News Flash:

Originile iobagiei in Rusia

23 Februarie 2015
912 Vizualizari | 0 Comentarii
Originile iobagiei in Rusia (крепостничество - krepostnicestvo) pot fi gasite in secolul al XI-lea, dar, totusi, forma completa a exploatarii feudale nu se intalnea decat la anumite categorii ale populatiei rurale. In secolul al XII-lea, exploatarea asa-numitilor zakupi de pe mosii (ролейные (пашенные) закупы – poleine (pasennie) zakupi) si a smerdilor care prestau robota (барщина – barscina, corvoada) era in mare masura similara cu exploatarea iobagilor. In conformitate cu prevederile Russkaya Pravda, un smerd princiar avea drepturi limitate la proprietate si anumite libertati personale. Dreptul de proprietate asupra pamantului revenea stapanului feudal, iar viata taranului era echivalata cu cea a unui holop, ceea ce insemna ca uciderea lui era pedepsita cu o amenda de 5 grivna.

Vezi si Ecaterina Varga, luptatoarea pentru drepturile romanilor iobagi

Intre secolele al XIII-lea si al XV-lea, un numar din ce in ce mai mare de taranii au ajuns in dependenta feudala, dar iobagia nu era un fenomen lar raspandit. Pe la mijlocul secolului al XV-lea, dreptul anumitor categorii de tarani din unele otcine (mosii transmise erdeditar) de a-si parasi stapanul a fost limitata la doar o saptamana inaintea si dupa asa zisei zile a lui Iuri (26 noiembrie – ziua Sfatului Gheorghe). Sudebnikul (codul de legi) din 1497 confirma in mod oficial aceata perioada de timp ca valabila pentru toata lumea si stabilea si numarul "plecari libere" (пожилое - pojiloe). Sudebnikul din 1550 marea numarul de plecari libere si introducea in plus taxa за повоз – za povoz (pe transport), pentru cazul in care taranul refuza sa aduca recolta de pe camp in curtea stapanului sau. Ucazul din 1597 a in mod temporar masura interzicerii parasirii mosiilor (Заповедные лета - anii de interzicere). Masura a devenit dupa un timp definitiva. Acelasi ucaz a definit asa-numitii ani ficsi (Урочные лета – urocinie leta), termenul de cinci ani in care era permisa cautarea taranilor fugiti de pe mosii. Ucazul din 1607 introducea sanctiuni pentru cei care ascundeau sau pastrau taranii fugari. Trebuia platita o despagubire fostului proprietar si o amenda in visteria statului.

Vezi si Iata cum traiau taranii in Evul Mediu


Cea mai mare parte a aristocratiei ruse(dvorianstvo) era multumita de perioada lunga de timp in care un fugar putea fi cautat. Marii proprietarui din sud erau interesati insa de un termen de cautare mai scurt, dat fiind faptul ca majoritatea fugarilor isi cautau refugiu in sudul Rusiei. In timpul primei jumatati a secolului al XVII-lea, nobilii au trimis o serie de petitii colective autoritatilor, prin care se cerea marirea perioadei de timp in care putea fi cautat fugarul. In 1642, tarul a stabilit un nou termen de 10 ani pentru cautarea celor plecati fara voie de pe mosiile stapanilor de pamant si un termen de 15 ani pentru gasirea taranilor rapiti de noi proprietari.

Codul de legi din 1649 introducea dreptul nelimitat al stapanului pentru a-si cauta fugarii. Nobilii au cautat in plus sa obtina sprijinul statului in cautarea taranilor fugiti de pe mosii.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

originile iobagiei rusia exploatarii feudale robota russkaya pravda
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2359 (s) | 34 queries | Mysql time :0.078420 (s)