News Flash:

PE URMELE ISTORIEI TEATRULUI NATIONAL IASI - FOTO

9 Aprilie 2013
3834 Vizualizari | 0 Comentarii

Astazi ne-am propus sa patrudem in lumea mirifica a teatrului, mai exact, pe urmele istoriei Teatrului National "Vasile Alecsandri" din Iasi. Trebuie insa sa amintim si cateva evenimente importante din istoria teatrului iesean care pun baza la ceea ce vedem in zilele noastre.


Potrivit biografiei lui Kemeny Ianos, ideea de teatru la Iasi prinde contur inca din 1645 cand "oamenii aratau feluri de feluri de jocuri de care trebuia sa te minunezi". Era si firesc ca, datorita pozitionarii pe drumul de comert cu Rusia, tarile germane si Polonia, intre zidurile acestui oras sa soseasca alaturi de negustori sau emisari si trupe care aduceau circuri si spectacole de teatru. De asemenea, un rol important il au si feciorii de boieri care mergeau la studii in Franta, Germania sau Italia si faceau cunostinta cu teatrul cult aflat la mare cautare in epoca vremii. Iasul adopta moda, Gheorghe Asachi jucand impreuna cu "diletanti" din familiile Ghica si Sturza prima piesa in limba romana "Mirtil si Hloe" in 1816, in casele boierului Ghica. Dovada ne este oferita de un tablou ce reda o secventa din piesa si pe care il gasim la Muzeul Mihai Eminescu din Copou ce cuprinde si o sectie dedicata teatrului. Tot aici gasim si o litografie a vremii cu Teatrul Mare din Copou (infiintat la 1840) care se afla cam pe unde este universitatea in zilele noastre.
 


Sub indrumarea lui Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi si Mihail Kogalniceanu, teatrul iesean are cateva stagiuni triumfale in Copou. Tot aici se joaca "Baba Harca", prima opereta romaneasca, cu muzica de A. Flechtenmacher, Matei Millo interpretand rolul principal fiind si primul actor roman care incearca travestiul. Obtine un triumf cum nu se mai pomenise pe scena ieseana pana atunci. Costumul este pastrat si astazi la Muzeul Mihai Eminescu si am avut placerea sa il admiram. Tot aici gasim si cateva fotografii cu actorul in cateva din rolurile sale celebre printre care se numara si Chiritele. Teatrul Mare din Copou este din pacate distrus intr-un incendiu devastator in 1888, iar demersurile pentru construirea unui nou teatru au durat pana in 1894 cand este aprobat proiectul noului teatru iesean, Teatrul National "Vasile Alecsandri" de astazi.
 


Parasim muzeul din Copou si ne indreptam cu pasi repezi si insetati de cunoastere spre cladirea actuala a teatrului din Iasi. O bijuterie arhitectonica situata in inima orasului si care ne deschide larg usile. Constructia propriu zisa a acestei cladiri a inceput in vara anului 1894 si dureaza doi ani iar planurile arhitecturale sunt semnate de celebrii arhitecti vienezi Fellner si Helmer. Acestia si-au pus amprenta a peste douazeci de teatre din orase ca Praga, Zürich, Viena, Berlin, dar marturiile celor care au vizitat aproape toate monumentele semnate de cei doi arhitecti ne dezvaluie faptul ca Teatrul National din Iasi se afla in primele zece ca atenta structurare arhitecturala, ca stucaturi, ornamente de inspiratie rococo, baroc etc. Lucru care nu poate decat sa ne incante de ceea ce posedam in orasul nostru.


Pe 1 si 2 decembrie 1896 are loc inaugurarea Teatrului National de la Iasi cu "Uvertura Nationala" de Flechtenmacher, "Muza de la Burdujeni" de Costache Negruzzi, "Cinel-cinel" de Vasile Alecsandri si comedia in versuri "Poetul romantic" de Matei Millo. Trebuie sa mentionam si faptul ca de inaugurarea teatrului se leaga si uzina electrica a acestuia care a marcat inceputul iluminatului public din Iasi (iluminatul Pietei Teatrului cu 12 lampi electrice cu arc voltaic).


