News Flash:

Originile antice ale sportului rege. Se chema "Ulama", iar cei invinsi puteau fi OMORATI. Cum se faceau pariurile

2 Februarie 2016
529 Vizualizari | 0 Comentarii
azteci
La cativa ani dupa ce a cucerit actualul teritoriul al Mexicului, conquistadorul Hernan Cortés s-a intors la curtea regala a regelui Carol Quintul cu o parte din bogatiile pe care le-a gasit in America Centrala. Printre acestea se numarau o bautura exotica facuta din boabe de cacao, dar si un obiect de forma rotunda realizat din cauciuc.

In momentul cand au vazut cum mingea ricosa atunci cand era lovita de azteci, nobilii spanioli au fost extrem de surprinsi. Bastinasii din Lumea Noua numeau acest sport ulama si il practicau fara a-si folosi bratele sau picioarele, ci doar soldurile, genunchii si fesele. Spre surprinderea nobililor, obiectul pe care sportivii il foloseau in competitie era cu mult superior fata de sferele confectionate din piele si umplute cu par, pe care europenii le folosisera pana atunci.

In 1528, spaniolii nu constientizasera ca asistau la o demonstratie in care era prezentat unul dintre cele mai vechi sporturi din lume. Acesta fusese inventat de poporul olmec in urma cu mai bine de 3000 de ani, fapt care a fost dovedit ulterior de catre arheologi. Pana in momentul de fata, cercetatorii au descoperit in mai multe situri din America Centrala mingi de cauciuc, datand din anii 1600 i.Hr., dar si figurine din teracota, vechi de 3200 de ani, care infatisau jucatori de ulama.

Vezi si Cinci detalii despre vechile olimpiade


Spatiile folosite in mod special pentru practicarea sportului cu mingea constau din alei inguste, flancate de ziduri de piatra. La extremitati, aleilea aveau in prelungire zone mai largi. Regulile dupa care se juca ulama au fost diferite, in functie de epoca, dar si de regiunea unde se practica.

Vezi si Diferenta dintre Jocuri Olimpice si Olimpiada

In general, echipele erau formate din cate 7 jucatori, care puteau acumula puncte daca oponentii nu erau capabili sa transmita mingea inapoi (ca si in tenis) sau daca balonul trecea de zona-limita a adversarului (cum se intampla in cazul fotbalului american). Jucatorii purtau manusi, pentru a-si proteja mainile, in cazul in care se loveau de pavimentul sau peretii construiti din piatra. De asemenea, isi protejau zonele inferioare ale corpului purtand vesminte din piele de cerb. Cu toate acestea, sportiviii se raneau deseori in timpul jocului, deoarece mingea era destul de grea si, mai mult decat atat, putea lovi zonele neprotejate ale jucatorului, potrivit descopera.ro.

La fel ca si astazi, sportul era un adevarat motiv de sarbatoare, atat pentru concurenti, dar mai ales pentru spectatori. Conform relatarilor conquistadorilor spanioli, la competitii asistau foarte multi oameni, care stateau pe zidurile din piatra pentru a observa spectacolul sportiv. Ei se ospatau cu carne de vanat si se bucurau de o bautura alcoolica realizata din porumb fermentat. Mai mult decat atat, spectatorii isi pariau recoltele, casele si chiar copiii, in speranta ca echipa lor favorita va castiga. Dat fiind faptul ca in unele zone, terenurile de joc erau consacrate zeilor, se intampla ca, in timpul ritualurilor,  membrii echipei invise sa fie decapitati.

In anul 1585, spaniolii au interzis ulama, deoarece incepusera sa-l asocieze cu o practica pagana. Sportul se mai practica si astazi, in cateva zone izolate din Mexic, insa a inspirat inca de atunci ceea ce europenii si americanii vor denumi ulterior "basket", "fotbal" sau "tenis".
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

america centrala cauciuc azteci nobilii spanioli bastinasii sportivii
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2176 (s) | 34 queries | Mysql time :0.059559 (s)