificii specifice zeilor.
O legenda raspandita de un preot crestin armean, Eznik din Kolb, relateaza ca Zurvan aduce vreme de 1.000 de ani jertfe pentru a avea un fiu, dar se indoieste la un moment dat de eficacitatea jertfei sale. Ca urmare, el va avea doi fii: Ahura Mazda, „in virtutea sacrificiului oferit” si Ahriman, „in virtutea indoielii incercate”. Afland ca va naste doi fii in loc de unul, Zurvan hotaraste sa-l faca rege pe primul nascut. Ohrmazd afla acest lucru inainte de a se naste si ii spune si lui Ahriman. Lacom de putere, zeul raului iese primul, folosindu-se de violenta. Zurvan nu este de acord la inceput sa ii incredinteze puterea, dar este nevoit sa isi respecte promisiunea, de aceea il lasa sa domneasca asupra lumii timp de 9.000 de ani, dupa care va urma la conducere Ahura Mazda. Din acel moment incepe lungul razboi dintre bine si rau. Si Ohrmazd si Ahriman sunt creatori, insa primul creeaza fapturi bune, iar al doilea da nastere celor rele.
3. Mitul creationist babilonian:
Mitul creationist babilonian, ENUMA ELIS, incepe cu zetatile apelor, APSU (pentru apa dulce) si TIAMAT (pentru apa sarata), care au dat nastere mai multor generatii de zei. Spre deosebire de Geneza, referatele cosmogonice babiloniene, in speta Enuma elis, sunt preocupate, inainte de toate, sa redea modul in care au aparut zeii. Astfel, epicul incepe prin a prezenta o genealogie stricta a zeilor; de aici si ideea ca Enuma elis este, in primul rand, un text teogonic si numai ca idee secundara cosmologic. “Cand sus cerul nu era (inca) numit, (Iar) jos pamantul nu avea un nume, (Atunci) erau doar Apsu, primordialul, care ii va concepe pe toti (zeii) Si Mumu-Tiamat, care ii va naste pe toti (zeii), Unindu-si apele in una singura.
Cand pasunile nu crescusera, iar tinuturile mlastinoase nu se vedeau; Atunci cand nici unul dintre zei nu fusese conceput, Fiind (inca) fara nume, iar destinul neharazit; In acel timp s-au nascut zeii din sanul lor”.Imaginea inceputului pe care ne-o prezinta Enuma Elis este clara. Nimic nu exista la inceput decat fortele haosului personificate in Apsu si Tiamat. Apsu reprezenta apele dulci si principiul masculin, iar Tiamat apele sarate ale marilor si principiul feminin. Din unirea acestor doua principii sau forte primordiale incep sa se nasca primele perechi de zei: Lahmu-Lahainu, Ainsar-Kisar etc. Sirul nasterilor culmineaza cu MARDUK, cel care va deveni zeu suprem al Babilonului. Noii zei faceau atat de mult zgomot incat Apsu si Tiamat nu puteau sa doarma. Apsu a complotat sa-si omoare progeniturile, dar una dintre ele, EA, si-a omorat tatal inainte ca acesta sa isi realizeze planul.
Tiamat a jurat sa se razbune si a creat multi monstri, incluzandu-i pe Caine Turbat si Omul Scorpion. EA si zeita DAMKINA l-au creat pe Marduk, uriasul zeu cu patru ochi si patru urechi, pentru a-i proteja. Marduk a omorat-o pe Tiamat cu o singura sageata in inima si despicandu-i trupul a creat cerul si pamantul. Mai tarziu, Marduk a creat oamenii, pentru a face treburile de care zeii nu vroiau sa auda, cum ar fi agricultura sau contabilitatea. Acest fenomen al nasterii zeilor din elementele primordiale, personificate ale naturii, ne duce la concluzia ca zeii babilonemi erau doar forte naturale zeificate. Intrucat vesnica era doar materia universului, crearea in sine nu poate fi decat opera unui demiurg, care da forma lumii dintr-o materie haotica, amorfa.
