News Flash:

Oastea Domnului, miscarea religioasa care a cutremurat Biserica Ortodoxa Romana

26 Septembrie 2013
3297 Vizualizari | 0 Comentarii
Oastea Domnului a aparut in conditiile speciale ale primului deceniu dupa Unirea din 1918. Transilvania era un teritoriu multietnic, iar elita ortodoxa trebuia sa se remarce pe plan cultural si religios. Tocmai de aceea, in fruntea Mitropoliei Ardealului a fost instalat Nicolae Balan, intelectual de frunte al Transilvaniei. Avea doctoratul in teologie luat la Universitatea din Oxford. Era si unul dintre cei mai pretuiti profesori de la Seminarul din Sibiu, inainte de 1918.
Ajuns la conducerea bisericii transilvanene, Nicolae Balan a initiat o campanie de renastere a ortodoxiei. Printre actiunile sale s-a numarat si aducerea unor preoti entuziasti la Sibiu, sediul Mitropoliei, care sa se ocupe cu activitatea misionara, scrie adevarul.ro.
Unul dintre acestia a fost preotul Iosif Trifa, parohul din Vidra de Sus, judetul Alba (satul natal al lui Avram Iancu). Trifa slujea de zece ani la Vidra, timp in care se remarcase pentru daruirea pe care o manifestase in slujba ortodoxiei. Avusese insa o viata personala tulbure. Dintre cei patru copii doar unul a supravietuit. In 1918 i s-a prapadit si sotia, rapusa de epidemia de gripa spaniola de dupa razboi.
Nicolae Balan il cunostea personal pe Iosif Trifa, deoarece i-a fost profesor la seminarul din Sibiu. In august 1921, preotul de la Vidra de Sus a fost convocat de mitropolit la Sibiu, pentru a i se da o misiune speciala. Incepand cu luna septembrie 1921 devenea duhovnic al studentilor de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din localitate.
Foarte activ, Trifa nu s-a preocupat doar de indrumarea spirituala a viitorilor preoti ortodocsi. La 1 ianuarie 1922 a publicat primul numar din ziarul „Lumina Satelor”, pe care l-a condus pana in anul 1934. Publicatia Mitropoliei Ardealului a fost deosebit de influenta in perioada interbelica. A ajuns la tiraje de peste un milion de exemplare pe numar.
Inspirat de Duhul Sfant
Infiintarea Oastei Domnului are conotatii mistice. In cartea fundamentala a miscarii religioase, „Ce este Oastea Domnului”, Iosif Trifa sustine ca Anul Nou 1923 l-a gasit pe ganduri. De 11 ani, de cand fusese hirotonit preot, „striga in pustiu fara urmare si roade”. Astfel, relateaza preotul, a cazut in genunchi si s-a rugat la Dumnezeu ca sa-l indrume „sa lucreze cu mai multa izbanda”. Ca semn divin, Duhul Sfant l-a indemnat sa publice in primul numar din „Lumina Satelor” pe anul 1923 o chemare. Prin aceasta, ii sfatuia pe credinciosi sa intre in anul nou cu dorinta de a se lepada de pacate.
Nicolae Balan a binecuvantat imediat initiativa preotului Trifa. In spatele argumentelor teologice stateau si cauze sociale care au contribuit la aparitia Oastei Domnului.
Lupta contra alcoolismului
Intai de toate, Iosif Trifa a fost promotorul luptei contra alcoolismului. In cartea „Ce este Oastea Domnului”, el sustine ca era contrariat de faptul ca oamenii nu mai aveau frica de Dumnezeu. Orasenii, dar si taranii, nu mai credeau in Diavol, intrebandu-se unde se afla acesta. Insa, spunea Trifa, credinciosii nu erau constienti ca nu-l puteau vedea pe Diavol. Erau insa victime ale armelor cu care lucra acesta. Alcoolul era cea mai mare biruinta a lui Satan, afirma Iosif Trifa. Tocmai de aceea, in manifestele sale, ii indruma pe ostasii Domnului „sa se rupa dintr-o data, cu totul, de orice fel de bauturi alcoolice”. Omul traia mai mult si mai bine fara bauturi alcoolice, spunea preotul. Pentru a se feri de patima betiei, ostasii Domnului nu aveau voie sa participe la petreceri, dansuri sau baluri. Acestea se sfarseau cu „betii si jocuri nebune”.
