News Flash:

Moartea lui Suleyman Magnificul – un secret de stat

1 Aprilie 2013
3422 Vizualizari | 0 Comentarii
Timp de 46 de ani, intre 1520-1566, Europa a privit cu groaza cum Imperiul Otoman, condus de Suleyman I (pentru occidentali – Magnificul, pentru turci - Legiuitorul), inregistra victorie dupa victorie, ajungand pentru prima data sub zidurile Vienei in 1529. Ajuns la batranete, sultanul a pornit o ultima mare campanie pentru a-l supune pe Maximilian de Habsburg, care pretindea Ungaria otomana.

In cautarea gloriei din tinerete

In iarna anului 1566 in Imperiul Otoman s-a dat ordin de mobilizare a trupelor pentru campania din vara, care avea drept tinta Viena. Sultanul in varsta de 71 de ani urma sa conduca personal marea oaste, insotit de marele vizir Sokollu Mehmet Pasa.

Batranetea lasase urme adanci pe corpul lui Suleyman: picioarele umflate de guta, trupul indoit,fata palida pe care si-o ascundea cu ruj (se parea ca suferea si de cancer intestinal). Medicul sau personal, evreul Moise Hamon, i-a administrat o perioada opiu pentru a-i reduce durerile, insa colegii sai musulmani au interzis acest tratament din motive religioase.

Nici sufletul sultanului nu era odihnit dupa moartea iubitei sale sotii Roxelana in 1558. Intrigile l-au facut sa-i ucida pe marele vizir si prietenul sau din copilarie, Pargali Ibrahim Pasa (1536), pe fii sai Mustafa (1553) si Bayezid (1561). Mai mult, in 1565 flota otomana s-a intors infranta din fata Maltei de catre Cavalerii Ioaniti, din mainile carora cucerea cu 43 de ani inainte Rodosul.

Drumul si asediul Szigetvarului

In aceste conditii, Suleyman pleaca din Istanbul in fruntea armatei la 1 mai 1566. Falnicul armasar pe care l-a calarit la iesirea din capitala a fost repede inlocuit cu o caleasca si apoi cu o litiera. Cand traversa localitati mai importante sau doar pentru a infirma barfele, isi relua locul in sa. Langa Belgrad, sezand pe tronul sau de aur, l-a primit pe Ioan Sigismund Zapolya, regele Ungariei si adversarul lui Maximilian de Habsburg. In aceeasi maniera ce trada adevaratele suferinte au fost primiti si solii regelui Frantei, Carol IX.

In drumul sau spre cetatea Eger, ultimul bastion inainte de Viena, Suleyman a hotarat sa asedieze cetatea Szigetvar, a carui comandant Nikola Zrinski (Miklos Zrinyi) ii hartuia armata. Mica cetate si cei aproximativ 3000 de aparatori nu pareau sa aiba vreo sansa in fata celor peste 100 000 de turci, tatari si moldoveni, insa asediul s-a prelungit o luna de zile, de pe 5 august pe 7 septembrie. Zrinski, vazand ca infrangere este inevitabila, a dat foc la depozitele de pulbere ale cetatii, incident ce a dus la moartea catorva mii de turci. In final, turcii au cucerit cetatea, insa cu pierderi grele.

Ca dupa orice alta victorie, Suleyman a trimis scrisori hanului tatar, serifului Meccai sau sahului Persiei pentru a-i instiinta de victorie. In tot acest timp el a fost vazut examinand trupele de la fereastra cortului sau, fiindu-i servita masa la ore fixate si a ascultat muzicantii ce ii cantau dinafara cortului.

Momente de ingrijorare au fost atunci cand si-a anulat in ultimul moment prezenta de la prima rugaciune de vineri sustinuta in nou-construita moschee din Szigetvar. A doua zi a supravegheat sedinta divanului imperial, insa dintr-o camera separata. Spiritele, daca devenisera usor agitate, au fost calmate pe 18 octombrie, atunci cand trupele si-au primit solda.

Dupa ce au fost terminate reparatiile cetatii Szigetvar, sultanul a decis sa se intoarca in capitala din cauza incheierii sezonului de razboi, promitand sa se intoarca la primavara. Suleyman a plecat la drum cu tot fastul unui mare invingator, in zgomotul tobelor si trompetelor, arborand steaguri cu versete din Coran, inconjurat de dregartori calare. Marele vizir Sokollu se apropia din cand in cand de caleasca pentru a se sfatui cu sultanul.

