News Flash:

O parte din invataturile lui Arsenie Boca - DESPRE DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU FATA DE OAMENI-

27 August 2013
1950 Vizualizari | 0 Comentarii
Considerat de catre cei mai multi dintre credinciosi drept ultimul sfant al romanilor, Arsenie Boca s-a nascut pe 29 septembrie 1910 si s-a stins din viata pe 28 noiembrie 1989.
Parinte ieromonah, teolog si artist plastic (muralist) roman, a fost staret la Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus si apoi la Manastirea Prislop, unde datorita personalitatii sale veneau mii si mii de credinciosi, fapt pentru care a fost hartuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, inchis la Securitatea din Brasov, dus la Canal, inchis la Jilava, Bucuresti, Timisoara si la Oradea. A pictat biserica din Draganescu (la 25 Km de Bucuresti), supranumita Capela Sixtina a Orientului.
(4) CHEMAREA PRIN NECAZURILE MORTII
Multime de oameni insa nici grija n-au de cuvintele chemarii acesteia, oricat le-ar vedea cu ochii si ar trece prin ele. Daca nici dupa asprimea unor atare chemari, care ustura pielea vietii, oamenii totusi nu se intorc spre Dumnezeu, viata incepe sa fie in primejdie: incep necazurile mortii, surlele chemarii a patra.
Viata o avem de la Dumnezeu: prin El traim, ne miscam si suntem. Adica Dumnezeu este izvorul, sustinatorul si rostul sau destinul vietii noastre. Daca mergem asa, potrivit acestora, avem viata asigurata de Dumnezeu, temelia ei; daca nu urmam asa, ci incalcim viata noastra in toate faradelegile si spurcaciunile, care indracesc si sufletul si trupul si o ducem asa vreme indelungata, atunci Dumnezeu se desface din viata noastra. Totusi nu se desface indata dupa greseala noastra, ci rabda o vreme ratacirea omului, a fiului Sau mai mic, in tot chipul chemandu-l.
Iar moartea o avem de la ucigasul. Deci, cand oamenii se leaga cu totul de voile dracilor, le este in primejdie viata si primejduiesc si pe altii. Iar de se leaga ca robii cu inima de lumea aceasta si de voile trupului cele impotriva firii, mintea li se stramba, incat nu mai deosebeste adevarul de ratacire; atunci Dumnezeu se-ntuneca din mintea, din inima si din vointa lor si ajung ca nu vor sa mai stie de Dumnezeu si asa vine osanda la moarte, asa vine prapadul in vremea fiecarui rand de oameni. Intai e moartea sufleteasca a ateismului, a necredintei, pe urma se arata si moartea din afara a trupului, dupa vrednicie si spre inteleptirea multora.
La inceput oamenii traiau mai mult.
“Toate zilele lui Matusalem au fost 969 de ani, apoi a murit”.
Cu trecerea de vreme inmultindu-se oamenii pe pamint s-a inmultit si stricaciunea desfranarii. Si a zis Dumnezeu:
“Nu va mai ramane Duhul Meu pururea in oamenii acestia, pentru ca sunt numai trup; deci zilele lor (pe pamant) sa mai fie 120 ani”.
Iar dupa trecere de vreme si inmultirea faradelegii intre oameni, David zicea:
“Toate zilele vietii noastre sunt 70 de ani, iar pentru cei mai in putere 80 de ani; iar ce este mai mult decat acestia, nu-i decat osteneala si durere”.
Asa era in vremuri de demult; astazi multimea bolilor si desimea razboaielor mult a mai scurtat viata oamenilor. Acestea insa implinesc din ingaduinta lui Dumnezeu, pedeapsa cea asupra pacatelor.
Noi nu mai suntem sub imparatia legii vechi, ci in imparatia harului castigat noua de Mantuitorul Hristos ca sa ne mantuim; dar daca nepriceputul de om se tine impotriva lui Hristos, de dragul faradelegilor, cade din har sub lege, si asa atarna asupra lui pedeapsa cu moarte naprasnica, ce se implineste prin razboaie si nenorociri, intocmai cum scrie la lege:
1.Cel ce bate pe tata sau pe mama sa fie omorat.
2.Cel ce va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa, acela sa fie omorat
3.Cine nu asculta de preoti, unul ca acela sa moara.
4.Ziua de odihna cel ce o va intina, va fi omorat
5.Pe vrajitori sa nu-i lasati sa traiasca
6.Tot cel ce se impreuna cu dobitoc sa fie omorat.
7.La nici o vaduva si la nici un orfan sa nu le faceti rau! Iar de le veti face si vor striga catre Mine, voi auzi plangerea lor, si se va aprinde mania Mea si va voi ucide cu sabia, si vor fi femeile voastre vaduve si copiii vostri orfani.
8.Sabia s-a facut ca sa piarda pe cei necredinciosi.
9.Tot cel ce va munci in ziua odihnei va fi omorat.
10. Cel ce scoate sabia, de sabie va pieri. (Dar ucigasii pruncilor, ce atarna peste ei?)
11. Cei ce se impartasesc cu nevrednicie, furand Sfanta Impartasanie, inca se fac vinovati de moarte. Despre ei zice Sf. Pavel: “Multi dintre voi sunt slabi si bolnavi si o buna parte mor”.
Primul care a furat Sfanta Impartasanie a fost Iuda, fiul pierzarii, care s-a spanzurat, a cazut din spanzuratoare de si-a spart capul, a crapat in doua si i s-au varsat toate maruntaiele, luand astfel plata faradelegii sale.
Deci, savarsind oricare dintre acestea, nu facem altceva decat intoarcem ceasul unei primejdii neasteptate, pe care nu altii, ci noi ne-am starnit-o in cale.
Iata ce fel de lucruri trebuie sa scoatem din noi si dintre noi, ca acestea aduc ceasul primejdiei de moarte si sabia atarna nevazut asupra vietii. Iar daca, in loc de indreptare pentru care ne da Dumnezeu oarecare vreme de ragaz, noi totusi ne indaratnicim cu mintea impotriva vointei lui Dumnezeu, se intampla ca, plinind masura faradelegilor, cade sabia si se inplinta in capul care nu mai are minte.
sursa:crestinortodox.ro.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

sfant arsenie boca manastirea prislop capela sixtina orientului
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1781 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018117 (s)