O alta interdictie se referea la sudalme (injuraturi). Trifa spunea ca asa cum Satana era un hulitor al lui Dumnezeu, tot astfel crestinul iesea din cuvantul Domnului daca rostea vorbe de ocara contra semenilor. Ostasilor Domnului le era interzis si tutunul. Trifa spunea ca era „un lucru urat si uracios”. Cum putea oare un credincios sa stea cu tigara in gura in fata Domnului? – se intreba preotul.
Combaterea „sectantilor”
O alta cauza a aparitiei Oastei Domnului a fost raspandirea cultelor neoprotestante. Nu intamplator miscarea s-a dezvoltat in Transilvania, aceasta regiune avand comunitati importante de evanghelici. Biserica Ortodoxa se temea de raspandirea neoprotestantismului in Romania dupa Unirea din 1918.
In scrierile sale, Iosif Trifa a fost deosebit de critic fata de cultele neoprotestante. El a povestit ca pe cand era preot la Vidra de Sus, in localitate a aparut primul neoprotestant. Fapt acesta l-a facut sa-si iese din fire. A alertat primarul, jandarmul satului, sperand ca autoritatile vor lua „masuri”. Elanul i-a fost taiat de un batran din localitate, care i-a atras atentia ca „sectantul” nu era deloc un pericol pentru comunitate. „Parinte, nu bea, nu fumeaza, nu se bate cu nimeni – mai rai suntem noi”, sustine Trifa ca l-ar fi dojenit batranul.
Iosif Trifa scrie in cartea „Ce este Oastea Domnului” ca ani de zile l-au urmarit spusele batranului din Vidra de Sus. El s-a convins atunci ca „sectarismul” nu putea fi „combatut” decat cu o munca de evanghelizare in randul credinciosilor ortodocsi. „Trebuie sa-i indreptam pe sectari prin puterea dragostei”, sustinea Trifa. Tocmai de aceea, ii indemna pe ostasii Domnului sa fie un exemplu de corectitudine si credinta, deoarece „pe cei rataciti ii putem indrepta prin stralucirea vietii noastre”.
Fenomen social
Miscarea religioasa Oastea Domnului avut o influenta destul de importanta in perioada interbelica. Grupari de „ostasi” au aparut si in afara Transilvaniei. In 1936, Iosif Trifa sustinea ca avea adepti in toate judetele Romaniei Mari, numarul membrilor miscarii depasind cifra de 100.000.
Conflictul Oastei Domnului cu Mitropolia Ardealului
Succesul pe care l-a avut preotul Iosif Trifa cu miscarea Oastea Domnului a provocat numeroase invidii in randul ierarhilor Bisericii Ortodoxe Romane. Cel mai inversunat a fost chiar mitropolitul Nicolae Balan, contrariat probabil de faptul ca un preot de tara ajunsese da fie mai popular decat el in Transilvania.
Scandal pe bani si influenta
„Batalia” dintre Trifa si Balan s-a dat pe mai multe fronturi. Bineinteles ca mitropolitul nu-i putea reprosa preotului Trifa, care totusi i se afla in subordine, popularitatea de care se bucura.
