News Flash:

Opera lui Mihail Lermontov

7 Aprilie 2015
1298 Vizualizari | 0 Comentarii
Mihail Iurievici Lermontov (rusa: Михаил Юрьевич Лермонтов, n. 15 octombrie [S.V. 3 octombrie] – 1814 d. 27 iulie [S.V. 15 iulie] 1841) a fost un scriitor romantic rus.

In scurta lui viata a fost un dusman declarat al tarismului, al asupririi si nedreptatii, intreaga lui opera fiind un aspru si necrutator rechizitoriu la adresa celor care, la adapostul puterii, erau deasupra legii. Biciuind cu versul lui de fier si para viciile societatii contemporane si nedreptatile acesteia, propovaduind iubire si adevar, Lermontov si-a afirmat inalta lui conceptie despre rolul poetului si poeziei. Prigoana celor satirizati de poet pentru faradelegile lor n-a intarziat sa vina. Lermontov este exilat in Caucaz, din ordinul tarului. Peisajul salbatic al naturii caucaziene il intalnim in nenumarate poezii lirice, in poemele Mtiri si Demonul, in romanul “Un erou al timpului nostru”, constituind nu numai un cadru exterior, ci si o expresie a fortei nestavilite. In acest cadru poetul isi afirma cu o vigoare rara crezul estetic.

Poezia “Poetul” (1838) transmite mesajul major al artistului-cetatean, care odinioara cu ritmul vanjos al vorbei sale putea la lupta pe ostasi sa-i indrume - in opozitie cu poetul pasiv care si-a uitat menirea: Ai dat in schimb pe aur puterea ta de otel - ce uimea pe vremuri omenirea. Folosind simbolul pumnalului cu tais fidel si vesnic treaz, poetul este indemnat sa-si duca in lume inalta lui solie. Dar aceasta solie, cuvantul profetic al purtatorului de adevar si de dreptate, se loveste de luxul si superficialitatea veacului sau lanced si revolta culmineaza in stigmatul societatii mondene, parazitare. Poetul se vede inconjurat de-o

Vezi si Opera poetului roman Virgil Carianopol


“…gloata cu fel de fel de insi Cu vorbe si zorzoane in lumea lor deprinsi, Cu muzica si dansuri si minciuni- Predicatori salbatici adesea-ncep sa urle, Sub masca unor oameni cuviinciosi si buni.” (1ianuarie-1840)

Vezi si Joachim du Bellay, intemeietorul scolii poetice La Pléiade


De aici izvoraste spiritul lui de negare, un dezacord dramatic cu mediul social al clasei dominante pe care o detesta, sugerandu-i imaginea simbolica a profetului hulit, ”lovit cu pietre si alungat de cei din preajma-mi rai la fire, in ochii carora citeste doar patima si rautate” Si-atunci, oripilat, poetul-profet fuge de oameni in pustiu.” Profetul”-1841. Atitudinea de izolare, de evadare din minciuna si falsitatea societatii privilegiate, nu are la Lermontov substanta intimista a singuratatii voite, cautate. Temperamentul lui tumultuos, in maxima incandescenta a pasiunii, se consuma intr-un protest social fecundat de idealurile pozitive ale libertatii, ale dreptatii si egalitatii dintre oameni. Alte poezii: “Meditatie”, ”Te-apasa greu uratul…”, “imi port pustiu prin noapte pasul…”

In ultimii ani ai vietii 1840-1841, conflictul dintre poet si despotismul tarist se ascute la maximum. Scandalizat peste masura in momentul plecarii in al doilea surghiun - unde, ca si marele sau premergator Puskin, isi va gasi moartea intr- un duel absurd - poetul este coplesit de amaraciune, luandu-si ramas bun de la acea Tara de robi si de stapani satui. Lira lui Lermontov, cu rezonante adanci si bogate, a vibrat pentru tot ce este simtire inalta si gand inaripat, iar alaturi de admirabilele simboluri care vadesc resursele nemasurate ale unui romantism activ de factura revolutionara, poetul si-a inchinat multe versuri lirice patriei pe care, fidel si generos a iubit-o cu toata puterea sufletului sau furtunos.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

scriitor rus dusman mtiri demonul erou artistului-cetatean muzica poezii
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2151 (s) | 23 queries | Mysql time :0.072164 (s)