In anul 1956, cu prilejul aniversarii a 140 de ani de la primul spectacol in limba romana, teatrul iesean primeste numele marelui poet, dramaturg si om de cultura Vasile Alecsandri. Cladirea a fost inclusa in 2006 in proiectul "Reabilitarea monumentelor istorice din Romania" si intra intr-un amplu proces de consolidare si restaurare. Terminarea lucrarilor da posibiltatea inaugurarii in octombrie 2012 cu premiera spectacolului "Iasii in carnaval" in regia lui Alexandru Dabija.
 


Ne incepem incursiunea in interiorul teatrului intrand in foaier de unde doua scari impetuoase duc in foaierele lojelor, foaiere secundare care la randul lor pot adaposti diverse evenimente. De aici mergem in Sala Mare care este destinata in special spectacolelor clasice pentru ca si ambianta o cere, aceasta deoarece impresioneaza prin rafinamentul si somptuozitatea ornamentelor, fie ca este vorba despre reprezentarile sculpturale sau picturale. Bucuria noastra este si mai mare cand ii gasim pe actorii teatrului repetand pentru un spectacol. Avem privilegiul sa vedem o frantura din urmatorul spectacol si suntem fermecati si emotionati de profesionalismul si pasiunea cu care se daruiesc teatrului. In cea mai mare liniste posibila incercam sa nu deranjam si continuam turul salii pentru a afla cat mai multe lucruri posibile.


Sala Mare are 750 de locuri, fiind organizata in stal, loje si balcon. Cortina principala este pictata de maestrul vienez Lenz si terminata de unul din discipolii sai, cuprinde in centru o alegorie a vietii, cu cele trei varste in plan central, iar in dreapta, alegoria Unirii Principatelor Romane. Partea stanga este pictata de un ucenic al lui Lenz si este diferita de restul picturii prin stil si culoare.


Plafonul si cortina de fier au fost pictate de Alexander Goltz. Cortina de fier prezinta motive ornamentale dispuse simetric, iar plafonul are ca tematica "Povestea", reprezentata figurativ prin alegorii paradisiace, nimfe si ingeri incadrati de o stucatura rococo. Tot pe plafon, deasupra fosei orchestrei, se afla stema celor patru provincii reunite, cu insemnele heraldice ale fiecareia, iar din stema regala aflata intr-un plan paralel, cel mai vizibil este sceptrul, insemnele regale fiind indepartate la venirea comunistilor la putere.


Cele 1418 lampi electrice si candelabrul din cristal de Venetia cu 109 becuri lumineaza teatrul si ii ofera o personalitate arhitectonica unica.


In Sala Mare se joaca in prezent 4 spectacole: "Visul unei nopti de vara" in regia lui Radu Afrim,"Hallywood Mirage" in regia Ion Sapdaru, "Palaria florentina" in regia lui Silviu Purcarete si "Iasii in carnaval" in regia lui Alexandru Dabija


Pe langa aceasta sala, Teatrul National din Iasi mai are inca 3 sali Sala Studio "Teofil Valcu" si Sala Uzina cu Teatru si Sala Teatru (Teatru la Cub) care la randul lor adapostesc o serie de spectacole din dramaturgia clasica si universala, urmarind in aceeasi masura si promovarea noii dramaturgii romanesti.


Teatrul National "Vasile Alecsandri" din Iasi ocupa asadar un loc aparte in cultura Iasului. Este considerat a fi cel mai vechi si cel mai frumos lacas de acest gen din tara, adapostind adevarate monumente de arta.


Toate acestea pun in valoare importanta teatrului si va invit cu drag sa mergeti la teatru pentru ca este hrana pentru sufletul fiecaruia din noi: "Sufletul nostru este ca un tezaur, daca il golesti imediat esti ruinat"( Balzac).
 


sursa:teatrulnationaliasi.ro/iasulvechi Facebook.com 

Galerie Foto

t
teatrul national iasi vasile alecsandri istorie foto
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1541 (s) | 24 queries | Mysql time :0.012827 (s)

loading...