4. Spiritele Egiptului antic:
In mitologia egipteana exista mai multe mituri ale creatiei.  Toate incep cu apele involburate ale NU, o mare intunecata care plutea peste tot. Ea era cufundata in tacere, era lipsita de orice sunet sau de vreun clipocit, si se spune ca era corpul zeului primordial Nu, zeul oceanului. Intr-o zi insa, din adancimile acvatice s-a ridicat un munte la suprafata, iar pe varful lui s-a nascut zeul soare, ATUM (RA).
Acest zeu avea infatisarea unui om, nu avea sex si poseda un ochi a-toate-vazator, detinand o energie universala prin care putea sa creeze toti zeii viitori si toate fortele pamantului. Atum ii naste pe SHU, o divinitate masculina, si pe TEFNUT, o divinitate feminina. Dupa unele legende, se spune ca pe cei doi i-a scos din gat: tusind l-a creat pe Shu si scuipand a adus-o pe Tefnut. Acest mit este intarit si de faptul ca “shu” inseamna “aer”, “vid”, iar “tefnut”, “umezeala”, “ploaie”. Acesti doi zei gemeni, nascuti de Amon, insarcinati cu stabilirea ordinii in haos, au devenit amanti si au adus pe lume pe zeita cerului, NUT, si pe zeul pamantului, GEB. Imediat ce acesti doi zei s-au nascut au fost despartiti de Shu, care a ridicat-o pe Nut cu bratele. Astfel isi explica egiptenii faptul ca cerul se afla deasupra, iar pamantul dedesubt, iar aerul, “shu”, intre cer si pamant.
O alta legenda egipteana relateaza altfel crearea lumii. Ea spune ca imediat ce muntele a rasarit din apa, pe varful lui a inflorit o uriasa floare de lotus. Atum se afla in inima florii, sub aspectul unui prunc stralucitor. Seara, floarea se inchidea, ascunzand in ea copilul, iar dimineata se deschidea din nou. In aceasta legenda, din gura lui Atum au tasnit zeii, iar din ochii lui, oamenii. In limba egipteana, “om” si “lacrima” se pronunta la fel.
La Memphis apare o alta legenda despre originea lumii. Din oceanul Nun rasare un munte si apare inteleptul zeu PTAH. Acesta incepe sa rosteasca numele fiecarei fiinte si al fiecarui zeu, oferindu-le odata cu el si viata. Apoi Ptah creeaza primele temple si orase, fabrica paine si o ofera oamenilor.
Un alt mit il mentioneaza pe zeul THOT, zeu al intelepciunii, drept primul organizator al lumii. Pe insula nascuta ca urmare a cutremurului apelor lui Nu, apar opt zei care iau infatisarea unor broaste si serpi. Ei creeaza soarele dintr-un ou pe care Thot, zeul cu cap de ibis, il duce in varful muntelui. Indeplinindu-si datoria, cei opt zei se retrag, iar Thot incepe construirea templului in onoarea zeului soarelui, Ra, chiar pe locul unde oul a eclozat. Din cojile giganticului ou, el hotaraste sa construiasca prima capitala a Egiptului.
5. Creatia lumii conform aztecilor:
Potrivit unor legende aztece, cand poporul a ajuns in valea Mexicului, ei erau considerati de catre celelalte grupuri ca fiind cei mai neevoluati dintre toti, fapt ce i-a determinat pe acestia sa invete, imprumutand tot ce putea de la cei cu care intrau in contact. Astfel, exista in mitologia azteca mai multe mituri ale creatiei. Unul dintre acestea ne spune ca au existat 4 mari perioade anterioare lumii prezente, fiecare dintre acestea sfarsind printr-o catastrofa. Perioada in care traim noi, cea de-a cincea era, sau cea de-a cincea creatie, a scapat de catastrofa datorita sacrificiului unui zeu, pe nume NANAHUATL, cel mai scund si mai umil dintre zei, care a fost transformat in Soare. Un alt mit descrie pamantul ca fiind o creatie a zeilor gemeni TEZCATLIPOCA si QUETZALCOATL. Tezcatlipoca si-a pierdut piciorul in procesul de creare a lumii,  toate operele de arta reprezentandu-l pe zeu au un singur picior.
