News Flash:

Ordinul iezuit - scurt istoric

24 Ianuarie 2014
4341 Vizualizari | 0 Comentarii
Societatea lui Iisus (Societas Iesu/Jesu (S.J.) in latina) este un ordin calugaresc al Bisericii Catolice, ordin aflat in serviciul direct al papei.
Bazele ordinului au fost puse la data de 15 august 1534 de catre un grup de studenti ai Universitatii din Paris, in frunte cu Ignatiu de Loyola.
Ordinul a fost aprobat pe 27 septembrie 1540 de papa Paul al III-lea, prin bula „Regimini militantis Ecclesiae”.
Pe langa cele trei voturi (promisiuni) calugaresti obisnuite (ascultare, castitate, saracie), iezuitii au introdus un al patrulea vot, anume cel de ascultare neconditionata fata de papa. Iezuitii au intemeiat renumite institutii de invatamant, pe care le-au deschis tuturor categoriilor sociale. S-au facut remarcati atat in domeniul educatiei, cat si pe taram misionar. Au raspandit crestinismul in toate noile continente, fiind activi mai ales in Asia (Japonia, China, India) si in America de Sud (Paraguay).

Vezi si Ordinul Cavaleriolor Teutoni (Fratii Casei Germane a Sfintei Maria din Ierusalim)  
Calugarii iezuiti s-au implicat in punerea in practica a hotararilor Conciliului Tridentin, care a decis primenirea Bisericii Catolice dupa socul Reformei protestante. Iezuitii au fost principalii promotori ai Contrareformei, cautand sa restabileasca credinta catolica in tari cu traditie protestanta, precum Anglia, Germania, Olanda si Ungaria. In Ucraina si Transilvania iezuitii au sprijinit afirmarea bisericilor greco-catolice, aducand importante servicii culturii tarilor respective. Universitatea din Cluj este continuatoarea colegiului iezuit la care a invatat si Nicolae Patrascu, fiul lui Mihai Viteazul.
Inca de la infiintare ordinul iezuitilor s-a remarcat prin anumite trasaturi specifice care l-au demarcat in mod durabil de restul ordinelor calugaresti catolice; printre inovatiile mai importante sunt adoptarea unei autoritati puternic centralizate, un mandat pe viata la sefia ordinului, masculinitate exclusiva (inexistenta unei ramuri feminine a ordinului), accentul pus pe supunere - in special pe supunerea in fata Papei - si o mai mare flexibilitate, fapt care a favorizat mobilitatea si adaptabilitatea (s-au abandonat astfel practicile medievale gen penitente frecvente, postul obligatoriu generalizat si recitarile corale ale liturghiei).

