News Flash:

Moldova – un toponim dac?

13 Ianuarie 2014
1386 Vizualizari | 0 Comentarii
Exista oare posibilitatea ca nominatia Moldova sa depaseasca  ca vechime anul 1359, an stabilit de cronici pentru aparitia statului medieval  de la rasarit de Carpati? Exista oare  posibilitatea ca  numele  Moldova  sa  fie  mult mai vechi decat  influienta  germanica asupra  teritoriului de la  rasarit de Carpati?
Intre disciplinele care au  jucat  un rol important in descifrarea trecutului poporului roman si a limbii romane un rol important  il  joaca fonetica istorica care poate stabili cu exactitate fenomenele evolutive ale unor sunete astfel incat se poate reconstitui forma  veche a unor  cuvinte care altfel, in stadiul  impiterit in care se afla nu mai  pot transmite  nici  un mesaj sau informatie semantica.
In cele ce urmeaza penru a explica  originea autohtona a numelui Moldova vom apela  la fenomenul palatizarii lui V si respectiv inlocuirea lui cu H, fenomen  ce reprezinta o importanta deosebita pentru lingvistica romaneasca.
Se cunoste si chiar se recunoaste  indeobste, ca elementul lexical „dava” este de origine dacica, autohtona avand sensul de oras-cetate sau asezare intarita.Acest termen se aseaza in general  in partea finala a  toponimelor compuse, uneori  putand aparea si sub forma singulara ca  in  cazul toponimului „Deva”. Ca urmare  amarii sale  vechimi dacicul „-dava” a suferit  unele mutatii fonetice pastrandu-se pana in zilele noastre  sub diferite forme. Cea mai  importanta transormare a termenului „dava” este legata de palatizarea lui „v” prin care  forma incipienta „dava” capata aspectul „daha” (dava>daha).
Transformarea lui v>h este caracteristica de baza a dialectelor romanesti actuale desi fenomenul s-a petrecut  cu mult timp inainte de aparitia pe  firmamentul istoriei  a  romanilor  si a limbii romane. Pentru exemplificare si lamurire vom oferi cateva cuvinte din limba romana care au cunoscut acest fenomen : Moldova> Moldoha; maduva>maduha;Vorba>horba; fier>hier; a fierbe> a heierbe, herbu. Prin urmare  in cazul sunetului v dar  si al  lui f exemplicate mai sus  avem aceeasi  evolutie a lui in h ca si in cazul Dava>Daha.
Trecerea de la initialul Dava la Daha/ Dahae ne releva o schimbare   semantica  importanta care  consta in trecererea  de la sensul de  locuitor al davei la aceea de etnonim.
O alta faza evolutiva a acestui termen autohton consta in trecerea lui H in  C fenomen care permite  trasformarea lui Daha in Daca . Daca  dacicul Dava devine Daca prin forma intermediara obligatorie Daha este normal ca si forma Davia>Dahia>Dakia sa  fie  viabila  prin aceasta probandu-se etimologia  autohtona dacica  a  denumirii Moldova. Pentru a proba aceasta  demonstratie  vom face paralela  intre  Dava – Davia si Moldova-Moldavia nume uzitat  si azi  in vorbirea curenta desi are o vechime  importanta in  limba  romana Moldavia aparand in izvoare  istorice  si acte de cancelarie . In  documentele de  epoca medievala intalnim si forma Moldoha si chiar  Molduha iar  intr-un document din  1592 apare  forma Moldoua si Moldua intr-unul din 1593.
Si pentru a nu  crede ca  vorbim despre  un fenomen  unicat  in lumea veche, adica de ticluirea unei  evolutii fonetice doar pentru a trage spuza pe  partea  noastra, si  pentru a  nu  putea fi acuzati de nationalism desantat neintemeiat pe  fapte istorice temeinice, vom spune ca  toponimul  italian  Padova , pentru  a  da doar  un singur exemplu desi  ele sunt  mult mai multe, a cunoscut aceesi evolutie: Padava>Padavia>Padvium>Patavium.