Unul dintre cele mai cunoscute mituri vorbeste despre mama – pamant a aztecilor, COATLICUE, infatisata intr-un mod inspaimantator, purtand un colier de inimi si maini si o fusta de serpi. Povestea spune ca zeita a fost lasata insarcinata de un cutit din obsidian, nascand-o pe COYOLXAUHQUI, zeita lunii, si inca 400 de fii care au ajuns stele. Dupa ce Coatlicue si-a pus la talie un manunchi de pene care cazusera din cer, ea a ramas din nou insarcinata. Primii copii s-au revoltat impotriva mamei. Totusi, din pantecele lui Coatlicue a sarit HUITZILOPOCHTLI, zeul soarelui si al razboiului, care complet inarmat si maturizat si-a omorat sora. Taindu-i capul, a transformat-o in Luna.
6. China – fortele YIN si YANG:
Se spune ca in antichitate, cerul si pamintul nu erau despartite. Intregul cosmos semana ca un mare ou, in care domina o bezna totala. Susul si josul, dreapta si stinga, estul, sudul, vestul si nordul nu erau diferentiate. Dar in interiorul acestui ou s-a nascut un mare erou pe nume  PANGU, care a despartit cerul de pamant.Dupa ce a crescut timp de 18,000 de ani inauntrul oului, Pangu s-a desteptat in cele din urma. Cand si-a deschis ochiii n-a vazut altceva decit o bezna desavarsita si n-asimtit decat o caldura inabusitoare. A vrut sa se ridice in picioare, dar inconjurat de coaja oului, nici n-a putut sa-si intinda bratele si picioarele.
 Infuriat, Pangu a luat un baltag si a spart oul urias, moment in care s-a auzit un zgomot asurzitor. Continutul limpede si usor al oului, yang, s-a ridicat incetul cu incetul si s-a transformat in cer, iar continutul tulbure si greu, yin,  s-a depus treptat si s-a transformat in pamant. Pangu s-a bucurat din cale afara de despartirea cerului si pamintului, dar se temea ca acestea sa nu se uneasca la loc. Astfel, el a sprijinit cu capul cerul si cu picioarele pamintul. Pangu a capatat parca o forta dumnezeiasca, si a crescut in inaltime cu 10 chi pe zi (3 chi echivaleaza cu un metru). In acelasi timp, cerul s-a inaltat si el cu 10 chi, iar  pamantul s-a ingrosat cu 10 chi. Astfel, dupa inca 18,000 de ani, Pangu a devenit un urias nemaipomenit, care sustinea cerul si pamintul. Incetul cu incetul cerul si pamintul s-au stabilizat si nu se mai puteau reuni. Atunci s-a linistit si Pangu. Dar acest erou obosise, ajungand deja la capatul puterilor. Uriasul sau trup s-a prabusit.
Dupa moartea lui Pangu, corpul sau a cunoscut o schimbare uriasa. Ochiul sau sting s-a transformat intr-un soare rosu. Ochiul sau drept a devenit luna argintie. Ultima sa suflare s-a preschimbat in vant si nouri, iar vocea lui s-a transformat in tunet si traznet. Parul si mustata au devenit stele. Capul si cele 4 membre s-au preschimbat in cele 4 puncte cardinale si in munti inalti. Din sangele lui au luat nastere cursurile de apa si lacurile. Arterele sale au devenit drumuri, muschii – terenuri fertile. Pielea si parul – flori, iarba si pomi. Dintii si oasele – metale feroase si neferoase, pietre de jad si alte comori. Sudoarea i s-a preschimbat in ploi si roua. Astfel, a aparut lumea.  
