News Flash:

Parintele Gheorghe Munteanu despre ATROCITATILE HORTYSTE DIN IANCULESTI. “Era un cosmar apocaliptic”

1 Noiembrie 2013
2416 Vizualizari | 0 Comentarii
Preotul Gheorghe Munteanu a lasat o declaratie tulburatoare in arhiva bisericii din Ianculesti, aratand starea romanilor din localitatea Ianculesti dupa criminalul dictat nazisto-fascisto-hortyst din 30 august 1940, scrie razbointrucuvant.ro.
Localitatea Ianculesti, una dintre cele mai frumoase asezari romanesti de pe Frontiera de Vest a Romaniei, a fost desfiintata in anul 1940 de ocupantii fascisto-hortysti. In judetele Satu Mare, Salaj si Bihor s-au dezlantuit asupra romanilor si a evreilor orori greu de imaginat. In primele ore ale zilei de 5 septembrie 1940, taranii romani au fost macelariti, in special cei care traiau in localitatile Ianculesti, Marna, Scarisoara Noua, Horea, Lucaceni, Dacia, Paulean, Traian, Gelu, Baba Novac, Tiream si altele.
Preotul Gheorghe Munteanu a lasat o declaratie tulburatoare in arhiva bisericii din Ianculesti, aratand starea romanilor din localitate dupa criminalul Diktat nazisto-fascisto-hortyst din 30 august 1940.
„Dupa cedarea Ardealului, eu si familia mea, in baza ordinului Prea Sfintitului Episcop, am ramas in localitate, in mijlocul credinciosilor mei, pentru a-i imbarbata si pentru a le duce o mangaiere, a le insufla incredere in lupta pentru pastrarea credintei stramosesti si in Neamul nostru Romanesc. Dar dupa ce armata fascisto-hortysta a intrat in Carei, in primele zile din luna septembrie 1940, eu si alti romani din Ianculesti am fost ridicati de jandarmii unguri cu pana de cocos la palarie si am fost dusi la Comandamentul Jandarmeriei din Carei.
Sotia mea a fost alungata din casa parohiala, apoi batuta cu salbaticie. Nu s-a tinut cont ca este femeie si mama. Dupa trei zile am fost eliberati. Cand am ajuns in Ianculesti, am gasit satul devastat de bande de huligani unguri din Carei, Tiream, Petresti, Sanislau, Ciumesti, impreuna cu altii veniti din Ungaria care au terorizat prin batai salbatice satenii. Au fost sparte toate geamurile caselor, la unele le-au scos si usile, apoi au desfacut gardurile, au furat tot ce gaseau: haine, cereale, animale si pasari. La stogurile de fan din gradini le-au dat foc. Era un cosmar apocaliptic. Biserica a fost pangarita cu fecale umane si animaliere, au spart geamurile si usa de la intrare, apoi bancile si iconostasul.
Acele bande veneau noaptea, plini de bautura si ura animalica, dansau in jurul focului si cantau cantece revansarde antiromanesti. In fiecare noapte se trageau focuri de arma asupra oamenilor care circulau prin sat.Multi romani au fugit in camp impreuna cu familiile si copiii pentru a nu fi ucisi. Cei care erau prinsi, indiferent ca era femeie sau barbat, erau dezbracati la pielea goala, fiind batuti pana isi pierdeau cunostinta, dupa care erau aruncati in santuri.
Aceeasi ura se manifesta si asupra invatatorilor si a profesorilor. Fascistii-hortysti urmareau ca romanii din sat sa nu aiba conducatori. In zilele de 11, 12, 13 octombrie 1940, o haita mare de unguri-hortysti din Carei, condusa de preotul reformat, inarmati cu pusti, pari, furci, securi, lanturi si alte corpuri contondente, insotiti de jandarmi, au ranit 26 de romani din care doi au murit pe loc. In ziua de 15 octombrie 1940, o trupa de jandarmi insotiti de huligani unguri din Carei, s-au deplasat in satul nostru. I-au scos in strada pe toti romanii in centrul satului, apoi i-au incolonat pe patru randuri. Cei raniti au fost pusi pe targi improvizate, apoi au fost condusi pe jos 7 km pana la gara din Carei, urcati in vagoane de vite si expediati spre frontiera cu Romania.
