News Flash:

Parinte, am numai necazuri si am ajuns sa nu mai suport nimic! Efectiv nu mai am lacrimi, de atata amar! Sa spui rugaciunea aceasta din 2 cuvinte! Ea curateste tot raul si ajuta imediat

16 Septembrie 2018
344 Vizualizari | 0 Comentarii
Staretul

Parinte, am numai necazuri si am ajuns sa nu mai suport numic! Efectiv nu mai am lacrimi, de atata amar! Sa spui rugaciunea aceasta din 2 cuvinte! Ea curateste tot raul si ajuta imediat:
Parinte, nu am lacrimi

O femeie, candva, i-a spus:

– Parinte, ma manii foarte repede.

El i-a raspuns:

– Cum te cuprinde mania, repeta „Doamne miluieste”. Prin rugaciune se curata orice intinaciune.

La intrebarea unei fiice duhovnicesti cum sa se roage, Staretul si-a facut incetisor semnul crucii, s-a aplecat, atingand cu mana dreapta pamantul si a spus: „Roaga-te asa. Roaga-te trupeste si Domnul iti va trimite Harul Sau in ajutor. Roaga-te ca Domnul sa imparateasca in inima ta; atunci se va preumple de mare bucurie si nici o tristete nu va putea sa o nelinisteasca.” Alta data sfatuia: „Roaga-te simplu: Doamne daruieste-mi Harul Tau! Daca va acopera norul necazurilor, atunci rugati-va: Doamne, daruieste-mi Harul Tau. Si Domnul ne va izbavi de primejdii”.

Odata, batranul vizitiu Timotei a cazut la picioarele Parintelui, fata i s-a transfigurat de credinta, umilinta si nadejde: „Parinte, pentru ca raza ta calda sa incalzeasca sufletul meu rece, pentru ca el sa se aprinda in drumul spre cer…”. Dupa aceasta fraza complicata el a spus simplu: „Parinte, nu am lacrimi”. Dar Staretul, cu un zambet minunat, i s-a inchinat si i-a spus: „Nu este nimic, sufletul tau plange, iar aceste lacrimi sunt mult mai pretioase decat cele trupesti”.
(Staretul Nectarie de la Optina – http://altarulcredintei.md)
***

Necazurile sunt scrisori de la Dumnezeu

El este cel ce le ingaduie pentru ispasirea unor pacate ale noastre. Niciodata sa nu invinovatim pe nimeni, ci totdeauna noi sa ne socotim vinovati de ceea ce ni se intampla. Si sa nu ne miram.
Cand vin necazurile peste noi, sa le primim ca de la Dumnezeu. El este cel ce le ingaduie pentru ispasirea unor pacate ale noastre. Niciodata sa nu invinovatim pe nimeni, ci totdeauna noi sa ne socotim vinovati de ceea ce ni se intampla. Si sa nu ne miram.

De ce? Acel „de ce?” sa ni-l impropriem si sa gasim raspunsul in propria noastra fiinta. Daca privim in jurul nostru la unele familii care au numai un singur copil voit, iar pe ceilalti pe care i-au zamislit nu i-au dorit si i-au avortat, observam o nefericire si o multime de necazuri, boli, certuri etc. In unele cazuri, chiar acel singur copil pe care l-au nascut a ajuns sa-i bata, sa-i batjocoreasca pe proprii lui parinti, provocandu-le multa suferinta si lacrimi.
(Arhimandrit Ioachim Parvulescu, Sfatuiri duhovnicesti – repere morale pentru o viata practica crestin – ortodoxa – Doxologia.ro)
***

Sfintii ne sunt alaturi in confruntarea cu necazurile

Sfintii, ca si Hristos, descopera lucrarile viclene ale oamenilor lumesti si striga celorlalti: „Fiti atenti, luati aminte, aici este o nelegiuire si o minciuna. Luati aminte, aici este o calomnie si un pacat. Luati aminte, aici este campul minat al diavolului”.
‒ Ati spus clar ca sfintii nu sunt prieteni ai lumii, ci sunt prieteni ai lui Dumnezeu.

‒ Exact. Si Scriptura zice limpede si hotarat: prietenia lumii este vrajmasia lui Dumnezeu, cel ce este prieten al lumii este dusman al lui Dumnezeu (cf. Iacov 4, 4). Crestinii adevarati, copile, sunt prieteni ai lui Dumnezeu si dusmani ai lumii. Pentru aceasta ii prigoneste lumea. Daca ar fi fost prieteni ai lumii, lumea nu i-ar fi izgonit. Caci zice Hristos al nostru: Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste (Ioan 15,19). Si in rugaciunea Sa de pe urma, Hristos spune Tatalui: Eu le-am dat cuvantul Tau, si lumea i-a urat, pentru ca nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume (Ioan 17,14).

‒ Si sfintii tuturor veacurilor pana astazi apartin aceleiasi categorii ca si Hristos. Nu erau si nici nu sunt lumesti.

‒ Corect. In acest punct trebuie sa subliniem paralelismul pe care il face Domnul intre sfinti si Sine, pentru ca acest paralelism este raspunsul la intrebarea de ce lumea ii uraste pe sfinti. Pentru ca, precum spune Domnul, sfintii sunt ca si El in ceea ce priveste legaturile lor cu lumea. In consecinta, orice pozitie ar lua lumea impotriva Domnului, pe aceea o va lua totdeauna si impotriva sfintilor. Si zice Hristos: Daca va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte decat pe voi M-a urat (Ioan 15, 18). Pe mine Ma uraste (lumea) pentru ca Eu marturisesc despre ea ca lucrurile ei sunt rele (Ioan 7, 7). Eu sunt lumina lumii (Ioan 8, 12).[…]

Iata, deci, ca Hristos si sfintii sunt lumina lumii. Insa lumea a iubit intunericul si a urat lumina. De aceea i-a urat si pe sfinti. Sfintii, ca si Hristos, descopera lucrarile viclene ale oamenilor lumesti si striga celorlalti: „Fiti atenti, luati aminte, aici este o nelegiuire si o minciuna. Luati aminte, aici este o calomnie si un pacat. Luati aminte, aici este campul minat al diavolului”.

-‒ In consecinta, parinte, sfintii, ca si Hristos, au demascat ipocrizia si fatarnicia oamenilor lumesti.

‒ Exact. Sfintii, la fel ca si Hristos, ii lumineaza, ii desteapta, ii conduc si ii elibereaza pe oameni.

(Arhimandritul Spiridonos Logothetis, Raspunsuri la intrebari ale tinerilor – Ortodoxia si lumea, traducere din limba greaca de Parintele Serban Tica – Doxologia.ro)

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

parinte necazuri amar lacrimi staretul domnul
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1925 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013760 (s)