S-a iscat insa un conflict legat de tipografia Oastei Domnului. Aceasta fusese achizitionata in anul 1929, in plina criza economica. Tipografia era de ultima generatie, fiind cumparata de Trifa din fondurile sale personale, din donatiile credinciosilor si din bugetul publicatiei „Lumina Satelor”. Iosif Trifa a inregistrat tipografia pe numele sau. Ulterior a deschis si o editura, iar in scurt timp afacerea a devenit profitabila. Dupa 1930, Nicolae Balan a sustinut ca tipografia ii apartinea deoarece functiona intr-un spatiu al Mitropoliei si fusese achizitionata partial din fondurile publicatiei „Lumina Satelor”.
Disputele privind tipografia au fost doar pretextul izbucnirii scandalului dintre Nicolae Balan si Iosif Trifa. In realitate, mitropolitul a dorit sa impuna Oastei Domnului „statute oficiale”, prin care organizatia intra sub jurisdictia sa. Preotul Trifa a refuzat, considerand ca miscarea s-a nascut prin adeziune voluntara la unele principii crestinesti, iar legalizarea ar fi insemnat birocratie.
Dupa debutul tensiunilor, relatiile dintre Nicolae Balan si Iosif Trifa au devenit profund necrestinesti. In 1933, preotul a anuntat ca va muta sediul Oastei Domnului de la Sibiu la Bucuresti. Se pare ca Trifa a fost incurajat de patriarhul Miron Cristea, care se afla in conflict cu Nicolae Balan. Mitropolitul a „jucat tare” si i-a interzis lui Trifa sa mute tipografia la Bucuresti, motivand ca-i apartinea. Mai mult, a dispus ca emblema Oastei Domnului sa fie utilizata numai in cadrul Mitropoliei Ardealului.
La 28 decembrie 1934, Nicolae Balan si Iosif Trifa s-au intalnit oficial, insa nu au ajuns la nici un acord. Mitropolitul considera ca era creatorul Oastei Domnului, preotul Trifa sustinea ca Balan nu avea nici un rol in fondarea miscarii. Drept urmare, incepand cu anul 1935, mitropolitul i-a interzis lui Iosif Trifa sa mai editeze publicatia „Lumina Satelor”,.
Caterisirea lui Iosif Trifa
Iosif Trifa a editat insa publicatia „Isus Biruitorul”. In acel moment, tensiunile au iesit din sfera bisericeasca. Mitropolitul Balan a intervenit pe langa autoritatile statului. Publicatia a fost confiscata de politie, iar tipografia Oastei Domnului a fost sigilata. Trifa s-a mutat apoi la Bucuresti, unde a editat revista „Ostasul Domnului”. Conflictul din cadrul Mitropoliei Ardealului a devenit subiect de dezbatere politica. Astfel, dr. Nicolae Lupu, lider taranist, a sarit in apararea lui Iosif Trifa. Prin interventii la Ministerul de Interne si la Guvern a reusit sa obtina permisiunea reaparitiei publicatiei „Isus Biruitorul”, pe 24 februarie 1935.
Mitropolitul Nicolae Balan nu s-a lasat intimidat de interventiile politice si a pregatit caterisirea lui Trifa (era exclus din randul preotimii). Sentinta a fost emisa de Consistoriul Sibiu al Mitropoliei Ardealului, la 9 mai 1935. In anul urmator, pe 26 noiembrie 1936, Sfantul Sinod a impus „statutele” obligatorii pentru Oastea Domnului. Miscarea devenea organizatie in cadrul Mitropoliei Ardealului, aflandu-se sub ascultarea lui Nicolae Balan.
Ultima lovitura pe care i-a dat-o mitropolitul lui Iosif Trifa a fost interzicerea definitiva a publicatiei „Isus Biruitorul”, la 12 septembrie 1937.
Nu doar mitropolitul Balan a fost responsabil de marginalizarea preotului Trifa. Cei mai aprigi contestatari erau membrii Consistoriului Sibiu. Acestia doreau sa administreze tipografia in primul rand, dar il si invidiau pentru prestigiu. Consistoriul l-a acuzat pe Iosif Trifa de „sectarism”, deoarece impunea laicilor sa duca o viata dupa reguli stricte, asa cum procedau si cultele neoprotestante. Unii l-au acuzat insa de „tradarea” intereselor ortodoxiei, deoarece i-a primit in Oastea Domnului si pe romanii greco-catolici.
