News Flash:

Pogromul de la Bucuresti

26 Noiembrie 2013
4570 Vizualizari | 3 Comentarii
Pogromul din Bucuresti a reprezentat o serie de manifestari violente si crime impotriva evreilor, care au avut loc in timpul Rebeliunii legionare din ianuarie 1941. Raportul Comisiei Internationale pentru Studierea Holocaustului din Romania afirma ca pogromul „nu a fost un eveniment izolat, rupt de atmosfera opresiva si de persecutiile tipice din statul national-legionar, ci punctul culminant al evolutiilor evenimentelor”.
In zilele 21-23 ianuarie 1941, la Bucuresti, a izbucnit o revolta legionara, condusa de Horia Sima, impotriva „Conducatorului”, generalul Ion Antonescu. In acelasi timp cu rebeliunea, legionarii au initiat si condus cel mai mare si mai violent pogrom impotriva evreilor din istoria Munteniei.
Legislatia romana din ultimul an al domniei lui Carol II facea o discriminare rasiala a evreilor, considerati „rasa inferioara”. In perioada Statului National Legionar au fost elaborate peste douazeci de decrete-legi care duceau la restrangerea libertatii si drepturilor civice ale evreilor. In lunile septembrie-decembrie 1940 restrictiile erau mai aspre decat in august. Antonescu si legionarii erau de acord cu exproprierea evreimii din Romania, insa Antonescu nu accepta metodele teroriste la care recurgeau legionarii. Antonescu s-a temut ca ritmul exproprierilor fiind prea rapid, ar fi dus la oprirea comertului si la un dezastru economic. O mare parte din proprietatile jefuite de la evrei au ajuns in posesia legionarilor si nu in proprietatea statului, cum ar fi vrut Antonescu, care la 11 ianuarie 1941 declara:
„Sunt lucruri oribile care se petrec in tara. Se duc la pravaliile jidanilor si iau fondul de comert, distrugand astfel comertul si creditul. In aceasta situatie ne vom pomeni peste doua luni cu o catastrofa economica. Fabricile nu mai trimit materiale fabricate pentru ca jidanii care au pravalii nu mai cumpara marfa”
.La 27 noiembrie 1940 unitati ale Politiei Legionare au ucis la Jilava si la Prefectura politiei Capitalei 65 de demnitari politici din timpul regimului lui Carol al II-lea, ca razbunare pentru asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu.
Articol principal: Masacrul de la Jilava.
Doua zile mai tarziu, legionarii l-au asasinat pe fostul prim-ministru, celebrul istoric Nicolae Iorga. Aceste fapte au stricat relatiile dintre legionari si Ion Antonescu. Concomitent, legionarii au inceput sa perceapa amenzi si taxe ilegale de la evrei si s-au dedat la perchezitii fara motiv (ocazii de jaf) si arestari, evacuari silite, tortura si viol. La 29 noiembrie, Antonescu a ordonat dezarmarea Politiei Legionare. Ordinul a fost insa transformat de ministrul de Interne in transfer al cadrelor de la Politia Legionara la unitatile de politie regulate.
Antonescu i-a intrebat pe ministrii numiti de Legiune: „Dv. credeti ca se pot inlocui imediat toti jidanii?” Raspunsul l-a dat el insusi: „Problemele de stat se rezolva pe rand. Intocmai ca in jocul de sah”.
La inceputul lui ianuarie 1941, Antonescu a inteles ca legionarii nu mai actionau in virtutea intereselor nationalismului roman. La 14 ianuarie, Antonescu a avut o intrevedere in Germania cu Hitler cu scopul de a se asigura de sprijinul Berlinului si cu acea ocazie Hitler a insinuat ca Antonescu va fi nevoit sa inlature pe cei ce nu inteleg ca revolutia s-a terminat, pe fanatici. Au ajuns la o intelegere, conform careia Antonescu era asigurat de sprijinul Berlinului la luarea de masuri impotriva legionarilor.
