News Flash:

Personalitatea lui Take Ionescu vazuta de contemporani

18 Aprilie 2014
1627 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7315 RON (-0.0011)
USD: 4.2103 RON (-0.0036)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Take Ionescu a fost una din personalitatile marcante ale vietii politice romanesti, de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. Sterie Diamandi spunea ca „a fost cel dintai om politic in Tara Romaneasca care, fara nume sonor, avere, relatii de familie, indrazneste in contra vointei unui suveran autoritar si cu prestigiu, cum era regele Carol I, sa intemeieze un partid si sa recolteze in opozitie succese fara precedent. Putini oameni politici in Tara Romaneasca au avut parte de partizani devotati pana la fanatism ca Take Ionescu.”
In aceeasi masura, el a avut si contestatari vehementi si adversari politici implacabili. Aristocraticul Petre Carp il considera un om politic fara caracter si onoare, spunand despre el ca „asa cum nici talentul nu justifica toate incarnatiunile, nici frumusetea nu justifica toate prostitutiunile.”
Un portret realizat cu metodele si mijloacele stiiintei grafologiei ii face sociologul Henri Stahl, care a lucrat in epoca in calitate de sef al stenografilor de la Camera Deputatilor. In viziunea sa, Take Ionescu era „un temperament manat de o ambitie arzatoare, dominatoare, protegiuitoare, de o rara putere de initiativa, impulsiva, nerabdatoare, iritabila, autoritara. Un om de talent, cu o minte practica, realizatoare, dar de o cultura insuficienta, si fara originalitate. Un mare impresionabil, care se deprima usor, pana ce tenacitatea lui il face sa se agate cu suplete de noua situatie care l-ar putea iar ridica. Principala sa valoare sta in caracterul sau de om de actiune.”

Vezi si Casatoria lui Take Ionescu cu Elisabeth Richards
Unele dintre lucrurile care i s-au reprosat constant lui Take Ionescu erau superficialitatea si inconstanta care ii caracterizau viata si activitatea, si care il faceau sa se risipeasca si sa se piarda, adeseori, in lucruri marunte. Scriitorul Nicolae Petrascu, a surprins foarte plastic aceste aspecte:
„Take Ionescu era intr-o activitate continua si neobosita care il facea sa dicteze sau sa indice, zilnic, doua sau trei articole de gazeta; sa primeasca 30-40 de persoane, carora le da o satisfactie sau o speranta, sa pledeze un ceas sau doua la palatul de justitie; sa mearga la Camera si sa ia cuvantul in toate chestiunile la ordinea zilei, sa se intoarca acasa unde-l asteptau alte persoane ce-i cereau consultatii; sa se duca la intalnirea politica de la Club sau de la un amic ca sa discute proiectul de lege ce va prezenta sau va veni a doua zi in parlament; sa asiste seara la serbarea cutarei Legatiuni; sa dispara de acolo la 11 ceasuri, ca sa se intoarca acasa spre a-si desface corespondenta personala si spre a dicta secretarilor sai raspunsurile si concluziile procesului de maine; sa continue a lucra singur noaptea, studiind o controversa de drept, citind articolele de gazeta indreptate asupra-i, taieturile din gazetele straine ce-i erau prezentate, foiletand revistele si cartile sosite in timpul zilei; si, adeseori, sa plece cu trenul seara in fundul Olteniei, sau al Moldovei pentru intrunirea politica, unde vorbea, impaca pe cei nemultumiti, fixa o candidatura, lua parte la un banchet si revenea noaptea urmatoare ca sa-si reia firul lucrarilor a doua zi.” —Nicolae Petrascu, Take Ionescu

Vezi si Copilaria, educatia si formarea lui Take Ionescu
Nicolae Iorga, desi il admira ca persoana, isi exprima nedumerirea fata de contradictia dintre personalitatea lui Take Ionescu si tarele pe care „takismul” si adeptii sai le manifestau. „In jurul lui Take Ionescu, de o asa de amabila dispozitie in a-si ajuta prietenii, de o calitate sufleteasca atat de sentimentala incat cu greu putea sa refuze ceva, ingrozindu-se numai la gandul ca prietenul refuzat ar putea sa-i devie un neiertator adversar, se adunau oameni de tot felul, si mai buni si mai rai, cei din urma impunandu-se cu intriga sau cu forta, asa incat pentru intelectualitatea anilor 1900 «takismul» ajunsese o groaza, nedreptatind astfel, in miscarea de revolta, si tot ce era frumos, bun si nobil in cel ce ajunsese a nu se mai vedea ca persoana in obraznica imbulzire a cohortei.”
Atitudinea si activitatea sa pe timpul Primului Razboi Mondial si al Conferintei de Pace de la Paris aveau sa reprezinte faptele care l-au consacrat si asezat in galeria oamenilor politici cu o contributie substantiala la infaptuirea si recunoasterea Romaniei Mari. Dupa cum arata I. G. Duca:
„[…] de aceea se si poate spune ca in afara de Ion Bratianu tatal, nici unul din oamenii publici ai Romaniei contemporane nu a reusit sa inchege prietenii mai entuziaste si sa-si asigure devotamente mai desavarsite decat Take Ionescu. Cand a trebuit sa plece din partidul conservator democrat, lumea nu s-a grupat in jurul unei doctrine, ci exclusiv in jurul persoanei sale si, tot astfel, cand persoana lui a disparut, s-a desfiintat si partidul.
Cu extraordinara sa putere de intuitie Take Ionescu a inteles din prima clipa ca a sunat ceasul cel mare al realizarii visului nostru secular si, fara alte preocupari laturalnice, a pus toata inteligenta, tot talentul, toata munca lui in slujba infaptuirii Romaniei Mari. Si astfel, Take Ionescu a putut aduce tarii sale si neamului sau in timpul neutralitatii, in timpul razboiului si dupa razboi, servicii de o istorica insemnatate.
M-am intrebat adesea daca in solicitudinea sa norocul nu a mers si mai departe rapindu-l la timp ca sa nu apuce vremuri de framantari secundare, in care vanitatea, combinatiile de culise, antecedentele sale de politician l-ar fi ispitit sa cada din nou in pacatele antebelice si sa-si sfarseasca, astfel, cariera in aceleasi conditiuni controversabile si lipsite de inaripare, in care si-o incepuse. Cel putin dansul a murit intr-o apoteoza ale carei raze intarziate lumineaza si azi, cu o vie stralucire, destinul sau politic. Oricum ar fi, ii vom pastra pururea o duioasa amintire pentru complexul sau de insusiri, cat si pentru partea pur omeneasca a personalitatii sale.” —I. G. Duca, Amintiri Politice
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

take ionescu personalitatile marcante sterie diamandi carol i
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1899 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019629 (s)