Imediat dupa crearea lumii, omenirea nu exista inca. O zeita din cer, pe nume NUWA, a descoperit ca din lumea aceasta lipsea viata. Intr-o zi, ea s-a coborit pe malul unui raulet.  S-a aplecat si a luat apa cu un caus, si brusc, si-a vazut imaginea reflectata in apa. Nuwa a scos namol din rau, amestecandu-l cu apa, si a facut din el o statueta infatisind o fata frumoasa, asemenea chipului sau din apa. A suflat apoi asupra statuetei, care a capatat dintr-o data viata. Dupa aceea Nuwa a facut tot din namol un tovaras pentru fata, care a fost primul barbat din lume. Bucuroasa din cale afara, Nuwa a facut foarte repede multe statuete de barbati si femei. Voia  ca lumea aceasta foarte mare sa fie plina de oameni, si se intreba cum sa faca un numar cat mai mare de oameni intr-un timp cat mai scurt. In cele din urma a gasit o solutie. A tulburat cu o creanga namolul de pe fundul raului si apoi a scos creanga si a scuturat-o in aer. Unde a cazut un strop de namol, acolo s-a ridicat un omulet. Foarte repede,  pamantul s-a umplut de oameni. Dar a aparut o noua problema si anume faptul ca viata omului era limitata. Oamenii vor muri cu totii. “E prea complicat ca, dupa moartea unui om, sa creez altul nou”, se gindea Nuwa. Astfel, i-a chemat pe toti oamenii, invatindu-i pe barbati si pe femei ce sa faca pentru a avea urmasi. Astfel, oamenii si-au asumat raspunderea de a duce mai departe viata. De atunci, in lume au trait generatii succesive de oameni.
7. Japonia – Pamantul-insula:
Zeii au creat doi frati divini, un baiat, IZANAGI-no-mikoto (Barbatul care invita), si o fata, IZANAMI- no-mikoto (Femeia care invita), ei primind misiunea sa creeze primul pamant, ce la inceput era o masa gelatinoasa, fara forma. Cuplul primeste de la zei Halebarda Cereasca (Amanonuboko) cu care sa solidifice pamantul. Astfel, stand pe Podul Plutitor Ceresc (AMENOUKIHASHI), au amestecat lichidul de jos, in sens circular, HALEBARDA devenind astfel axa a pamantului, iar masa haotica s-a transformat in pamant. Cand au ridicat halebarda, au cazut picaturi de pe varful acesteia ce au format insula Onogoro. Cei doi zei au coborat de pe pod pe pamantul nou creat si au construit o coloana (Amenomihashira) si in jurul acesteia un palat, numit YASHIRODONO.
Apoi cei doi au mers in jurul coloanei in sensuri opuse, el din stanga si ea din dreapta. Cand s-au intalnit, cea care a vorbit prima a fost Izanami, iar Izanagi, desi s-a bucurat ca a reintalnit-o, a considerat ca nu este potrivit. Cu toate acestea, cei doi au relatii conjugale, in urma carora au doi copii: HIRUKO (copilul lipitoare) si AWASHIMA (insula palida), dar acestia erau diformi. Suparati, Izanagi si Izanami, cer sfatul celorlalti zei, de la care afla ca au gresit pentru ca Izanami a vorbit prima dupa ce au inconjurat coloana. Cuplul a repetat ritualul, de data aceasta respectand sfatul celorlalti zei, si au dat nastere celor opt insule ale Arhipelagului Japonez si altor zeitati. Izanami moare in mod tragic, dand nastere Zeului Focului (Kagutsuchi sau Homosubi). Murind, Izanami da nastere altor zeitati si insule, ce apar din organele sale. Izanagi isi inmormanteaza sotia pe Muntele HIBA, iar in mania sa, il ucide pe Kagutsuchi. Din organele acestuia si din sangele de pe sabia lui Izanagi se nasc alte zeitati. Apoi, in mania lui nemasurata, Izanagi loveste cu Halebarda ( sulita) in apa Oceanului, iar din stropii care sar, se spune ca s-au format si retul zeitatilor, adica celelalte insule mai mici, in numar de 500, care formeaza astazi Arhipelagul Nippon.Lui Izanagi i se face dor de sotia sa si pleaca dupa aceasta in Infern – Yomi no Kuni (Tara Intunericului).
