News Flash:

Omul care a talmacit cuvantul lui Dumnezeu

3 Mai 2016
1325 Vizualizari | 0 Comentarii
carti
Intr-un prezent in care grija zilei de maine ne impiedica sa mai petrecem timp cu noi insine, prea putini gasesc vreme si liniste, pentru a se opri asupra marilor texte sacre. Petru Cretia, erudit pe care toti cei care l-au cunoscut il evoca plini de admiratie, a muncit din greu, ani intregi, pentru a traduce cinci dintre cartile biblice. Printre ele, a talmacit Cartea lui Iov, intr-o superba limba romana, straduindu-se sa despovareze scrierea pura de constrangerile bisericesti. A scos la iveala, astfel, o literatura profunda si plina de caldura.

Despre un carturar marginalizat pe nedrept, despre un text esential al Bibliei si despre ce mai inseamna credinta pentru omul modern vorbesc Andrei Plesu, Teodor Baconschi si Ofelia Cretia, cea care i-a fost alaturi pana la sfarsitul vietii.

Eroii zilei, cei despre care se vorbeste in exces si care ne acapareaza atentia, sunt politicieni, fotbalisti, vedete sau oameni de afaceri care recita declaratii la DNA sau scriu delatiuni si dari de seama. Marii oameni de cultura au ramas, undeva, in umbra. O umbra nemeritata s-a asternut si peste Petru Cretia, personalitate remarcabila a culturii romane, scrie digi24.ro.

Vezi si Literatura, teatrul si cinematografia s-au intalnit la Noaptea Cartilor Deschise


Andrei Plesu, scriitor: Eu am avut norocul sa-l cunosc si pot sa va spun rapid ca este una dintre figurile cele mai impozante ale culturii romanesti contemporane, marginalizata inca din timpul vietii ei, in mod absolut iresponsabil. Nu vreau sa bomban, dar mi se pare o mare nedreptate, pentru ca asa procedam, de multe ori, cu valorile noastre. Le folosim, cand avem nevoie, dar, in general, preferam sa punem asupra lor o surdina confortabila.

Vezi si Lucian Boia in turneu de promovare a doua din volumele sale, in Polonia

Ofelia Cretia, muzeograf la Muzeul National al Literaturii Romane: Era cu totul special sa stai foarte aproape de Petru, atatia ani. Era un om special, un om rar, un om greu de gasit, in ziua de azi. Probabil ca bunatatea, si rabdarea, si bunul simt ii veneau tocmai din lucrurile pe care le stia, din mintea lui extraordinara.

Teodor Baconschi, teolog si antropolog al religiilor: In adolescenta mea era, deja, o legenda, pentru oamenii care doreau sa se cultive si sa iasa din cenusiul comunist. Petru Cretia avea o dimensiune legendara pentru ca se ocupa de proiecte exemplare. Tineretul anilor 80 era fascinat de Cretia.

Unul dintre proiectele cele mai dragi lui Petru Cretia a fost, poate, si cel mai dificil: traducerea a cinci carti din Biblie: Cartea lui Iov, Ecleziastul, Cantarea cantarilor, Cartea lui Ruth si Cartea lui Iona. Toate, talmacite intr-un incantator grai romanesc, eliberat de canoanele bisericesti.

Teodor Baconschi: Chiar daca, probabil, teologii si membrii Sfantului Sinod al bisericii majoritate ortodoxe poate au strambat din nas. Daca stai sa te gandesti, prin astfel de traduceri impecabile, intr-o romaneasca de vis, poate ca unii care habar n-au de ansamblul Bibliei se apropie de textul major al civilizatiei noastre iudeo-crestine.

Ofelia Cretia: A lucrat enorm (si in timp) la biblice. Incet-incet, meticulos: avea o masuta la bucatarie, unde se aseza si isi aranja intr-o ordine perfecta toate obiectele legate de scris, care trebuia sa fie toate albe, imaculate, inclusiv scrumiera. Pixul, foaia de hartie... Si asternea pe hartie aceste lucruri minunate. Uitati-va ce scris avea, cum lucra!

Petru Cretia si-a dedicat intreaga energie, ani la rand, pentru a traduce aceste texte sacre. N-a tinut cont nici de prioritatile stabilite de edituri, nici de oboseala si nici macar de limitele propriului trup.

Ofelia Cretia: Avea un fel de comanda de la editura, in perioada aceea, sa traduca altceva. Dar el, printre picaturi, aproape ascuns, lucra la astea, pentru ca astea cereau mult mai multa munca. Tin minte ca, spre sfarsit - lucra, lucra, tot timpul lucra, si cand a fost bolnav, in spital, cu infarct, lucra cu perfuzii - lucra cu o placere a muncii si o bucurie a muncii pe care rareori am vazut-o.

Dintre cele cinci texte esentiale, unul pare sa iasa in evidenta, prin semnificatiile sale. In anul 2014, a fost lansat si un audiobook cu „Cartea lui Iov”, in traducerea lui Petru Cretia si lectura lui Andrei Plesu.

