News Flash:

Operatiunea Valkiria

7 Octombrie 2013
1526 Vizualizari | 0 Comentarii
Ziua de 20 iulie 1944. Cartierul general al armatei germane din Rastenburg, cunoscut drept „Vizuina Lupului”, in Prusia Orientala. La ora 12:30, Adolf Hitler a convocat o conferinta cu principalii sai consilieri militari, care va avea loc, potrivit unei hotarari de ultima ora, nu in buncarul führerului, ci intr-o cabana de lemn. Printre participanti se afla si locotenent-colonelul Claus Schenk, conte de Stauffenberg. Un barbat de aproape 40 de ani, chipes si voinic, in ciuda faptului ca si-a pierdut pe front, cu un an in urma, bratul drept, un ochi si o parte din piciorul drept. Intrand in baraca, el lasa servieta voluminoasa sub masa, cat mai aproape de locul unde va sta Führerul.
In interiorul servietei, printre cateva documente, se afla si o bomba cu ceas, de fabricatie britanica. La putin timp dupa ce discutia incepe, Stauffenberg iese din incapere, sub pretextul unui telefon urgent, si, ca semn ca se va intoarce, lasa pe masa chipiul de ofiter. La 12:40, o explozie formidabila zguduie linistea padurii: baraca este total distrusa. Stauffenberg aude zgomotul si presupune ca misiunea sa s-a incheiat cu succes. Nimeni n-ar fi putut supravietui unei astfel de explozii colosale. El paraseste fara dificultate Vizuinea Lupului si ia un avion spre Berlin. Aici, isi anunta complicii despre succes si le cere sa transmita parola catre toate cartierele armatei germane: Valkiria.
Prin acest cuvant, complicii sunt indemnati sa-i aresteze imediat pe colaboratorii lui Hitler, sa preia puterea, numind un guvern interimar si sa captureze centrele de comunicatii. Dar nimic din toate acestea nu se intampla. Abia sosit la Ministerul de Razboi, contele afla ca Hitler a supravietuit atacului, desi fusesera cativa morti si mai multi raniti. Dar dictatorul, cu pantalonii sfasiati, cu mana dreapta umflata, parul ars si fata acoperita de taieturi, este viu. Mai mult, el participa la proiectata intalnire cu Benito Mussolini, liderul italian, caruia ii arata urmele exploziei, vorbindu-i despre miracolul ce l-a salvat.
Expertii sunt de acord ca, daca Hitler n-ar fi avut inspiratia sa mute locul de desfasurare al sedintei, din buncarul de ciment nimeni n-ar mai fi scapat cu viata. Imediat, Stauffenberg si cativa dintre participantii la complot sunt arestati. Generalul Fromm, el insusi implicat, ordona sa fie executati sumar, in speranta ca astfel nu se va mai sti despre rolul sau. Speranta zadarnica, intrucat, desi complotistii sunt impuscati, nici el nu va scapa de executie. Generalul Ludwig Beck, care urma sa fie seful statului, in cazul reusitei puciului, este spanzurat. Il urmeaza alti zeci de membri ai conspiratiei. La ordinul lui Hitler, ei vor fi spanzurati cu corzi de pian, pentru a suferi mai mult. In serile urmatoare, dictatorul se delecteaza urmarind chinurile, filmate, ale acestora, potrivit revistamagazin.ro.
Idealul „Germaniei secrete”
Stauffenberg a murit strigand „Traiasca Germania sacra!”, desi unii biografi ai sai sustin ca ar fi putut la fel de bine striga: „Traiasca Germania secreta!” Printre acestia se numara britanicii Michael Baigent si Richard Leigh, autori ai cartii „Cruciada mistica impotriva lui Hitler”. Ei sustin ca atentatul pus la cale contra liderului nazist nu a fost exclusiv opera unor militari revoltati de actiunile nesabuite ale acestuia, ci mai curand un plan bine intocmit, apartinand unei societati oculte, ai carei membri facusera parte din cercul poetului mistic german Stefan George (1868-1933), autor al poemului „Germania secreta”.
Ca orice fiu de nobil, Claus Schenk von Stauffenberg a primit o educatie aleasa, fiind crescut in spiritul celui mai dogmatic catolicism si al devotiunii fata de monarhia prusaca. Dar in acelasi timp, in anii tineretii el a facut cunostinta cu miscarile artistice de avangarda si a intrat in cercurile intelectuale ale vremii. De o frumusete ireala, ca si cei doi frati ai sai, el a ales cariera militara la sugestia tatalui, ca fiind cea mai buna cale de a-si servi patria si idealurile. Si, potrivit celor doi autori britanici, societatea misticului Stefan George ii va cizela aceste idealuri si, peste multi ani, ii va da imboldul de a-l inlatura pe Hitler.
