News Flash:

Plecarea din Romania a lui Constantin Argetoianu

10 Iulie 2014
1897 Vizualizari | 0 Comentarii
Anii razboiului, pana in primavara lui1944, Argetoianu ii petrecuse ca spectator si cronicar incisiv al vietii romanesti din epoca. Pe masura ce trupele rusesti se apropiau de teritoriul tarii noastre, Argetoianu era sfatuit de familie, de prieteni - intre acestia, staruitor, de Mihai Ralea - sa paraseasca tara. In 1924 el scosese in afara legii, ca ministru de Interne, Partidul Comunist din Romania, la numai cateva zile de la constituire. Argetoianu insusi se socotea pe sine un om politic „reactionar". Eticheta de cinic si-a atras-o pentru ca nu credea in democratie, intr-o ideologie (trecuse prin trei partide, apoi si-l intemeiase pe-al sau propriu) si nici in masoneria din care facea parte. El intelegea politica in sensul unei chemari de boier, a unei meniri superioare, care trebuia ambalata inutil si „teoretic". Si mai facea politica din patima pura, cum am mai spus. Convins de sotie sa plece din tara, intreprinde tipicele demersuri, in ianuarie 1944, insa intervine un neprevazut impediment: „Nevasta-mea a cerut lui Vladescu (seful protocolului) un pasaport pentru mine, cu vizele necesare pentru Elvetia. M-am pomenit dupa cateva zile cu un pasaport diplomatic vizat de nemti si de elvetieni... Tot atunci m-a picnit seria acceselor de guta, care m-au aruncat la pat. N-a mai fost vorba de plecare si am bagat pasaportul in sertar..."

Vezi si Repercursiunile mortii lui Armand Calinescu  
Pleaca abia pe 22 aprilie 1944 impreuna cu alti cativa romani care se indreptau spre Occident, intre ei aflandu-se bunul sau prieten si coleg de masonerie, Ion Soneriu, care se va opri tot in Elvetia, unde Argetoianu va trai doi ani si jumatate. Asupra intoarcerii, Argetoianu a dat mai multe explicatii, inclusiv aceea - avea 75 de ani - ca doreste sa fie inmormantat la Breasta, langa Craiova, la conacul familiei, in pamant natal. Asupra datei la care Argetoianu revine in Romania, editorul sau, istoricul Stelian Neagoe, avanseaza data de 6 septembrie 1946, in timp ce pentru istoricul Petre Otu, care a consacrat un amplu articol ultimilor ani petrecuti in libertate de omul politic de care ne ocupam, data sosirii la Constanta ar fi 6 noiembrie 1946. Cert este ca pana acolo a calatorit cu motonava Transilvania; unul dintre cele doua vapoare romanesti de lux (celalalt fiind Basarabia), comandate de Serviciul Maritim Roman si construite la Copenhaga in 1938. Merita reprodusa aceasta scurta nota din jurnalul lui Argetoianu, datata 25 iunie 1938: „Noul vas al SMR-ului, Transilvania, construit in Danemarca, a sosit la Constanta si va fi luat azi sau maine in primire. Dimensiuni, putere, viteza cam de doua ori cat Romania. Mare pofta as avea sa fac o calatorie cu dansul!"

Vezi si Sfarsitul lui Ioan Argetoianu 
La inceputul razboiului, atat Transilvania, zisa si "Lebada Mediteranei", cat si Basarabia (confiscata in 1945 de Uniunea Sovietica si rebotezata "Ucraina") fusesera puse la adapost in Bosfor. In 1945, Transilvania circula pe ruta Constanta - Marsilia, unde se va fi imbarcat Argetoianu in toamna anului urmator. De altfel, motonava a cules si alti repatriati romani.
"La Constanta - scrie istoricul Petre Otu - (Argetoianu) a fost intampinat de fiica sa Marie Jeanne Argetoianu, de nepotul sau Ion Lahovary si de amici politici (Grigore Popescu, August Filip, generalul George Alimanescu s.a.). In primele sale contacte, Argetoianu a declarat ca s-a intors in tara pentru ca <>. De altfel, in primele saptamani de sedere in Romania, a fost foarte prudent, asteptand rezultatul alegerilor din 19 noiembrie. In declaratiile publice n-a lasat sa se intrevada ca avea intentia de a porni actiune politica, afirmand doar ca voia sa ramana definitiv in tara".

Vezi si 
Masoneria ca arma a Elenei Lupescu-Grunberg 
Petre Otu ofera cea mai plauzibila explicatie a intoarcerii lui Argetoianu: „Unele cercuri apreciau ca guvernul Groza, nefiind recunoscut de anglo-americani ca reprezentant al vointei poporului roman, exprimate prin alegerile din 19 noiembrie 1946, nu va putea semna tratatul de pace. Acest lucru il putea face insa un guvern Argetoainu, care era agreat atat de rusi cat si de anglo-americani." Aparand insa la orizont Planul Marshall, dar mai cu seama respingerea acestuia de catre Stalin, in vara anului 1947, „alternativa Argetoianu" nu mai avea sens iar Razboiul rece devenea o realitate evidenta. Istoricul Stelian Neagoe, scrie la randul sau ca „sirene din canale diplomatice anglo-americane si chiar sovietice, ii cantasera ademenitor pe strune..."
Nu cred ca ar fi fost nevoie, in cazul schimbarii guvernului Groza cu un premier - tampon intre rusi si americani, de aducerea unui om politic tocmai de la Geneva; unul care avea 75 de ani batuti pe muche si un nume deocheat. Tot la Geneva se refugiase pe atunci un om politic roman cu o cu totul alta fizionomie: fostul ministru de Externe Grigore Gafencu. Acesta, proprietar al ziarului „Timpul", care continua sa apara la Bucuresti, s-a dovedit cat se poate de prudent fata de cantece de sirena similare. Iesit de cativa ani din circuitul politic, Argetoianu si-a inchipuit, alimentat si de patima sa politica, realizabile propriile dorinte. Insusi fostul rege Carol II dusese niste tratative iluzorii cu rusii in 1945 cu speranta ca il va detrona pentru a doua oara pe fiul sau, in conditii in care acesta din urma realizase lovitura de stat de la 23 august 1944 si fusese distins de Stalin cu cea mai mare decoratie sovietica.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

anii razboiului argetoianu mihai ralea masoneria politica pasaportul
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1633 (s) | 34 queries | Mysql time :0.017088 (s)