News Flash:

Pestera Vantului, un loc de o frumusete rara

27 Octombrie 2013
7673 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7560 RON (0.0000)
USD: 4.2421 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
pestera vantului
Pestera Vantului este cea mai mare pestera din Romania, cu o lungime totala de 47 km. Se afla in Muntii Padurea Craiului, in vecinatatea localitatii Suncuius. Pestera Vantului se afla in partea nordica a Muntilor Padurea Craiului, in defileul carstic cu acelasi nume. Din punct de vedere hidrografic, pestera apartine bazinului Crisului Repede.
Situandu-se la o distanta de de 50 km de Oradea si 100 km de Cluj-Napoca, accesul se poate face fie pe drumul asfaltat DJ 764C, 11 km de la DN 1 (E60), fie pe calea ferata (statia CFR Suncuius).
Intrarea naturala in Pestera Vantului este situata la cca. 2 km SE de localitatea Suncuius, in versantul stang al vaii Crisului Repede, deasupra izvorului din Poiana Franturii. Deoarece galeria de acces era foarte stramta si greu accesibila a fost blocata si s-a deschis o intare artificiala cativa zeci de metri distanta, la nivelul activului.
Pestera a fost descoperita de ing. Bagameri Bela in anul 1957 si explorata pe 500 m lungime. In urmatorii zece ani explorarile fac ca la sfarsitul anului 1967 lungimea totala a galeriilor cunoscute se depaseasca 15.000 m. S-au organizat ture de explorare si expeditii de anvergura.
 
In anul 1966, sub conducerea descoperitorului se constituie Cercul Speologilor Amatori din Cluj avand ca scop principal continuarea cercetarilor de explorare, cartare si protejare a Pesterii Vantului.
Prima harta color a pesteri la scara 1:500 este realizata in 1969, pe ea fiind reprezenti 15.283 m de galerii. In anul 1972 timp de 8 zile se lucreaza in subteran pentru realizarea de catre TVR a unui documentar despre Pestera Vantului. In anul 1978 apare albumul foto "Pestera Vantului" semnat de dr. Dan Coman si Valentin Craciun.
Cercetarile si cartarile continua in paralel cu actiunile de documentare a pesterii descopreindu-se noi sectoare de galerii in diferite puncte ale pesterii. In anul 1979 apare in Buletinul Clubului de Speologie “Emil Racovita” din Bucuresti prima descriere geomorfologica a Pesterii Vantului redactata de Szilágyi Árpád, Komíves Emil, Nagy István, Varga Alfonz si Kerekes Károly. Se cauta o legatura cu sistemul Izbandis, insa fara succes. La sfarsitul anului 1989, lungimea totala a galeriilor Pesterii Vantului depasea 40.500 de metri.
In anul 1991 descoperitorul pesterii, ing. Bagameri Bela se retrage dupa 50 de ani din activitatea speologica. Explorarile continua, iar la sfarsitul anului 2000 lungime pesterii depaseste 47.000 m.
In cei 50 de km de galeri pot fi gasite aproape toate formele endocarstice cunoscute. Accesul in pestera se face la cel mai jos nivel, acolo unde intregul debit de apa iese la suprafata. Urmand paraul amonte, pe o galerie larga si inalta apar formatiuni gigantice, scurgeri parietale si stalactite (Torpila). Inaltimea galeriei scade si curand devine inaccesibila dar numeroase galeri fosile pot fi urcate in etajele superioare. Sunt trei etaje dinstincte formate din galeri, sali, puturi si hornuri de dimensiuni si forme foarte diferite cu toate tipurile de speleoteme: stalactite, stalagmite, coloane, scurgeri parietale, cristale, gips... Se diferentiaza Labiritul Racovita ca cel mai incurcat sector de pestera din tara sau Galeria Hipodrom, ca o galerie de metrou.
Galeriile s-au dezvoltat pe patru nivele, dintre acestea cel inferior este activ, pe aceasta paraul subteran o modeleaza continuu prin actiunea ei coroziva si eroziva , iar celelalte trei nivele superioare sunt fosile. Galeriile principale sunt:Galeria Activa, Etajul I, Etajul II, Galeria Alba, Galeria Rosie, Galeria cu Lacuri. Galeriile laterale sunt: Galeria 7 Noiembrie, Galeria 1 Mai, Galeria Moravek, Galeria Mikulas, etc. Un lucru specific pentru Pestera Vantului o constituie meandrele, care in unele locuri ajung si la 25-30 m inaltime oferind o imagine impozanta. Majoritatea salilor s-au format la intalnirea a doua falii, sau ca urmare a prabusirilor din zona faliilor. Asa sunt Sala Titanilor, Sala Mare, Amfiteatrul, Sala Neagra, Sala Ascunsa. Si puturile aflate in pestera sunt de origine mixta, unele formate pe brecie de falie, iar altele sau format pe diaclaze. Rolul lor este important deoarece, fac legatura intre cele patru nivele de dezvoltare a pesterii. Cele mai importante puturi sunt: Casa Scarilor, Putul Greu, Putul Bükki, Putul Bagaméri, Putul din sistemul Torpilei. In comparatie cu marimea pesterii formatiunile sunt putine, totusi pe alocuri intalnim stalactite, stalagmite, coloane, draperii, coralite, scurgeri parietale, gururi, cristale de CaCO3 multiforme (helictite), cristale de aragonit si gips cu forme florale (anthodite), monocristale.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

pestera vantului romania
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1793 (s) | 34 queries | Mysql time :0.030370 (s)