Stefan George faurise conceptul Germaniei secrete inca din primii ani ai secolului XX si aceasta devenise nucleul straniei sale ideologii. In conceptia sa, urmata cu fanatism de adepti, Germania secreta urma sa fie germenul ascuns al unei uniuni formate din toti cetatenii constienti de mareata lor mostenire spirituala, inradacinata in traditiile crestine despre Sfantul Graal si in idealurile cavaleresti si de frumusete fizica si spirituala ale Evului Mediu. Pentru membrii organizatiei, sacrificiul si onoarea reprezentau cele mai de pret notiuni, avand drept surse de inspiratie clasicismul grec si mesianismul cristic.
George era convins ca misiunea lui era de a mentine vie flacara spiritualitatii germane, intr-o epoca inclinata tot mai mult spre materialism. Ceremoniile de initiere erau fastuoase si cu o tenta macabra deloc de neglijat. Toti candidatii trebuiau sa aiba, in primul rand, o frumusete fizica deosebita si calitati intelectuale iesite din comun. Si, in mod surprinzator, aproape toti membrii erau inalti si blonzi, ca acei arieni visati de Hitler si toti semanau izbitor intre ei. ~n cadrul ceremoniilor, desfasurate intotdeauna doar noaptea, George Stefan aparea imbracat in vesminte negre, ca un fel de preot, si le cerea neofitilor sa depuna juramant de credinta fata de Germania secreta.
Hitler devine din „ales” – Antichrist
Multe dintre ideile acestei societati se vor regasi mai tarziu in ideologia national-socialista – iata motivul pentru care Claus Schenk von Stauffenberg a si imbratisat la inceput cu atata entuziasm cauza lui Hitler – desi Stefan George nu era nici pe departe un simpatizant al nazistilor. El ura si denunta vulgaritatea si materialismul, si pleda pentru o oranduire opusa atat  decandentei burgheze cat si brutalului bolsevism. In mod curios, ritualurile societatii sale foloseau excesiv zvastica – Hakenkreuz – care va deveni, peste ani, simbol nazist.
Deosebirea cea mai flagranta dintre Germania secreta si gruparea lui Hitler era faptul ca prima nu manifesta nici un fel de anti-semitism. De altfel, printre apropiatii lui George se numarau intelectuali evrei de marca, precum poetul sionist Kart Wolfskehl, care s-a exilat in Noua Zeelanda, in 1933, continuind insa sa corespondeze cu Stauffenberg. Pana si viitorul ministru nazist al Propagandei, Goebbels, sperase sa fie primit in randurile organizatiei, dar fusese refuzat. Chiar si asa, in 1933, el va incerca sa-l aduca inapoi, pe Stefan George, din exilul voluntar la Minusio, in Italia, dar batranul poet va refuza toate onorurile nazistilor si va muri departe de patrie.
O alta deosebire era homoerotismul declarat al miscarii, George insusi fiind un impatimit adept al homosexualitatii sacre, inspirate de pilda anticilor greci. Cu toate acestea, venirea la putere a lui Hitler a fost salutata de multi dintre componentii Germaniei secrete, printre care si Stauffenberg, care l-au privit pe Führer ca pe liderul carismatic profetit de Stefan George. Insa atunci cand Hitler se va face vinovat de orori fara precedent, tarand Germania in haos, acesti membri il vor  considera, din „ales”, un Antichrist si isi vor face o datorie de onoare din a-l elimina. Chiar contele declara, cu putin timp inainte de incercarea esuata de atentat: „omul care va face asta (sa-l ucida pe Hitler – n.n.) trebuie sa infrunte riscul de a intra in istoria Germaniei ca un tradator. Dar daca nu o va face, va fi un tradator al propriei constiinte.”
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

vizuina lupului f hrerul valkiria
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1764 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018756 (s)