News Flash:

Originea raului - De unde vine raul?

10 Iunie 2014
4223 Vizualizari | 0 Comentarii
Unde se afla atunci raul, de unde a venit si pe unde s-a strecurat in lume? Rautatea vine de la natura, de la un principiu rau, coetern cu Dumnezeu. Impotriva acestor lucruri, Sfanul Augustin a stabilit ca raul nu este substanta, ci accident; cel care pacatuieste din nestiinta nu poate spune ca savarseste pacatul fara voia sa, caci actul sau, daca e involuntar ca pacat, nu-i involuntar ca actiune. Este pacat pentru ca omul a facut ceea ce era oprit. Vointa este deci conditia si cauza pacatului, nu paraseste ideea ca originea pacatului sta in vointa libera. Afirma Augustin in Retractationes: Eu zic ca nu exista pacat, daca nu se pacatuieste din propria vointa. Augustin nu pune originea raului in unirea sexuala, dar spune ca totusi, dorinta si placerea care-l insotesc sunt rele. Ea nu este un rau in sine, ci este un mijloc prin care se garanteaza perpetuarea spetei umane. Creatorul pentru asigurarea vietii, a inarmat fiinta cu pofte si dorinte puternice. Placerile care le insotesc nu pot fi pacate decat daca infrang ordinea naturala si Divina. Nimeni nu forteaza spiritul sa asculte de pasiuni.

Vezi si Oameni care s-au intors din IAD. Povesti CUTREMURATOARE din INFERN  
In De libero arbitrio Augustin face o paralela intre pacatul omului si cel al diavolului. El spune ca pe cand diavolul a cazut printr-un act cu totul spontan, la om, raul a fost provocat de seductia tentatorului. Dumnezeu ii utilizeaza pe diavoli doar ca instrumente pentru pacatele noastre, e o permisiune de la Dumnezeu, dar pentru ca acesta abuzeaza de puterea Lui, va fi pedepsit. El nu e stapan pe vointa noastra, noi ii putem rezista, el e doar un calau; nu e autorul pacatului, ci doar seducator. Dar fiindca omul pacatuieste mai putin decat diavolul, insusi acest fapt a contat la redobandirea mantuirii sale.
Daca raul nu are cauza ultima, nici in corp, nici in efecte, nici in materie, nici in diavol, sa vedem daca nu cumva o are in Dumnezeu. Nu exista decat un singur Dumnezeu, de la care totul vine, inseamna ca si raul vine tot de la El. Dar Augustin, in intelepciunea sa, afirma ca Dumnezeu nu poate fi autorul raului. Daca ar fi El, omul nu ar mai fi responsabil de faptele lui, iar sanctiunile ar fi pe nedrept. Daca El face raul inseamna ca nu mai e Sfant. Dumnezeu nu poate fi autorul raului, deoarece El e autorul a tot ce este bun. Dumnezeu prevede raul, dar nu-l vrea. Fiind intelept lasa pe om sa faca ce vrea; nu poate impune omului sa faca binele, pentru ca astfel omul nu ar avea libertatea sa aleaga, El doar inspira sa faca binele, iar omul alege. Raul fiind privatia binelui, inexistenta ontologica, nu poate avea cauza. Dar daca El nu este cauza creatoare, e, in orice caz cauza permisiva a raului. Cu aceasta afirmatie, Augustin salveaza atotputernicia lui Dumnezeu, dupa ce lui i-a restituit tot binele prin indepartarea cauzei creatoare de la El. Inexistenta cauzei eficiente a raului inseamna inexistenta principiului raului. Caci Dumnezeu e cauza eficienta sau autorul tuturor lucrurilor. Rautatea sta in liberul arbitru, fiindca vointa e cauza pacatului, radacina tuturor relelor este avaritia, a voi mai mult decat iti este de ajuns. Noi pacatuim fara sa fim constransi de o realitate superioara sau una inferioara, fie si de una egala, ci numai de aceasta voint. Aici intervine o alta problema, in ce masura mai putem socoti liberul arbitru ca fiind bun, si primit de la Dumnezeu, daca prin el facem si raul? Pentru Augustin raspunsul e simplu, liberul arbitru este un bun in sine, numai intrebuintarea lui poate fi rea; vointa libera e necesara si buna, deoarece fara ea nu exista drepti. Virtutea o postuleaza neaparat. Liberul arbitru este un dar periculos, dar frumos, el este un intermediar. E conditia unui bine mai mare, fericirea. Nimic nu defineste mai bine personalitatea ca libertatea.
Sfantul Augustin, avand credinta in Revelatia crestina, afirma creatia din nimic, care singura explica posibilitatea raului; neidentificarea  cu esenta fiintei in creatura sunt adevaruri care lamuresc posibilitatea raului.          

Augustin, Confesiuni…, 140.
Cf. C. Pavel, Introducere in gandirea…, 129-132.
Augustin, Retractationes, Anastasia, Bucuresti 1997, 75.
De libero arbitrio, Humanitas, Bucuresti 1998, 69.
Cf. C. Pavel, Introducere in gandirea…, 135-137.
Augustin, De libero arbitrio..., 319.  
Cf. C. Pavel, Introducere in gandirea …, 158.
ionutzuc.blogspot.ro 
              
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

raul rautatea natura principiu rau dumnezeu sfanul augustin de libero
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1639 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013395 (s)