News Flash:

Nichita Stanescu ar fi implinit astazi, 81 de ani

31 Martie 2014
2533 Vizualizari | 0 Comentarii
Nichita Stanescu s-a nascut pe 31 martie 1933, la Ploiesti, dintr-un taran venit la oras si o rusoaica stabilita in zona. Urmeaza cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti, ca in 1957 sa se casatoreasca cu Magdalena Petrescu, sora celui mai bun prieten al sau, de care se desparte dupa un an .

Vezi si Elena Ceausescu a cheltuit o avere pentru tratarea poetului Nichita Stanescu
Dragostea pe care a cautat-o o viata intreaga vine mai tarziu. Ea avea 22 de ani, el 45. S-au cunoscut in 1978, intr-un apartament din Piata Amzei, ea fiind colega cu scriitorii generatiei "80".
Dora nu debutase inca, insa i-a atras atentia marelui scriitor prin felul ei simplu de-a fi. S-au indragostit nebuneste, iar intr-o seara Nichita a hotarat sa ii spuna tot ce simtea: "Stii ce mi s-a intamplat? Am ajuns aseara la Cluj si mi-am adus aminte ca azi trebuia sa ma intalnesc cu tine. M-am suit in tren si m-am intors in Bucuresti. Cand ma gandeam zilele astea la tine, parca mi se rasucea un cutit in inima". S-au intalnit vreme de un an, o lua cu el pretutindeni. Peste inca doi ani, s-au casatorit.
Nu a fost o casnicie tocmai usoara. Prin casa lui Nichita se perindau zilnic zeci de oameni, vechi prieteni, necunoscuti. Nu respingea pe nimeni. Mai ales, avea o grija princiara de tinerii poeti, insa cei doi au trecut peste toate, chiar si peste dependenta de alcool a poetului.
"Impreuna cu Dora alcatuisem un soi de conjuratie antialcool. Faceam perchezitia oaspetilor. Toti se simteau datori sa vina cu cate o sticla de votca, iar el avea ciroza. Nichita ascundea sticlute prin cele mai ciudate locuri: in cutia televizorului, in pendula. Isi facea mici rezerve, departe de ochii Dorei. Ea era cenzura sanatoasa. Nu ingaduia consumul prelungit de bautura. Dar stia dupa felul lui de a vorbi ca a adaugat si putina voiosie. Se confisca atunci tot ce se putea gasi", povesteste Alexandru Condeescu directorul Muzeului Literaturii Romane.
"Verde rece!"
Zilnic ii dedica Dorei poeme. In schimb, ea i-a vegheat cu dragoste mare toate daruirile, toate risipirile. I-a ramas alaturi pana la capat, chiar si in trista zi de 13 decembrie 1983. Ultimele cuvinte au fost spuse ca un vers razlet: "Verde rece!".
Dupa moartea sotului ei, Dora si-a trait indelung disperarea, mutandu-se la Paris.
Primul poem dedicat Dorei:
INEDIT
"Ma uitam absent la nu stiu ce
Desigur in spatele meu ningea
O fuga de iepuri lasase urme pe camp
Fara de arme fiind, Doamne,
cum am putut starni atata groaza!"
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

nichita stanescu ploiesti universitatii bucuresti magdalena petresc
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1577 (s) | 23 queries | Mysql time :0.023453 (s)