Legionarii, la randul lor, au pregatit terenul. Cu 20 de zile inainte de rebeliune toate ziarele legionare (existau numai ziare legionare, toate celelalte fusesera desfiintate) au initiat o propaganda foarte intensa impotriva evreilor, masonilor si a „uneltelor” lor. Prin acest termen, „uneltele lor”, legionarii se refereau la Antonescu si oamenii loiali lui.
La 18 ianuarie, Antonescu a desfiintat posturile de „comisari de romanizare” de pe langa intreprinderile comerciale si industriale. Legionarii au vazut in acest act un atac direct si au cerut demisia lui Antonescu si crearea unui guvern legionar condus de Horia Sima.
La Bucuresti un agent britanic de origine greaca l-a impuscat mortal pe maiorul de aviatie german Döhring, incident folosit ca pretext de ambele parti, Antonescu si Legiunea.
La 20 ianuarie Antonescu l-a demis pe titularul Ministerului de Interne, generalul Petrovicescu, omul de incredere al Legiunii si membru al acesteia, pentru incapacitatea de a fi asigurat protectia maiorului german. Au fost de asemeni destituiti Alexandru Ghica, directorul general al politiilor, si Constantin Mamuica, director in Ministerul de Interne. Legionarii au respins aceste destituiri si s-au inarmat masiv. Grupuri de legionari s-au baricadat inarmat in localul Sigurantei, in sediul Prefecturii politiei capitalei, in sediul lor central din strada Roma si in cazarma gardienilor publici. In seara zilei de 21 ianuarie rebeliunea legionara era generalizata in toata tara. Cand soldatii au incercat sa preia controlul acestor cladiri, legionarii au deschis focul. Antonescu a trecut la o asa-zisa „defensiva activa”, aducand unitati militare spre Bucuresti. Armata a trecut la ofensiva in seara zilei de 22 ianuarie, atacand cu tunuri baricadele legionarilor. In cateva ore, armata a invins peste tot. A doua zi armata i-a atacat pe legionarii fortificati in diverse cladiri. In aceste lupte au cazut 30 de soldati si au fost raniti cateva sute, dar armata a cucerit cladirile si legionarii ramasi in viata s-au grabit sa paraseasca Bucurestiul, cautand adapost in strainatate.
Odata cu ocuparea centrelor de securitate, legionarii au atacat centrele evreiesti si au inceput jaful cartierelor evreiesti. Propaganda legionara relata cititorilor ca evreii s-ar fi revoltat si ca armata ar fi primit ordine de la „jidoviti”. Printre cei care i-au atacat pe evrei, impreuna cu legionarii, au fost jandarmi legionari, personalul perfecturii de politie din Bucuresti, organizatiile de muncitori legionari si organizatia studenteasca legionara.
Devastarea templelor si sinagogilor
Ministrul Iasinschi a ordonat incendierea cartierelor evreiesti si cand un fruntas legionar a incercat sa anuleze ordinul, ca sa nu produca un incendiu general al orasului, Iasinschi i-a spus: „E prea tarziu, incendiatori au iesit la drum”...
La Templul Coral legionarii au ajuns in timpul rugaciunii de seara. Au oprit rugaciunea, i-au dus pe conducatorul rugaciunii, Ozias Copstik si pe ceilalti evrei la centrul lor, la tortura, si dupa aceea i-au asasinat in padurea Jilava. Legionarii s-au intors la Templul Coral cu un camion si au inceput sa incarce mobile. Au spart casa de fier si au furat tot continutul. La fel a fost si la sinagoga Bet Midras. La sfarsit i-au dat foc si casa a ars complet. Sinagoga de pe strada Atena a fost distrusa cu topoare, ciocane si rangi de fier. Templul Unirea Sfanta a fost jefuit in dupa-amiaza lui 21 ianuarie, legionarii continuand jaful in casele evreiesti vecine, dupa care au revenit in templu pentru a da foc cartilor sfinte. Sinagoga Bet El a fost distrusa complet, faptuitorii facand uz de topoare. O ceata de legionari a capturat Sinagoga Cizmarilor si a transformat locul intr-un centru de tortura. La Sinagoga Mare au lucrat doua echipe; prima echipa a intrat cu revolvere, au jefuit enoriasii evrei prezenti si i-au batut pana a venit a doua echipa care i-a schimbat pe schingiuitori. Au distrus totul, au intrat in birouri si la arhiva si au ars documente istorice importante, vechi de sute de ani. Asa a fost si la celelalte temple si sinagogi. Au fost cateva locuri care n-au fost distruse complet: Templul Coral nu a ars complet, deoarece vandalii nu au avut benzina suficienta. La Sinagoga Mare lucra o servitoare crestina, Lucretia Canjia, care s-a rugat in lacrimi de vandali sa nu dea foc, le-a amintit ca nu asa se poarta crestinii credinciosi si pana la urma ei au renuntat la incendiere. La Sinagoga Mica-Cahal Cico, vecinii s-au temut ca focul s-ar fi putut extinde asupra caselor lor. Nici aici nu s-a pus foc, insa vandalii au distrus tot ce au putut. Cea mai frumoasa sinagoga din Bucuresti si din toata Romania, sinagoga sefarda Cahal Grande a ars complet si ca ea alte cateva sinagogi vechi de secole.