Apasarea intunericului din Yomi il face pe Izanagi sa doreasca lumina si viata de afara, asa ca o gaseste repede pe Izanami si ii propune acesteia sa se intoarca impreuna in lumea de afara, pentru a termina creatia acesteia. Izanagi nu o poate vedea foarte bine pe Izanami din cauza intunericului si a umbrelor. Aceasta ii spune ca nu se mai poate intoarce, fiind prea tarziu pentru ca este contaminata de intunericul acestei lumi si deja a devenit o parte a a acestui taram. Izanagi nu poate accepta acest lucru si o convinge sa plece din Yomi. Conditia pusa de Izanami este ca Izanagi sa nu o priveasca si sa o lase o vreme sa se odihneasca in dormitorul ei, unde el nu va avea voie sa intre. Dupa o lunga asteptare, in care Izanami nu a mai iesit din dormitorul ei, Izanagi incalca promisiunea, deci si tabuul, si intra la ea. Izanagi foloseste pieptenele ce ii tinea prins parul ca pe o torta si o priveste pe Izanami. In locul frumoasei sale sotii, in fata sa apare un trup devorat de viermi si alte fiinte ale Intunericului. Izanagi nu isi poate stapani frica si oroarea ce l-au cuprins, asa ca fuge, vroind sa iasa cat mai repede din Lumea de Dincolo.Izanami se trezeste si, indignata, pleaca dupa Izanagi. Trimite femei ale Infernului, Shikome dupa Izanagi, care arunca in urma podoabele sale de par. Acestea se transforma in struguri, care le intarzie pe Shikome. Apoi isi arunca pieptenele, care se transforma intr-o gramada de bete de bambus. Alte creaturi din Lumea de Dincolo incep sa il urmareasca pe Izanagi. Acesta urineaza langa un copac si creeaza un rau, care nu opreste definitiv pe urmaritorii sai. Disperat, Izanagi arunca piersici in acestia si in final reuseste sa revina la suprafata. Blocheaza apoi iesirea cu un bolovan. Izanami striga dupa el si il blesteama pe Izanagi ca 1000 de oameni sa moara in fiecare zi. Ca raspuns, Izanagi ii spune furios ca el va da nastere la 1500 de oameni in fiecare zi. Astfel a aparut Moartea.Dupa ce a parasit Yomi, Izanagi trece printr-un ritual de purificare, pentru ca devenise maculat de catre Lumea de Dincolo. Izanagi se spala in apele unui rau, iar in urma acestui ritual se nasc alte zeitati, pure sau maculate, din dislocarea partilor contaminate ale corpului sau.  Ultimii trei nascuti vor fi Amaterasu O-mi-kami sau „Marea Divinitate Augusta care Straluceste in Ceruri, nascuta din clatirea ochiului stang”, Tsukiyomi no Kami sau „Augusta Luna”, ivit din ochiul drept, si Take-haya Susano-wo no Mikoto sau „Augustul Barbat, Viteaz, Iute si Navalnic, aparut din nasul lui Izanagi”. Cei trei au luat nastere din contactul celor doua dimensiuni polare ale universului: Cerul si Infernul, lumina si intunericul, viata si moartea, si reprezinta Soarele, Luna si Zeul-Furtuna
Tema centrala a mitului lui Izanagi si Izanami se refera la tensiunea dintre pur si impur, viata si moarte, barbat si femeie. Cu toate ca exista aceasta tensiune, cei doi poli participa in mod egal la creatie si la nastere si sunt interdependenti.
