News Flash:

Nichifor Crainic, intre foame si speranta

29 August 2013
1533 Vizualizari | 0 Comentarii
Ion Nichifor Crainic (n. Ion Dobre, 22 decembrie 1889, Bulbucata, judetul Vlasca — d. 20 august 1972, Mogosoaia langa Bucuresti) a fost un teolog roman, scriitor, poet, ziarist, politician, editor, filosof (creator al curentului gandirist), legionar, colaborator al securitatii si unul dintre principalii ideologi antisemiti din Romania.  Pe plan politic s-a plasat la extrema dreapta a spectrului politic si a fost adeptul tendintelor traditionaliste religioase, sustinand ca Romania trebuie sa ramana credincioasa mostenirii spirituale crestin-ortodoxe. 
Odata cu comunizarea Romaniei a fost urmarit si arestat, executand 15 ani de inchisoare, pana in 1962, din sentinta de munca silnica data de Tribunalul Poporului in 1945.
Crainic a ramas una din figurile controversate in politica si cultura romana.
Ocuparea Romaniei de trupele sovietice l-au facut pe Nichifor Crainic sa simta din plin teroarea unei istorii intrate sub zodiile nefaste ale totalitarismelor si ideologiilor rivale. In timpul bombardamentelor germane asupra Bucurestilor, Nichifor Crainic se imbolnaveste de pneumonie, fiind  transportat la manastirea Cernica, de unde sotia sa, Dr. Aglae Crainic, l-a dus la Sibiu. Aici afla din ziare ca se afla pe lista criminalilor de razboi venita de la Moscova si este sfatuit sa ramana ascuns. Isi lasa barba si se adaposteste prin diferite case din Sibiu. Primeste un buletin de identitate pe numele de Ion Vladimir Spanu, negustor de cherestea, refugiat bucovinean, sub care va pribegi prin Transilvania aproape trei ani de zile. Este eliminat din Societatea scriitorilor, Sindicatul ziaristilor, epurat chiar si din Universitate. In luna ianuarie a anului 1945 pleaca din Sibiul devenit nesigur si sta ascuns mai intai la Manastirea Sambata de Sus, iar mai apoi la diferiti preoti din satele din Muntii Apuseni. Afla din ziare ca pe 4 iunie anul 1945 a fost condamnat de Tribunalul Poporului la inchisoare pe viata in procesul „ziaristilor fascisti”.  
In 1947, satul sa fie haituit, s-a predat. A fost arestat, si a fost pus in lanturi si dus la Aiud. Aici a stat 15 ani, fara a avea o sentinta.. 
Calvarul indurat in temnitele comuniste este redat in memoriile sale. Crainic a povestit  atat despre chinurile pe care le-a indurat in timpul penitentei: mizeria, bolile, asupririle colegilor de celula si a paznicilor, al caror tel parea ca este exterminarea prizonierilor cat si despre suferinta pricinuita de imposibiliatea de a fi alaturi de fiica sa, Nina, ramasa singura dupa ce mama ei si sotia lui Crainic, Aglae, a murit de pneumonie in vara lui 1945, cand el inca se ascundea prin tara.  Dar poate una dintre cele mai mari "neputinte" a lui a fost foamea. Nichifor Crainic suferea cumplit de foame. Slabise intr-un hal de nu-l mai tineau picioarele. Era sub 50 de kilograme. Si in libertate el fusese un gurmand, asa ca, in foamea Aiudului de la sfarsitul anilor ’50, el era dispus sa se batjocoreasca pe sine pentru un "blid de terci". Cunoscandu-i neputinta, se amuzau punandu-l sa joace ca ursul sau sa conteste existenta lui Dumnezeu in schimbul unei portii consistente de mancare, pe care o infuleca hulpav. Acelasi om a fost insa surprins, nu o data, in miez de noapte, de catre camarazii lui de celula, ingenuncheat in intervalul dintre paturi, rugandu-se cu fata scaldata de lacrimi ceasuri intregi.  Se ruga atat de intens si cu atata ardoare incat nici nu observa cum, uneori, unii dintre acestia i se alaturau in rugaciune. Asa stand lucrurile, se pune intrebarea: poate fi judecat acest om de altcineva decat de Dumnezeu? Mai cu seama ca nu facea rau nimanui. Se batjocorea pe sine si uneori il renega formal pe Dumnezeu.
Nichifor Crainic a murit la 20 august 1972, fiind condus la locul de veci de un manunchi de prieteni care au tinut, cu toata represiunea care ii astepta din partea autoritatilor comuniste, sa cinsteasca asa cum se cuvine plecarea din viata a acestui mare carturar si conducator spiritual. Se spune, pe drept cuvant, ca murim de doua ori, odata ca fiinta, a doua oara in amintirea oamenilor. Aceasta pare a fi moartea cea mai cruda, sa stii ca dupa moarte nimeni nu te va mai pomeni. Profesorul Nichifor Crainic nu va cunoaste aceasta moarte. El va ramane in mintea si sufletul celor care l-au cunoscut si a urmasilor urmasilor lor.
"Datorita respectului pentru opera sa si pentru suferinta indurata nu vom vorbi despre slabiciunile lui omenesti. A facut regretabile compromisuri de constiinta dar opera lui ramane pura si autentic ortodoxa. El a murit ca un singuratic, caci era inca ostracizat. Uitand greselile omului, ramanem cu imaginea poetului si ganditorului crestin care va impresiona oricand si oriunde va fi citit. Azi se lasa tacere peste opera lui dar intr-o zi va fi asezat in locul de cinste al culturii". [Ioan Ianolide]
sursa:Eu n-am cerut sa fiu roman! am avut noroc/ facebook.com
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

teolog roman scriitor poet filosof curentului gandirist legionar
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1791 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019292 (s)