Marele vizir dezvaluie moartea lui Suleyman

Trecand raul Sava, marele vizir a hotarat sa dezvaluie marele secret. Cu cateva ore inaintea rasaritului, in jurul calestii imperiale, unde de obicei stateau apropiatii sultanului, un grup de cantareti invocau numele lui Allah si recitau versuri din Coran. Vestea mortii lui Suleyman, a cutremurat intreaga oaste. Sultanul incetase din viata in noaptea dintre 6 si 7 septembrie, chiar inaintea atacului decisiv impotriva Szigetvarului, iar Sokollu a anuntat tragicul eveniment abia dupa 48 zile!

Moartea sultanului a fost ascunsa prin iscusinta marelui vizir care a infasurat trupul lui Suleyman in asternuturi imbibate cu ulei parfumat, l-a asezat pe un pat langa fereastra cortului si la sprijinit cu perne, pentru ca ostenii sa-si vada conducatorul veghind asupra lor. Scrisorile trimise dupa victorie au fost scrise de Sokollu, care cunostea bine scrisul defunctului.  Dupa un timp, un paj bosniac ce semana cu Suleyman a fost imbracat in straiele imparatesti, acesta fiind cel cu care marele vizir vorbea in timpul marsului de intoarcere.

Insa de ce a ales Sokollu sa ascunda moartea sultanului atat de mult timp, mai ales ca islamul prevede ca mortul sa fie ingropat in pana la apusul soarelui?. Evident, nu putea anunta moartea sultanului chiar inaintea atacului deoarece soldatii ar fi abandonat orice actiune militara. Apoi, marele vizir cunostea foarte bine obiceiurile succesiunii in statul otoman.

Probleme de succesiune

Teoretic, toti fii unui sultan putea sa-i succeada tatalui la tron, neexistand legea primogeniturii ca in statele europene. Din aceasta cauza, pretendentii fie apelau la fratricid si cel care supravietuia devenea sultan, fie porneau razboaie civile care devastau imperiul. Din secolul al XVII-lea, acest obicei sangeros a incetat, fiind inlocuit cu sistemul kafes („cusca”). Devenea sultan cel care reusea sa-i atraga de partea sa pe cei mai influenti demnitari (aga ienicerilor, eunucul negru ce pazea haremul) sau a carui mama avea cea mai mare putere, deoarece incepand cu Roxelana, palatul a ajuns sa fie condus de mama sultanului (Sultana Valide) sau de sotia acestuia. Ceilalti frati erau inchisi in camerele lor din palat („custile”), fiind inscaunati daca fratele lor murea.

In acest caz, Selim ramasese singurul fiu al lui Suleyman, Mustafa si Bayezid murind cu cativa ani inainte, dupa cum am mentionat mai sus. Astfel, problema succesiunii nu era asa delicata, insa la momentul mortii tatalui sau, Selim se afla in Anatolia, iar proclamarea noului sultan in fata armatei era esentiala pentru a evita o revolta.

In acest fel, Sokollu a trimis solie dupa Selim sa vina degraba spre Belgrad, timp in care el va ascunde moartea sultanului. De aceea, dupa ce a trecut de Sava si se indrepta spre Belgrad, vizirul a anuntat tragicul eveniment.

Selim II, un sultan nepotrivit

Cu toate acestea, problemele nu au disparut odata cu venirea lui Selim la Belgrad. Noul sultan, nefiind interesat de conducerea statului, a neglijat protocolul si nu a trimis daruri inaltilor demnitari ai imperiului. Sokollu, simtind pericolul revoltei, a trimis din partea lui darurile si practic a guvernat imperiul in locul sultanului, poreclit „cel betiv”. Pentru a calma spiritele ienicerilor aflati la Constantinopol, trupul lui Suleyman a fost trimis acolo inaintea armatei. Marele sultan a fost ingropat langa sotia sa Roxelana, langa moscheea ce ii poarta numele, Suleymaniye.

Domnia lui Selim II a marcat inceputul declinului institutiei sultanale, fiind primul care a incredintat intreaga conducere marelui vizir. Sokollu i-a supravietuit lui Selim II (m. 1574), si a detinut functia de mare vizir si in timpul domniei lui Murad III (1574-1595) , pana cand a fost asasinat in 1579.

sursa:historia.ro 

suleyman magnificul moarte secret glorie
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1346 (s) | 35 queries | Mysql time :0.015930 (s)