8. Cosmologia hindusa:
Exista numeroase texte care au rezistat testului timpului, care demonstreaza venerarea zeului PURUSHA, atestandu-l pe acesta ca principiu spiritual, ca pe acea fiinta primordiala care a determinat nasterea intregii vieti, a lumii oamenilor, dar si pe cea a zeilor. Purusha este considerat un om gigantic, care acopera intregul Pamant, si care chiar il depaseste. Este nemuritor in cerul pe care il umple pe trei sferturi, ultimul sfert fiind format din ansamblul creaturilor muritoare. Are mii de coapse, mii de picioare, mii de ochi, mii de capete si mii de fete.
Acesta este sacrificat de zei, iar din corpul sau curge unt transparent, din care rasar pasarile si animalele. Din membrele sale se constituie elementele lumii si zeii AGNI, VAYU si INDRA. Din Purusha apare creatia individuala: oamenii si elementele naturii sunt parti ale trupului sau. Gura sa devine grupul brahmanilor, bratele devin nobilii, coapsele devin mestesugarii, iar ochiul sau devine Soarele. Purusha este spiritualitatea mereu pura. Este neprecizat si imprecizabil. Este unic, imuabil si incomensurabil. El este Universul, penetreaza si sustine toate fiintele vii, pune in miscare procesul evolutiv al lumii.Sotia sa, PRAKRITI, reprezinta forta ascetului, seva plantelor, curajul razboinicului si violenta furtunilor. Purusha nu cunoaste fericirea, nici forta de a actiona, cauza materiala. El nu ia parte nici la bucurii, nici la dorinte, suferinte sau sentimente. Purusha este asimilat cu Brahma, zeul cu 4 capete, ordonatorul lumii.
9. Grecii si titanii lor:
La inceput nu exista decat CHAOS (Haul). Din Chaos s-a nascut EREBUS si Noaptea, iar din acestia, ETERUL si Ziua. Tot din Chaos a aparut GAIA (Pamantul-Mama) si EROS. Gaia „a nascut o fiinta egala sie-si” pentru a se acoperi, pe OURANOS, Cerul instelat. Apoi, Gaia a zamislit singura muntii inalti, NIMFELE si PONTUL (marea sterila) cu valuri cantatoare. Din Ouranos si Gaia a rezultat pe lume a doua generatie divina – TITANII – in numar de 12 : Oceanul, Coeus, Hyperion, Crios, Iapet, Cronos (barbati) si Theia, Rheia, Mnemosyne, Phoebe, Tethys si Themis (femei). Tot ei au dat nastere celor 3 ciclopi ce aveau un singur ochi (Brontes, Steropes si Arges) si monstrilor hecatoncheiri (Cottus, Briareus si Gyges).
Ouranos si-a urat copiii „din prima zi” si i-a inchis in adancurile pamantului. Gaia i-a plans, apoi si-a facut planuri de razbunare. Cronos, ajutat de mama lui, a taiat organele genitale ale tatalui sau cu cosorul si le-a aruncat in mare unde acestea amestecate cu spuma marii (aphros) au dat nastere zeitei Afrodita. Din picaturile de sange cazute pe pamant s-au nascut Eriniile (zeitele razbunarii), Gigantii si Nimfele frasinilor. Cronos si-a eliberat fratii, insa nu si pe ciclopi si hecatonheiri.  Temandu-se ca „intr-o zi el insusi va fi doborat sub loviturile fiilor sai” Cronos (Timpul) isi devora copiii imediat dupa ce se nasteau.
