News Flash:

O ramura a poporului roman dispare sub ochii nostri

9 Octombrie 2013
1828 Vizualizari | 0 Comentarii
Sub cerul albastru al Croatiei se consuma ultimul act din tragedia unei intregi ramuri a poporului roman. Comunitatea istro-romana este pe cale de disparitie si nici autoritatile romane, nici cele croate nu au gasit vreo solutie pentru a salva aceasta ramura a latinitatii.
Chiar daca, in ultimul deceniu, autoritatile croate au luat masuri pentru a proteja aceasta comunitate care traieste in Peninsula Istria, iar istro-romanii sunt recunoscuti drept minoritate nationala in Croatia, aceste masuri nu pot compensa deceniile de asimilare fortata din perioada interbelica, in care cea mai mare parte a Peninsulei Istria apartinea Italiei, ori in perioada iugoslava, cand interesele istro-romanilor au fost sacrificate, scrie romanialibera.ro. 
Potrivit unui recensamant croat din anul 2001, in Istria mai existau doar 48 de persoane care vorbeau dialectul istro-roman al limbii romane. Insa statistici neoficiale arata ca numarul probabil al membrilor acestei ramuri izolate a poporului roman ar fi de circa 2.000 de persoane. Istro-romanii se denumesc pe ei insisi romeni, romari sau romeri.
Ei sunt singura ramura a poporulului roman care este suta la suta catolica. Daco-romanii, aromanii si megleno-romanii sunt majoritar ortodocsi.
Prima atestare oficiala
Prima atestare oficiala a istro-romanilor dateaza din anul 940, cand Constantin al VII-lea, imparat al Imperiului Roman de Rasarit, in cartea sa, ”De administrando imperii”, aminteste ca in Peninsula Istria exista oameni care isi spun ei insisi romani, desi nu provin din Roma.
Prezenta istro-romanilor este consemnata si de cronicile sarbesti din Evul Mediu, dar si de numerosi autori italieni, care mentioneaza ca limba istro-romanilor este aceeasi cu cea vorbita in Valahia. De aceea, slavii croati si sloveni au folosit numele de vlahi, pentru a-i desemna pe istro-romani, intocmai cum grecii, sarbii ori bulgarii au folosit etnonimul vlahi pentru a-i desemna atat pe daco-romani, cat si pe aromani.
In secolul al XII-lea, cronicile mentioneaza numele unuia dintre conducatorii istro-romanilor: Radul. Istoricii italieni considera ca istro-romanii sunt urmasii veteranilor din legiunile romane, colonizati in Peninsula Istria dupa cucerirea acesteia de catre romani. Exista unii istorici romani care considera ca istro-romanii ar fi migrat, acum sase secole, din zona Muntilor Apuseni, dupa ce Peninsula Istria ar fi fost depopulata de o epidemie de ciuma.
Exista si istorici sarbi, precum Pavle Ivici, care considera ca istro-romanii reprezinta o populatie autohtona, inrudita cu aromanii, iar din vechea populatie romanica, despartita de navalirea slavilor in Peninsula Balcanica, ar fi evoluat in Istria trei ramuri diferite: istro-romanii, istrienii si vegliotii.
Ultimii, romani sau, poate, vechi romani care locuiau in insula Veglia, azi Krk, au disparut de pe scena istoriei. Cronicile familiei Frangipani au pastrat o serie de informatii valoroase despre veglioti, inclusiv nume de sate precum Polita (Polijca) sau transcrierea rugaciunii Tatal Nostru, in dialectul lor: Tate Nostru, la fel ca si in istro-romana. In Evul Mediu, cand Istria apartinea Republicii Venetiene, istro-romanii au putut sa isi pastreze vechiul lor grai. De asemenea, in perioada austro-ungara, istro-romanii reprezentau majoritatea populatiei in judetul Arsa.
Prima scoala istro-romana, in perioada italiana
Dupa primul razboi mondial, Istria a revenit Italiei. In perioada fascista, italienii au schimbat numele principalei asezari locuite de istro-romani, Susnjevica, in Valdarsa. Orasul numara circa 3.000 de locuitori. Un profesor, Andrea Glavina, educat in Romania, a fost numit lider al comunitatii de istro-romani. Andrea Glavina a publicat prima carte in graiul istro-roman: Calendar lu Rumen din Istria.
In prezent, localitatea Valdarsa – Susnjevica mai numara 200 de locuitori. Si asta pentru ca cei mai multi istro-romani si-au parasit caminele la finalul celui de-al doilea razboi mondial, cand Peninsula Istria a fost ocupata de Iugoslavia, iar regimul comunist al lui Iosip Broz Tito a inceput sa se impuna prin metode brutale.
Istro-romanii, la fel ca si cei mai multi italieni din Istria, au fost fortati sa emigreze. Marea migratie istriana a afectat 300.000 de persoane, cei mai multi italieni, dar si istro-romani, croati si sloveni. Cei mai multi dintre istro-romani plecati din casele lor in 1946 au emigrat in Italia, altii au trecut Oceanul Atlantic si s-au stabilit in Statele Unite ale Americii si in Canada.
In perioada iugoslava, singura scoala istro-romana, creata de Andrea Glavina in Valdarsa, a fost inlocuita cu o scoala italiana. Dupa caderea comunismului si destramarea Iugoslaviei, cei mai multi dintre istro-romani au ramas in Croatia.
Recensamintele oficiale nu au atestat nici macar un vorbitor de istro-romana in partea Peninsulei Istria care a revenit Sloveniei. Nici in Italia nu au fost inregistrati oficial istro-romani. Totusi, in anul 1994, dupa ce Croatia independenta a fost recunoscuta ca stat aparte, la Trieste a fost formata Asociatia Andrea Glavina, care se lupta pentru a asigura supravietuirea limbii istro-romane si a comunitatii istro-romanilor.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

croatiei ramuri poporului roman istro-romana
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1625 (s) | 23 queries | Mysql time :0.012699 (s)