News Flash:

Persecutia lui Diocletian

24 Februarie 2015
1760 Vizualizari | 1 Comentarii
Persecutia lui Diocletian (sau Marea Persecutie) a fost cea mai severa dintre persecutiile impotriva crestinilor din timpul Imperiului Roman.

In anul 303, imparatul Diocletian si colegii sai Maximian, Galerius si Constantius Chlorus au emis o serie de edicte de revocare a drepturilor legale ale crestinilor si le cereau acestora sa respecte practicile religioase traditionale din Roma antica (printre care inchinarea la statuile zeilor din temple si aducerea de jertfe acestora). Mai tarziu, edictele vizau clerul crestin si impuneau sacrificii universale, prin care toti locuitorii imperiului urmau sa faca sacrificii zeilor "oficiali". Persecutia a variat in intensitate pe cuprinsul teritoriului imperiului - cea mai indulgenta forma de persecutie a fost in Galia si Britannia, unde doar prima parte a edictului a fost aplicata. Cea mai acerba persecutie a fost in provinciile orientale.

Vezi si Ziua cand Diocletian a fost proclamat imparat de soldatii sai

Atitudinea autoritatilor romane din timpul unor persecutii asemanatoare este redata in urmatorul citat:
„in 185 de proconsulul Asiei, Arrius Antoninus, s-a apropiat un grup de crestini care au cerut sa fie executati. Proconsulul le-a indeplinit dorinta unora dintre ei si i-a trimis la plimbare pe restul, spunand ca daca vor sa moara au la dispozitie suficienta franghie si sunt suficiente stanci de pe care se pot arunca.” —Droge si Tabor, A Noble Death: Suicide and Martyrdom Among Christians and Jews in Antiquity

Crestinii au fost intotdeauna obiectul unor discriminari locale in imperiu, dar imparatii timpurii au fost reticenti in a emite legi generale impotriva lor. Acesta a fost situatia pana in jurul anului 250, cand sub conducerea lui Decius si Valerian au fost emise legi contra crestinilor. In conformitate cu noua legislatie, crestinii au fost obligati sa faca sacrificii zeilor pagani sub amenintarea cu inchisoarea si apoi executia. Dupa ascensiunea la putere a lui Gallienus, in 260, aceste legi au fost suspendate. Venirea la putere a lui Diocletian in 284 nu a fost marcata imediat de o crestere a intransigentei fata de crestinism, dar s-a inceput o modificare treptata a atitudinii oficiale fata de minoritatile religioase.

Vezi si Marea Persecutie impotriva crestinilor

In primii cincisprezece ani ai domniei sale, Diocletian a epurat armata de crestini, a condamnat maniheismul si s-a inconjurat cu adversarii publici ai crestinismului. In iarna anului 302, Galerius a cerut lui Diocletian sa inceapa o persecutie generala contra crestinilor. Diocletian a fost precaut si a mers la Oracolul lui Apollo pentru a cere indrumare. Raspunsul oracolului lui Apollo a fost interpretat ca o sustinere a pozitiei lui Galerius, astfel incat persecutia generala a inceput pe 24 februarie 303. Preferinta lui Diocletian pentru un guvern activist, combinat cu imaginea de sine ca restaurator al gloriei trecutului roman, a dus la cea mai mare persecutie din istoria romana.

Legile persecutiei au fost abrogate de diferiti imparati in momente diferite, dar Edictul din Milan al lui Constantin si Licinius (313) marcheaza in mod traditional sfarsitul persecutiei dar monografiile istorice precizeaza ca Galerius a emis un edict de toleranta in 311:
„Tot atunci, situatia crestinilor in Imperiu avea sa se schimbe cu totul, fara vreo interventie in acest sens din partea lui Constantin. Adevaratul edict de toleranta a fost emis in 311, de Galerius. El proclama recunoasterea crestinismului ca religie si dadea crestinilor dreptul de a se intruni, sub conditia de a nu tulbura ordinea publica; in schimb, crestinii aveau datoria sa se roage zeului lor pentru prosperitatea imparatului si a statului roman. Explicatia emiterii acestui edict, surprinzator daca ne gandim ca mai inainte de anul 311, Galerius ii persecutase cu asprime pe crestini, trebuie cautata, poate, in starea de deruta in care acesta se gasea in acel moment, atins fiind de o boala necrutatoare, de pe urma careia avea sa si moara in scurta vreme: este de crezut, de asemenea, ca romanii incepusera sa se sature de atatea persecutii, vadit zadarnice, impotriva crestinilor. Oricum, adevaratul edict de toleranta este cel al lui Galerius, iar traditia care staruie sa-i transfere meritul asupra asa numitului - in chip impropriu, cum vom vedea - «edict din Milan» nu este conforma cu realitatea.” —Paul Lemerle, Istoria Bizantului
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

persecutia diocletian imperiului roman maximian galerius roma antica
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2054 (s) | 23 queries | Mysql time :0.059875 (s)