 Temandu-se ca „intr-o zi el insusi va fi doborat sub loviturile fiilor sai” Cronos (Timpul) isi devora copiii imediat dupa ce se nasteau. Rheia, sfatuita de Gaia, atunci cand a venit timpul sa-l nasca pe Zeus s-a dus pe muntele Ida, in Creta, unde si-a ascuns fiul intr-o grota. In locul lui Zeus ea i-a dat lui Cronos sa inghita o stanca uriasa, infasata in scutece. Despre aceasta piatra care se afla la Delfi, Pausanias spune ca a vazut-o. Zeus a crescut sub paza curetilor pana la maturitate, ingrijit de catre doua nimfe, Adrasteia si Ida. Cand a crescut, l-a detronat pe Cronos, silindu-l sa-i regurgiteze pe fratii si surorile pe care acesta ii inghitise. Apoi l-a trimis acolo unde se imbina pamantul cu apa, intr-un tinut misterios.  Zeus ii elibereaza si pe fratii tatalui sau, care erau prinsi in lanturi de catre Ouranos.
Primele fiinte umane au fost nascute de Geea si erau supuse domniei lui Cronos, adica inainte de Zeus. Aceste fiinte erau numai de sex masculin si traiau in preajma zeilor, „fratii lor cei puternici”. Barbatii „traiau asemeni zeilor, cu inima eliberata de griji, la adapost de necazuri si mizerii” (in Teogonia, 112), fara nevoia de a munci pentru a supravietui. Natura le oferea toate bunurile necesare unei vieti linistite si erau mereu tineri. Nu cunosteau nici bolile, iar atunci cand mureau, era ca si cand ar fi adormit. Aceasta perioada lipsita de griji s-a incheiat odata cu caderea lui Cronos.
10. Geneza:
Facerea (Geneza) este prima carte a Vechiului Testament si a Bibliei. Ea cuprinde crearea lumii (cosmogonia) din nimic de catre DUMNEZEU si sunt evocate cele sase zile de intocmire a Pamantului (hexameronul) corespunzatoare celor sase faze de evolutie a acestuia. Apoi este aratat inceputul neamului omenesc incepand cu ADAM si EVA; sunt istorisite: petrecerea acestora in Paradis, caderea in pacat a acestora, alungarea lor pe pamant, familia lui Adam, fratricidul lui CAIN asupra lui ABEL, urmasii lui Cain, ai lui SET, inrautatirea oamenilor etc.
Povestea creatiei din Cartea Facerii poate fi impartita in doua sectiuni – prima sectiune incepe cu o descriere a crearii universului de catre Dumnezeu, care are loc in sase zile, iar a doua sectiune este orientata spre o istorie mai “umana”, fiind mai putin preocupata cu explicarea aparitiei Pamantului, creaturilor si lucrurilor sale, asa cum exista ele astazi. In cadrul primei sectiuni, in prima zi Dumnezeu a facut lumina; in a doua zi taria cerului; in a treia, El a separat apa de pamant, si a creat plantele; in a patra zi El a creat soarele, luna si stelele; in a cincea zi animalele din apa si pasarile; in a sasea zi animalele de pe pamant si barbatul si femeia. In a saptea zi, de Sabat, Dumnezeu s-a odihnit si a sfintit aceasta zi. A doua sectiune a povestirii Creatiei spune despre pamantul care la inceput era lipsit de viata, apoi cum Dumnezeu a coborat umezeala pe Pamant si cum omul a fost facut din tarana (Adam, tradus din ebraica inseamna ‘Pamant Rosu’).
Eva este convinsa de Satana, sub forma unui sarpe, sa manance fructul oprit, singura libertate pe care Dumnezeu nu o permite lui Adam si Evei in Rai. Aceasta incalcare a poruncilor Domnului este considerata pacatul originar in interpretarea traditionala crestina. In consecinta, pamantul este blestemat, Adam si Eva devin muritori (pentru ca ei nu mai pot manca din Pomul Vietii) si sunt condusi in afara gradinii. De atunci, intrarea in gradina este pazita de un heruvim cu o sabie de foc.
La inceput, Adam si Eva au doi copii, Cain si Abel. Ulterior, Cain devine invidios pe trecerea pe care o obtine Abel inaintea lui Dumnezeu si il omoara. Prima crima este un fratricid. Cain este condamnat sa rataceasca pe pamant ca un evadat.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

mitologia nordica china japonia cosmologia hindusa geneza
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1528 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019063 (s)