News Flash:

Parintele Arsenie Papacioc: “Ca primar al Zarnestilor in trei zile am scos toti ungurii din oras.” Marele Duhovnic al Ortodoxiei despre ungurii “cainosi” si rolul Romaniei in istoria Pamantului

19 Martie 2018
319 Vizualizari | 0 Comentarii
Crucea Parintelui Arsenie Papacioc

Basarabia e si-un tampon intre noi si rusi, care ne mai fereste. Rusii un popor fara fund. Si ungurii sunt foarte primejdiosi. Cainosi. Eu am fost primar al Zarnestiului. Dom’le, toate fabricile erau conduse numai de unguri. Si s-a intamplat de s-a facut o miscare in favoarea lor, in Ardeal. Au indrazneala de stapan. Un popor foarte primejdios. Si acum, ei, care sunt intrusi, vor sa puna mana pe Ardeal.

Multi ma intreaba ce parere am despre Tara. Tara Romaneasca, va rog sa ma iertati, spun cu indrazneala, simt ca va avea un mare rol in istoria Pamantului astuia. Pentru ca nu este pe o pozitie de avangarda, ci de avanpost. Noi n-am luat nici un metru de pamant de la straini, si uite, din toate partile trag de noi. Ce ma-sa cauta-n Ardeal?! Sa se duca de unde-au venit! – Fragment dintr-un interviu prezentat de Sfintii-Inchisorilor.Info.

Cum va rezista neamul romanesc?

Va avea neamul romanesc, dupa parerea mea, o mare misiune. De ce? Nu pentru ca am avut un Stefan cel Mare in Moldova, un Mihai Viteazul pe care-l sustin cu tot sufletul, in partea astalalta si Vlad Tepes. Nu pentru asta. Ci pentru ca neamul romanesc nu a uitat bataia clopotelor. Daca tu cauti viata ca un vierme, primeste plata, dar de vierme. E coplesitor, zice sfantul Grigore, caci invinge aspectele nevazute ale vietii, ale existentei pozitive ale vietii. Daca reusiti sa suportati lumea asa cum e, ati iesit din categoria viermilor; intrati in categoria omului. Si nu-i usor. De aceea am vrut sa va vad si eu, ca sa va traiesc. Ca nu-i de-ajuns sa ma iubesti, trebuie sa ma traiesti. Orice roman are o miscare interioara trecatoare, dar o are cand aude bataia clopotelor. Pentru ca Romania nu a dus niciodata un razboi de avangarda, adica de inaintare, ci de avanpost, de aparare. Avem voie sa ne aparam. Si tara romaneasca nu a vrut nicio palma de pamant sa ia de la vecini. Atacata din toate partile: ba de unguri, ba de rusi, ba de turci si de greci. Toti vor sa traga de noi. Si a trecut un grup, cantand nu in cuvinte romanesti, ci unguresti si un oarecare Otto, cu care faceam fotbal impreuna. „Mai, Otto, tu esti ungur”? Da!, asa cu emfaza la mine. „Ati uitat ca sunt si eu roman!”. Si m-am suit pe banca aia si am vorbit o jumatate de zi si m-a facut primar in orasul ala – Zarnesti. In trei zile am scos toti ungurii de-acolo, asta am facut in primul rand. Cu nicio conditie, nici nu am vrut sa stau de vorba. M-au dat in judecata. Revenise axa: Budapesta – Bucuresti – Zarnesti. Bineinteles ca nu m-am jucat cu viata mea, dar aveam o raspundere de roman. M-au condamnat bineinteles, dar nu s-a aplicat. Asta era la Brasov. Dar pe urma i-am pus si eu in miscare. La proces a venit o parte din oras, plus cetatile de-acolo. Si-am zis: Mi-am facut datoria. Si m-a luat Aiudul… Deci pregatiti-va sa rezistati unde nu va e voia, printre pietre.

