News Flash:

Opera lui Ion Caraion

19 Ianuarie 2015
1322 Vizualizari | 0 Comentarii
Ion Caraion apartine, impreuna cu Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Radu Stanca, Ben Corlaciu, Stefan Augustin Doinas si altii momentului spiritual al anilor 1945-1946, la configurarea caruia iau parte scriitori veniti din mai multe directii estetice. O prelungire, mai intai a suprarealismului (Gherasim Luca, Virgil Teodorescu, Gellu Naum), in incercarea de a uni, dupa modelul lui Louis Aragon si Paul Eluard, dicteul automatic cu dialectica marxista in poeme sistematic dificile, apoi, tendinta de a moderniza miturile intr-o lirica programatic clara si muzicala, vizibila in creatiile poetilor grupati in Cercul Literar de la Sibiu si inaugurata in jurul revistei Albatros si alte publicatii de tinerii poeti contestatari din Bucuresti.

Nota comuna a acestor tineri, sensibilizati de razboi si dezamagiti de vechile tehnici poetice, era spiritul de contestatie manifestat in toate domeniile, printr-o negatie energica, juvenila, a valorilor admise de scoala. Poemul devine o confesiune lirica legata de intamplarile imediate si animata de limbajul strazii. Ce s-a intamplat cu aceasta generatie de scriitori, se stie. Unii au disparut de pe scena vietii literare sub tavalugul realismului socialist, altii au reaparut dupa doua decenii de tacere, si reafirmarea lor a contribuit la resurectia poetica din ultimul deceniu al secolului al XX-lea.

Vezi si Activitate literara a lui Alecu Donici

Ion Caraion a trait mai mult decat oricare destinul generatiei lui. Primul volum, Panopticum (1943), afirma cu mare gravitate teme ca negatia poeticului, contestarea valorilor constituite, terifiantul vietii comune, concretizate in violenta limbajului. Luna, lacul, floarea etc. intampina ironiile cele mai crude. Cosmosul revine la o materialitate confuza, prebiblica. E ceea ce sugereaza poezia lui Ion Caraion din Panopticum si din volumele ulterioare, Omul profilat pe cer (1945), Cantece negre (1947), sufocata de lucruri, acoperita de un cer din care au disparut toate constelatiile luminoase.

Vezi si Opera lui Émile Nelligan


Poezia Omul profilat pe cer, din volumul cu acelasi titlu, este un protest al „tinerilor furiosi” impotriva unei lumi iesite din matca, debusolate, care isi consuma energiile haotic, intr-o enorma dezlantuire de forte. imaginea „omului profilat pe cer”, reprezentand infernul existentei umane, este a unei fiinte telurice uriase, emanatie a adancurilor constiintei, hranita din toate atrocitatile veacului. Ca si in alte poeme, apocalipsul pe care il anunta poetul nu este intamplator, el constituie reactia lui intima in fata unui univers compact, de o grea materialitate. Exista si reactia contrara, mai ales in poeziile din tinerete: sfidarea, provocarea universului, in stilul insolent, teribilist al generatiei sale.

Tendinta volumelor ulterioare (Eseu, 1966; Dimineata nimanui, 1967) e de a inchide confesiunea in broderia savanta a imaginilor. Poetul da sentimentul ca scrie nu pentru a dezvalui o experienta traita, ci parca pentru a o uita. Cititorul are impresia ca versurile inchid o parabola care se cere decodificata, ca poetul repune, fara incetare, totul in discutie. Nu se poate vorbi atunci de o evolutie in poezia lui, de o inlantuire de teme, de epuizarea unui subiect, ci de abordarea altuia in culegerea ce-i urmeaza. Poetul redebuteaza de fiecare data, reia in noul poem tema pe care tocmai a parasit-o.

De remarcat este activitatea prestigioasa de traducator a lui Ion Caraion din, printre altii, Guillaume Apollinaire, Charles Baudelaire, Albert Camus, André Gide, André Malraux, Saint-John Perse, Ezra Pound, Rainer Maria Rilke, Anna Ahmatova etc.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ion caraion geo dumitrescu constant tonegar radu stanca ben corlaciu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1799 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013296 (s)