La plecarea noastra din sat nu am avut voie sa luam nimic. Totusi unii dintre noi am pus alimente si apa. Nu am putut nici sa-i ingropam pe cei care au fost ucisi. Pana la frontiera cu Romania, dintre cei raniti au mai decedat patru persoane. Sa vezi si sa nu crezi: la gara din Carei am fost invinovatiti ca ne-am rasculat impotriva ungurilor si ca nu am vrut sa predam armele si munitiile pe care le detineam precum si ca am ascuns drapelele romanesti, iar cele unguresti le-am ars si nu am vrut sa le arboram.
Dupa alungarea noastra, in casele noastre au fost adusi din Ungaria cetateni unguri din formatia paramilitara „Vitez Rend” (din „Ordinul Vitejilor”). Dealtfel, satul nostru in perioada 1940-1945 a fost numit „Vitez Telek” („Satul Vitejilor”).”
Acest „Ordin” a fost infiintat in Ungaria in anul 1920, de catre amiralul Horthy Miklos, care pe atunci indeplinea functia de Regent al Ungariei. Scopul infiintarii era cel de refacere si reconstituire a Ungariei Mari, macinata de curentele revolutionare si de pierderile teritoriale din perioada 1918-1920. In perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, din „Ordin” faceu parte nu numai soldati din armata hortysta, ci si foarte multi civili. Membrii acestui „Ordin” erau educati in spiritul urii si a revansei impotriva romanilor si a evreilor. Horthy Miklos le-a promis ca in Ardeal vor primi case, pamant si servicii in administratie. Asa se explica atrocitatile si crimele salbatice savarsite de membrii acestui „Ordin” asupra romanilor si a evreilor.
In 1945 „Ordinul” a fost interzis de noua putere din Ungaria, fiind considerat de orientare fascista si iredentista. Horthy Miklos, aflandu-se in exil in Portugalia, in 1947 reactiveaza din nou acest „Ordin”, avand rangul de general-capitan. Din 1977 pana in zille naostre, la conducerea „Ordinului” se afla Jozef Arpad von Habzburg, print al Ungariei. In Romania „Ordinul” este reprezentat la varf de Bereczky Arpad, din judetul Cluj, avand rangul de cpaitan al „Ordinului” pe tot Ardealul. Una din cele zece porunci ale „Ordinului” este credinta si determinarea in a face sacrificii supreme pentru „Ungaria Tara Sfintei Coroane”.
„La revenirea noastra din refugiu, in toamna anului 1945, toate casele romanilor erau ocupate de „viteji unguri”, motii putand sa intre in casele lor doar dupa interventia prefectului Andreica din judetul Satu Mare“, declara preotul bisericii Gheorghe Munteanu.
In memoria acelor vremi triste, in ziua de 8 agust 2004, motii din Ianculesti au ridicat o troita de pomenire pe care sta ca marturie inscrisul: „Spuneti generatiilor viitoare ca toti locuitorii acestei asezari romanesti am fost epulzati si deportati de catre Ungaria fasciscto-hortista in urma dictatului de la Viena din 30 august 1940“.
Ianculesti este un sat de moti, apartinand de administratia locala a municipiului Carei, judetul Satu Mare. Localitatea este asezata la o distanta de 14 km de Frontiera de Vest. Geografic, este situata in Campia Careiului, componenta a Campiei de Vest a Romaniei. Satul a fost infiintat in anul 1925 de catre 99 de familii venite din Muntii Apuseni, din judetele Cluj, Alba si Turda, din vestitele localitati Alba Iulia, Albac, Horea Arada, Scarisoara si altele. In total insumau 520 de persoane. Avand in vedere ca pe langa bunici, familiile tinere aveau multi copii, in medie intre sase si opt, in anul 1940 comunitatea numara peste 700 de locuitori. Profesorii Ion Corneanu, Viorel Campean si Lacrima Teocan au scris, in revista Dacoromania, ca motii, sositi de pe plaiuri motesti, au dat numele localitatii lor Ianculesti, considerandu-se urmasi directi ai eroului national Avram Iancu, „Craiul Muntilor”. In urma Reformei Agrare din 1921 fiecare familie din Ianculesti a fost improprietarita cu 12 iugare in extravilan si cu un loc de casa de 24 ari.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

gheorghe munteanu declaratie tulburatoare bisericii ianculesti
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1665 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019023 (s)