Andrei Plesu: E unul dintre cele mai puternice texte ale Vechiului Testament, pentru ca in el se pune o problema pe care toata lumea si-o pune si pentru care nimeni nu gaseste un raspuns: de ce oamenii cumsecade patesc lucruri rele? Cu paranteza si de ce aia care nu-s chiar asa cumsecade se descurca? Asta-i o intrebare care pune in discutie nu numai etica zilnica, sensul lucrurilor, dar insasi autoritatea si prezenta lui Dumnezeu.

Teodor Baconschi: De aceea Iov e un text care a suscitat interes hermeneutic de 2.000 de ani. Figura tragica, figura a dreptului care sufera, a celui care, teoretic n-a facut nimic rau. Are si constiinta faptului ca n-a facut nimic rau si, cu toate acestea, primeste o pedeapsa divina - mai exact o pedeapsa pe care Satan i-o aplica, cu o ciudata, neasteptata ingaduinta a lui Dumnezeu.

Andrei Plesu: Pentru ca vorbim in timpul sarbatorilor pascale, exista un corespondent al lui Iov in Noul Testament, si anume Iisus insusi. Despre Iov se spune ca este povestea unui om drept si pedepsit. Pai daca Iisus, care e Dumnezeu insusi, e pedepsit, e tratat cum e tratat, e ucis, batjocorit, asta e o reconfirmare a destinului lui Iov: cel mai bun dintre toti sufera cel mai mult.

Iov, credinciosul care nu pacatuieste, care respecta cuvantul divin, care-si duce viata dupa oranduiala cereasca, primeste lovitura dupa lovitura: ramane fara agoniseala de-o viata, fara copii, se imbolnaveste grav. Revoltat, ii cere socoteala lui Dumnezeu. Vin sa-l consoleze cativa prieteni, care, de fapt, ii spun ca mintea omeneasca nu poate intelege motivatia sanctiunii venite de la instanta suprema. Il slavesc pe Dumnezeu si-l sfatuiesc pe Iov sa se resemneze.

Andrei Plesu: Tipul asta de discurs in auzim si noi, cu un cuvant putin brutal as spune: e discursul popesc obisnuit. Daca te plangi, ti se pune „Domnule, nu poti sa ramai nepedepsit, cand ai atatea pacate!”. Sau „E o taina!”. Dar ce-mi place la acest text este ca Iov nu se lasa, cere explicatii, vrea sa inteleaga si, in final, ia cuvantul insusi Dumnezeu. Dumnezeu vorbeste ca un stapan absolut, ii spune „Cum vrei tu sa intelegi tu ce fac eu? Intelegi tu ceva din ce vezi in jurul tau, stii tu cum se fac lucrurile astea, de la ploi pana la hipopotami?”.

Teodor Baconschi: Iov asta face: sufera, pierde tot, se imbolnaveste si trupul lui devine sediu al suferintelor cumplite, si obscene, si dizgratioase; e abandonat de toata lumea, prietenii lui ii cer sa se dezica de Dumnezeu, e un moment de un dramatism singular. Si, cu toate acestea, el rezista! Este, in final, mantuit, eliberat din conditia lui de bucata sangeranda de carne deasupra unui morman de balegar.

Andrei Plesu: Dar lucrurile nu se termina aici! Pentru ca, intr-o ultima interventie a lui, si asta este, dupa mine, incununarea textului, Dumnezeu vine si spune „Discursurile prietenilor tai nu mi-au placut! Discursurile astea pioase, in care totul e-n regula, nu mi-au placut! Mie mi-a placut discursul tau!”. Cu alte cuvinte, lui Dumnezeu ii place o angajare vie in relatiile cu el, prefera interogativitatea, nelinistea. Prefera energia si atacul.

Un altfel de atac este, insa, la ordinea zilei. Credinta s-a metamorfozat in fanatism, extremismul merge mana in mana cu terorismul, iar pretextele religioase stau la baza masacrelor si a terorii.

Teodor Baconschi: Cauze bune si adevaruri ultime au fost adesea compromise prin instrumentalizare politica, ideologica, printr-un soi de viol politic, daca vreti. Tot ce avem de facut este sa propovaduim, dar si sa incarnam, pe cat posibil, noi insine moderatia.

Chiar si in spatiile ferite - pana acum - de amenintarea extremismului, relatia omului modern cu divinitatea are de suferit.

Andrei Plesu: Avem alte prioritati, avem alte griji, avem alt ritm. Trebuie sa-si puna intrebarea si Biserica - vorbesc de biserica institutionala - daca face suficiente eforturi, utilizeaza suficienta imaginatie de comunicare, asa incat sa-l seduca pe omul contemporan. Noi avem ideea ca seductia vine numai de la diavol.

Relatia privilegiata cu Dumnezeu a innobilat intreaga existenta a lui Petru Cretia. Crezul sau, dezvaluit intr-una dintre carti, vorbeste cel mai bine despre omul cu un profund sentiment religios care a dublat carturarul.

Ofelia Cretia: Cum putem iubi cu adevarat o entitate transcendenta, eterna, metalogica si metasensibila? Facandu-ne iubirea pe masura acestei entitati. Este lucrul cel mai greu, din sfera credintei. Dar sta in puterile noastre. Nu mi se cade sa va calauzesc mai departe, fiind, cu intreaga mea fiinta, doar unul dintre voi.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

liniste texte sacre petru cretia constrangerile bisericesti vedete
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1667 (s) | 23 queries | Mysql time :0.014240 (s)