News Flash:

Onisifor Ghibu, unul dintre participantii importanti la realizarea Marii Uniri de la 1918

9 Septembrie 2015
734 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7627 RON (+0.0020)
USD: 4.2726 RON (+0.0073)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Onisifor Ghibu
Onisifor Ghibu s-a nascut la Saliste, unde face si scoala primara. Liceul il incepe la Sibiu (primele 6 clase) apoi il termina la Brasov (1902). Studiile universitare le face la Institutul teologic andreian Sibiu, apoi si le desavarseste la Universitatea din Bucuresti, la Budapesta, Strasbourg si Jena, in acest din urma oras universitar trecandu-si si doctoratul in filosofie, pedagogie si in istorie universala (1909).

Este numit inspector scolar primar ortodox pentru scolile din Transilvania (1910-1914), fiind totodata si profesor de pedagogie la Institutul teologic din Sibiu (1910-1912).

Refugiat in Bucuresti intre anii 1914 si 1916, colaboreaza cu Octavian Goga, Vasile Lucaciu si cu alti refugiati ardeleni la o campanie intensa pentru intrarea Romaniei in razboi alaturi de Antanta impotriva Austro-Ungariei.

Pentru activitatea intensa pe aceasta linie, Onisifor Ghibu a fost condamnat in 1915, in contumacie, de Curtea Militara Maghiara din Cluj, la moarte.

Vezi si Date generale si premise ale atrocitatilor din Transilvania de Nord, 1940-1944

Dupa ocuparea Bucurestiului in toamna anului 1916, Onisifor Ghibu se refugiaza la Iasi cu sotia si cei trei copii (cel mai mare de 4 ani), iar din martie 1917 la Chisinau, unde devine motorul actiunii revolutionare basarabene din 1917-1918. Impreuna cu cativa fruntasi basarabeni intemeiaza si organizeaza Partidul National Moldovenesc. Conduce efectiv vasta actiune de organizare a invatamantului in limba romana, inexistent in 1917 si reuseste deschiderea de scoli romanesti in toata Basarabia, incepand cu toamna anului 1917. Tipareste apoi ”Ardealul” (de la 1 octombrie 1917), prima ”foaie” cu tipar latin din intreg Imperiul Rus, transformat mai apoi in cotidianul ”Romania Noua” (de la 24 ianuarie 1918) – ”organ de lupta pentru unirea politica a tuturor romanilor”. In primul numar publica marea ”Declaratie” – intocmita si cu prima semnatura a lui Onisifor Ghibu – ”de unire cu Romania a tuturor romanilor aflatori in teritorii ocupate vremelnic de puteri straine”. Onisifor Ghibu se afla in fruntea luptei care duce la unirea Basarabiei in 1918.

Vezi si Vladimir Hertza, primul primar al orasului Chisinau dupa Marea Unire din 1918

In anul 1918 este numit secretar general al resortului de instructie din Consiliul Dirigent, fiind ales si deputat in Marele Sfat al Transilvaniei. Cu acest prilej, realizeaza preluarea Universitatii din Cluj, propunand si infaptuind organizarea ei pe baze romanesti (1919). Pentru ridicarea prestigiului noii institutii de invatamant superior, intervine si reuseste sa-l aduca in tara pe marele savant Emil Racovita, ajutandu-l sa infiinteze la Cluj primul institut de speologie din lume. In 1919, Onisifor Ghibu este numit ca profesor la noua universitate, fiind ales totodata membru corespondent al Academiei Romane. In calitatea sa de profesor, functioneaza pana in anul 1945.

Pentru activitatea sa permanent nationalista, antirevizionista si antisovietica a avut de suferit tot restul vietii dupa instaurarea fortata a regimului comunist in Romania. A fost de la inceput ”persona non grata”, toata bibliografia lui a fost blocata. Chiar din 1945, in timpul detentiei – fara judecata – in lagarul de detinuti politici de la Caracal – a fost primul profesor ”epurat” si pensionat fortat din Universitatea clujeana, al carei principal ctitor a fost in 1919. La Caracal, a fost detinut timp de 222 de zile. A fost arestat din nou la 10 decembrie 1956 si condamnat la 2 ani inchisoare corectionala pentru ca „a intreprins actiuni impotriva regimului democrat popular al RPR”. A fost eliberat la 13 ianuarie 1958.

In ciuda tuturor manevrelor dusmanoase, Onisifor Ghibu a fost inclus in Calendarul UNESCO international pe anul 1983, la centenarul nasterii sale, ceea ce a asigurat readucerea lui in actualitate, prin numeroase simpozioane, filme, emisiuni radio si TV etc.

Exclus complet din viata publica, a trait izolat la Sibiu, pana in 31 octombrie 1972, adica 27 de ani dupa ”epurarea” sa. A continuat sa scrie, lasand la moartea sa zeci de mii de pagini de manuscrise, in mare parte memorialistica. N-a incetat nici un moment lupta – intotdeauna argumentata, spre a fi greu condamnabila – cu oficialitatile comuniste, fiind in fruntea ”rezistentei intelectuale” din epoca, cu toata teroarea permanent desfasurata impotriva sa de teribila Securitate comunista.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

onisifor ghibu saliste sibiu bucuresti budapesta strasbourg jena
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.3229 (s) | 34 queries | Mysql time :0.072534 (s)