Dragii mei, trebuie sa alergam dupa doua lucruri. De ce Mantuitorul a spus sa fiti intelepti ca serpii? De ce a ales animalul acesta atat de fioros, de inspaimantator – sarpele? V-ati gandit vreodata? Sarpele nu moare, orice i-ai face, numai daca-l lovesti in cap. Asadar, fereste capul! Fiecare a vazut un sarpe si si-a dat seama ca daca il loveste in cap tot nu moare si Mantuitorul e capul nostru si trebuie pazit cum isi pazeste sarpele capul. Nu fugi la Hristos, ai pierdut tot! Cine este Hristos? „Eu sunt Cel ce sunt” este. El e totul. Deci de aceea sa fim intelepti ca serpii. Dar acuma am pus mana pe vierme. Ce inseamna ca am pus mana pe vierme? Ma rog sa ma ia si pe mine in plimbarea lui. Sa caut si eu viata. Sunt calugar si va rog sa ma scuzati, nu va invit ca sunteti neputinciosi, dar dac-ati indrazni, e cel mai mare lucru: calugaria. – Fragment dintr-un interviu al revistei Atitudini inregistrat in data de 13 martie, 2010.

Zarca e o inchisoare in inchisoare, facuta de unguri pentru romani, ca sa-i omoare

Parintele Justin spune ca Aiudul e cel mai sfant loc al romanilor…

Da, pentru ca nu stiai daca traiesti pana maine. Aceasta stare de tensiune extraordinara iti dadea ocazia sa iti cunosti marile tale intimitati. Nu este vorba de o suferinta. Tendinta lor era exterminarea prin infometare. Zarca e o inchisoare in inchisoare, facuta de unguri pentru romani, ca sa-i omoare, unde fara discutie i se aplica regimul dorit fiecarui ins sau fiecarui grup de insi. Ultimii ani – un an, doi – numai in zarca m-au tinut. I-am infruntat la o intalnire pe care ne-au facut-o ei acolo, cu detinutii vanduti, ceea ce era egal cu moartea. Dar nu a vrut Dumnezeu. M-au bagat la racitor. In trei zile mureai, constatat. M-au bagat cinci zile, nu am murit! M-au bagat sapte, n-am murit. La camere frigorifere, stiti. E groaznic! Nu stiu daca ma intelegeti… Aveam o curiozitate de copil sa vad cum iese sufletul… Deci eram la marginea lucrurilor. Conditii imposibile, ca sa mori in trezire. Au murit multi. Eu nu am murit. Nu puteam vorbi decat prin morse, si au cerut cei de alaturi sa se spovedeasca. Tot prin morse. Eu puteam sa transmit, dar nu puteam sa primesc, pentru ca daca te prindea, te omora pe loc. Si am aranjat asa cu ei, tot prin morse. „Maine, la o anumita ora – am apreciat cu ei atunci – stati in partea asta a celulei. Eu va dau un semnal prin bataie, prin perete, si imi spuneti pacatele si eu va dezleg. Cu o conditie: daca muriti pana maine – pentru ca asa se punea problema – e valabila spovedania. Dar daca nu muriti, la primul preot pe care-l intalniti sa va spovediti din nou pacatele“. Adica sa procedem cinstit in ceea ce priveste respectiva taina. Va spun acestea ca sa aveti o imagine a starii noastre spirituale acolo, cand erai in fiecare clipa nesigur de clipa urmatoare. Aceasta stare, care nu era de o zi, era de ani. Nu am putut vedea nici un semn de bunavointa omeneasca, de om, in tot acest timp. Am fost intrebat de multi unde a fost mai greu: in inchisoare sau in pustie, pentru ca am trait si prin pustie. In inchisoare, cei care nu credeau in Dumnezeu se chinuiau, si le era rau. Pentru ca nu era o forta nevazuta care sa opreasca nitel pornirile salbatice, de cruzime, de ura care apasau mereu pe om. Asta lipsea. In pustie insa dracii cu care lupti se temeau de Dumnezeu si era mai usor, cu toate intemperiile vremii: iarna, zapada, fiare salbatice, stare incordata si acolo. Dar era totusi o nota de libertate. Pentru ca dumneavoastra toti nu stiti cat e de scumpa libertatea si pentru ce ne-a lasat-o Dumnezeu.” – Fragment dintr-un interviu realizat de Rafael Udriste.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1758 (s) | 23 queries | Mysql time :0.016488 (s)