Acestea fiind spuse, cu  toata reticenta  unor autori in a crede afirmatia lui Strabon ca dacii s-ar mai numi si Davi, vedem ca  terminatia Dava a   toponimului si hidronimului Moldova/ Moldava este  cat se poate de viabila in  cadrul transfomarilor sematice ale limbii romane si prin  urmare  face parte  din  fondul  lexical autohton traco-daco-romanesc. Ramane  acum de lamurit particula „Mol” din prima parte a numelui Moldova.
Desi s-a crezut  ca este un radical latinesc din care a derivat  lexemul  Mollis „moale, placut, molatic” credem  totusi  cu toata taria pe care  ne-o poate  oferi fonetica  si sematica istorica  ca  „Mol” este un radical autohton  daco-romanesc. Afimatia nu este  gratuita deoarece descalecatorii Moldovei iti au  originile  in Ardeal, mai exact  in Tara Maramuresului. Ori, In Ardeal, inca  se mai  foloseste  termenul arhaic (s)mol pentru a desemna  noroiul, pamantul ud, tina. Se foloseste inca expresia „s-o-nsmolit” cu sensul de „a se impotmoli in noroi” ! Dictionarul explicativ al  limbii romane ne  da varianta mal oferindu-ne si sinonimul (na) mol amandoua avand sensul de  noroi, tina, pamant ud. Optam  pentru varianta autohtona a radicalului „mol” cu atat mai mult cu cat la  frigieni, traci si ei, poate fi  intalnita  varianta „mel”  a radicalului „mol” de la care deriva insusi numele zeitei pamant Zemele/ Semele.  Ceva mai mult. Grecii ii numeau pe daci, geti iar  numele zeitei pamantului , deci a pamantului  personificat,  era Geea, care pierzand terminatia „ea”, posibil transformata intr-un „e” lung, s-a transformat  in  Gee, desemnandu-i astfel  pe daci  ca fii ai  pamantului sau autohtoni. In aceasta ordine de idei, in conditiile  in care dupa  106 o parte  a Daciei  intra sub administratie  romana,  ni se pare absolut  normal  si firesc sa se faca o delimitare  clara intre „pamantul romanilor” si „pamantul dacilor” sau „tara romanilor” si „tara dacilor” desemnata sub nume Mol+Davia/Dac(k)ia.
Pe de alta  parte atunci cand vorbim despre hidronimul Moldova care,   este de presupus prin cele spuse pana acum ca si-a primit  numele de la regiunea pe care  o uda  cu undele sale, in cursul sau superior, in regiunea  montana, este navalnic mai  ales in perioada  topirii  zapezilor si aduna  pamant si alte aluviuni iar atunci  cand ajunge  in zona de cmpie, undele sale  se domolesc avand  un aspect  noroios si culoarea pamantlui  ud. In aceasta ordine de idei hidronimul Moldova  ar  insemna „”apa/raul care  uda) pamantul dacilor/davilor sau Dacia/Davia.
Avand  in vedere  toate cele spuse pana acum consideram ca Moldova  este  o denumire autohtona daco-romaneasca si nu latina si nici  gotica sau slava. Spuneam aceasta  intrucat ea se poate explica in virtutea legilor gramaticale si evolutive interne  ale  limbii romane asa cum  am  vazut deja in cele spuse mai sus. In cocluzie, consideram noi, ca Mol+Doha/Dova/Dava/ Davia  inseamna  Pamantul dacilor.
Bibliografie:
D.Cantemir,Descrierea MOldovei, ed Minerva
Al.Pele, Etnonimele  dacilor,dac/get, Ed Abaddaba
D. Oltean, Religia  Dacilor, Ed Saeculum I.O
D.Moldovanu, Etimologia hidronimului Moldova, in Studii
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

moldova carpati origine dacica toponimelor compuse daha daca
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1667 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013608 (s)