News Flash:

Planul Dyle - scurt istoric

15 Ianuarie 2015
1053 Vizualizari | 0 Comentarii
Planul Dyle (cunoscut si ca Planul D) a fost principalul plan de razboi al armatei franceze pentru respingerea atacului german in timpul Fall Gelb. A fost conceput de generalul francez Maurice Gamelin in 1940. Planul a primit numele raului Dyle, care strabate regiunea de sud a Belgiei spre Antwerp. Principalul obiectiv al planului era stoparea inaintarii Grupului de Armate B (considerat in mod eronat ca cea mai puternica forta germana si, implicit, ca amenintarea principala impotriva liniilor aliate) in Belgia centrala.

Franta semnase un tratat militar cu Belgia inca din 1920 pentru eficientizarea eforturilor in domeniul comunicatiilor si fortificatiilor in eventualitatea unui atac german. In octombrie 1936 insa, Belgia si-a modificat politica intr-un de stricta neutralitate, limitand coordonarea planurilor defensive cu Franta. Gamelin propusese initial un plan mai putin riscant „Planul E (Escaut)”, care prevedea pentru apararea (cu exceptia extremitatii vestice a Flandrei) bazata pe o serie de fortificatii de-lungul frontierei franco-belgiene, nu in interioriul teritoriului belgian. In cele din urma, Gamelin a decis sa adopte Planul D datorita noilor constructii antitanc construite de belgieni de-a lungul raului Dyle si la Gembloux, care ar fi permis o rapida mobilizare in transee a trupelor aliate.

Vezi si Planul Marshall


Adoptarea Planului Dyle i-a oferit de asemenea Armatei a 7-a franceze posibilitatea sa faca jonctiunea cu fortele olandeze prin Breda. Aceasta optiune avea sa se dovedeasca a fi una riscanta, de vreme ce Armata a 7-a era de fapt rezerva strategica aliata. In timpul luptelor insa, mult-laudatele obstacole antitanc Cointet s-au dovedit total ineficiente. Armata I franceza, pe de alta parte, avea sa se dovedsca egaala Diviziilor a 3-a si a 4-a Panzer germane, cel putin pana cand a fost nevoita sa se retraga spre Lille datorita strapungerii frontului francez de catre germani in zona de sud a frontului. Comandantul Corpului Expeditionar Britanic generalul John Vereker, se astepta ca militarii sai sa aiba la dispozitie doua-trei saptamani de pregatire pana cand sa trebuiasca sa ocupe pozitiile de pe raul Dyle. In fapt, britanicii au avut la dispozitie doar patru zile.

Vezi si Planul Morgenthau

Cand Adolf Hitler a aflat ca aliatii au ocupat pozitiile de pe raul Dyle, el a jubilat – inamicii cazusera in capcana germana. Planul D a functionat practic in favoarea germanilor, care au declansat atacul principal, asa cum prevedea Planul Manstein, prin Ardeni. Planificatorii germani presupusesera ca aliatii urmau sa raspunda cu o inaintare in Belgia centrala. BEF si Armatele 1 si 7 franceze au fost incercuite si au infruntat pericolul anihilarii totale. O mare parte a trupelor aliate incercuite pe tarmul Canalului Manecii a fost evacuata de la Dunkerque in timpul Operatiunii Dynamo. Planul D a fost principala greseala a planificarii strategice aliate si a fost unul dintre factorii decisivi ai infrangerii aliatilor in timpul Bataliei Frantei. Istoricul britanic Julian Jackson considera ca la infrangerea Frantei a contribuit in buna masura si decizia lui Gamelin de trimitere a rezervei strategice franceze, reprezentata de Armata a 7-a, intr-o zona departata de principala axa a atacului german, ceea ce i-a impiedicat pe aliati sa reactioneze rapid si eficient.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

planul dyle armatei franceze fall gelb belgiei antwerp politica franta
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2298 (s) | 23 queries | Mysql time :0.080942 (s)