Moartea lui Iosif Trifa
Iosif Trifa nu a mai avut energie sa lupte pentru autonomia Oastei Domnului. Era suferind de tuberculoza si de cancer la intestinul gros. Suferise sapte operatii care-i slabisera puterea de munca. Pe patul de moarte, preotul Trifa i-a trimis lui Nicolae Balan „cuvant de dragoste si de iertare”. Nu a primit nici un raspuns de la mitropolit. Iosif Trifa s-a stins din viata in noaptea de 11 spre 12 februarie 1938.
Nicolae Balan nu l-a lasat pe Trifa sa se odihneasca in pace nici dupa moarte. Mitropolitul a interzis publicarea in presa centrala a stirii decesului lui Trifa. La capataiul sau au venit in general credinciosi din Sibiu si imprejurimi.
Nedreptatea suprema s-a petrecut insa in ziua inhumarii lui Trifa. Dupa moarte, acesta fusese imbracat de apropiatii sai in straie preotesti. Insa Mitropolia a interzis sa i se faca slujba de inmormantare, deoarece nu putea fi ingropat in vesminte de preot, odata ce fusese caterisit. Numai dupa ce insemnele preotesti au fost rupte de pe cadavrul lui Iosif Trifa s-a putut tine ceremonialul de inmormantare.
Traian Dorz, liderul Oastei Domnului in comunism
Mitropolitul Balan nu a reusit niciodata sa-i aduca pe adeptii miscarii de partea sa. Dupa decesul lui Iosif Trifa, Oastea Domnului a fost condusa de invatatorul Ioan Marini. Acesta a murit la 2 februarie 1947, lasand miscarea in subordinea lui Traian Dorz.
Traian Dorz a crescut sub „lumina calauzitoare” a lui Iosif Trifa. Copil fiind, primise de la invatatorul sau o carte a lui Trifa, drept premiu la scoala. I-a scris preotului de la Sibiu, care l-a incurajat in demersurile poetice. Desi nu avea o educatie foarte inalta, Traian Dorz s-a afirmat ca poet crestin. A devenit un misionar infocat al Oastei Domnului, desi din aceasta cauza a avut tot timpul probleme cu familia.
Traian Dorz a preluat conducerea Oastei Domului in vremuri tulburi. In anul 1948 miscarea a fost scoasa in afara legii, iar unii „ostasi” au fost arestati. Securitatea ii identifica pe adeptii Oastei Domnului cu „sectantii” neoprotestanti.
Pana in 1964, cand s-au desfiintat pedepsele politice, Traian Dorz a totalizat saisprezece ani de inchisoare. A continuat sa scrie dupa eliberare, poeziile sale fiind publicate in strainatate. In 1982 a fost arestat pentru delictul de „tiparire si raspandire de literatura interzisa”. In urma protestelor externe a fost eliberat dupa cateva luni.
Traian Dorz s-a stins din viata la 20 iunie 1989. La inmormantarea sa au participat mii de oameni, care au infruntat ordinele autoritatilor si l-au purtat pe ultimul drum pe poetul crestin.
Dupa caderea comunismului, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a reabilitat memoria lui Iosif Trifa. Incepand din martie 1990 Oastea Domnului functioneaza ca organizatie nonguvernamentala, cu sediul la Sibiu.
In prezent, Oastea Domnului militeaza contra avorturilor si indeamna la protejarea mamei si a copilului. Organizatia a luat pozitii impotriva relatiilor homosexuale. Dintre obiectivele interbelice, s-a mentinut militantismul contra raspandirii cultelor neoprotestante.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

oastea domnului unirea 1918 transilvania nicolae balan oxford
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1797 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019014 (s)