Vezi si Cavalerii de Malta si istoria lor  
Seful ordinului iezuitilor poate interveni si reforma comunitatile locale intr-un mod in care celorlalte ordine calugaresti catolice, mai "democratice", le este imposibil; centralizarea puterii (structura ierarhica a iezuitilor nu exista in celelalte ordine calugaresti catolice), alaturi de accentul traditional pus de catre iezuiti pe supunere stricta, sunt caracteristicile iezuite care au facut ca seful ordinului sa fie adesea denumit "Papa negru" (probabil aluzie la vesmintele iezuitilor). Constienti fiind de faptul ca unul dintre factorii cei mai importanti care au garantat la inceputul mileniului intai succesul religiei crestine a fost organizarea ierarhica si adaptabilitatea, iezuitii au adoptat si ei modelul unei ierarhii elaborate, ca si o atitudine pragmatica. Constitutiile iezuite au pus inca de la inceput un accent mai mare decat se intampla la celelalte ordine calugaresti catolice care l-au precedat, si care erau mai contemplative, pe apostolatul activ.
Iezuitii au jucat de-a lungul timpului rolul important de predicatori de curte si duhovnici regali (deci confesori ai elitelor Europei premoderne), fapt care i-a pus intr-o pozitie privilegiata, de mare influenta politica. Dar implicarea lor politica si teologia lor morala considerata de critici a fi prea laxa si prea "flexibila", in special in secolul al XVII-lea, a facut din termenul "iezuit" un sinonim pentru "siretenie" si "duplicitate", iezuitii fiind acuzati ca se ghideaza dupa principiul "scopul scuza mijloacele" (desi reprezentantii iezuiti ai teologiei morale respingeau intr-o majoritate covarsitoare acest principiu). Mai tarziu, la finele secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, iezuitii se mai considera inca a fi ghidati de deviza "violenta pentru trup, minciuni pentru suflet."
Rolul ordinului iezuitilor de principal agent al Contra-reformei catolice pe continentul european nu i-a impiedicat sa devina niste misionari eficace in Asia, Americi si Africa, iezuitii producand, in plus, inca de la prima generatie, un model de educatie religioasa care a varsat curand, la cererea puterii seculare (convinsa de calitatea educatiei dispensate gratuit), si in invatamantul laic: iezuitii au infiintat astfel scoli la toate nivelurile, acestia posedand si utilizand chiar si azi, doar in Statele Unite, 19 universitati! In materie de apostolat, eficacitatea iezuitilor, datorata adesea unei importante flexibilitati doctrinare, a fost totusi la un moment dat afectata negativ de chiar aceasta flexibilitate crescuta, devenita astfel un principal impediment: din dorinta de a atinge scopul strategic important, anume convertirea Chinei - tara lumii cu populatia cea mai mare - la crestinism, in munca lor de propaganda religioasa din secolul al XVII-lea, iezuitii au adaptat crestinismul la traditiile filozofice chinezesti; criticii au considerat insa ca iezuitii au mers prea departe, fapt care a determinat papalitatea sa suprime riturile chinezesti aparute: iezuitii, flexibili si decisi sa converteasca China, mersesera pana intr-acolo incat tradusesera in chineza notiunea de "Dumnezeu" prin "t'ien" ("cer"), dar biserica i-a obligat sa-i invete pe chinezii convertiti ca dumnezeul crestin este personal (in cosmologia chineza nu exista o metafizica religioasa, si nici un dumnezeu personal, cum nu exista nici creatie a lumii (aceasta fiind eterna si in permanenta transformare), sau o lume-de-dincolo) si ca credinta lor ancestrala a fost anti-crestina.
Iezuitii au fost dintotdeauna un grup controversat, temut de unii, admirat de altii,, insa in secolul al XVIII-lea guvernele tarilor catolice si in general guvernele europene, au considerat ordinul iezuitilor drept un important impediment in cresterea influentei statelor nationale asupra bisericilor locale; guvernele Frantei, Spaniei, Portugaliei si altor state au suprimat ordinul iezuitilor atat in metropole cat si in colonii, aceste guverne finind prin a cere in 1778 Papei Clement al XIV-lea sa desfiinteze ordinul, fapt pe care acesta l-a si facut. Pe continent, doar guvernul Prusiei lui Frederic si al Rusiei imparatesei Ecaterina, au refuzat sa interzica activitatea iezuitilor pe teritoriile lor. Abolirea ordinului iezuitilor a fost insa de scurta durata, caci acesta a fost reinfiintat de catre Vatican la inceputul celei de-a doua decade a secolului al XIX-lea, o data cu reinstalarea la putere a guvernelor reactionare, conservatoare, dupa 1814.
Societatea lui Iisus a fost desfiintata in mai multe randuri. In Romania ordinul a fost interzis ultima data in anul 1948, odata cu instaurarea regimului comunist. Dupa 1989 ordinul a reintrat in legalitate. Sediul Provinciei Romane a Societatii lui Iisus se afla in municipiul Cluj.
Unul din proiectele sociale de anvergura este cel initiat in anul 1991 de preotul iezuit Georg Sporschill, care prin Organizatia Umanitara Concordia urmareste reintegrarea sociala a copiilor strazii.
Reteaua Tinerii ignatieni a fost fondata la inceputul anilor 1980. Scopul sau este valorificarea unei pastorale ignatiene adresata tineretului. Este dedicata tinerilor cu varste intre 17 si 35 de ani.
Fondat in 1980, acest serviciu este activ in 40 de tari. Are drept scop insotirea, servirea si apararea drepturilor refugiatilor si persoanelor deplasate contra vointei lor, oricare ar fi cauza: conflicte, dezastre umanitare sau violarea drepturilor omului.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

ordin bisericii catolice loyola asia calugarii iezuiti iezuitii
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1641 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013084 (s)