La Cahal Grande a venit la 21 ianuarie o trupa legionara condusa de preotul Brigadeu. Trupa s-a fortificat in templu si a asteptat armata, dar armata n-a venit. Legionarii au inceput sa jefuiasca si sa devasteze templul in care erau opere de arta evreiasca dintre cele mai frumoase din Europa. Cartile de religie, biblioteca antica si sulurile cu Tora au fost adunate in centrul templului si li s-a dat foc. Mai tarziu, in seara zilei de 22 ianuarie, legionarii au adus o cisterna de benzina cu care au dat foc cladirii. Ei au oprit pompierii nepermitandu-le sa stinga focul. Martorul ocular, procurorul militar avocat I.N. Vladescu a declarat, in cadrul marturiei depuse la Tribunalul Poporului din Bucuresti: „Templul spaniol semana cu o torta gigantica care lumina lugubru cerul capitalei. Legionarii dantuiau draceste in bataia focului, cantand aria «tineretii legionare» in timp ce izbeau, in furia lor salbatica, cu tocurile ciubotelor, trei femei despuiate, pentru a le da prada flacarilor. Nenorocitele victime, in dureroasa lor disperare, taiau vazduhul cu urlete de sfasietoare durere” („Jurnalul de Dimineata" din 21 ianuarie 1946).
n decursul rebeliunii legionare legionarii bucuresteni au arestat cateva mii de evrei, care au fost ridicati din casele lor, din sinagogi, de la institutiile evreiesti si de pe strada. Evreii arestati, barbati si femei, intre 15 si 85 de ani, au fost adunati la centre in care au fost anchetati, maltratati si torturati cu scopul ca legionarii sa le confiste banii, bijuteriile si restul proprietatilor evreiesti.
La Prefectura Politiei capitalei au fost cateva zeci de evrei arestati inca din ziua de 20 ianuarie si au fost adusi acolo si evrei care fusesera in alte centre de tortura. Printre cei care au fost la Prefectura Politiei capitalei erau: presedintele Comunitatii evreiesti din Bucuresti, Sigmund Goldfarb, conducatorul Oficiului Palestinian (oficiul de emigrare), Moise Orecovscky, 4 membri in comitetul Oficiului Palestinian, dr. M. Cotic, M. Lindner, A. Shapira, C. Haimovici si multi alti evrei. Toti evreii au fost chinuiti, cu palme, cu pumnii, cu pat de arma, lovituri cu casca militara, vana de bou, etc. doi evrei, dr. Aschenazy si dr. A. Aftalion, au sarit pe fereastra de la etajul III - Aschenazy a murit pe loc, Aftalion, grav ranit, a zacut mult timp dupa aceea. 15 arestati, luati la intamplare, au fost dusi de aici la abator si impuscati.
In acest sediu au fost adusi 200 evrei si printre ei erau: rabinul H. Gutman si fii lui Iancu si Iosef, Sigmond Collin casierul comitetului Comunitatii Evreilor din Bucuresti, S. Rivensohn secretar-general al Comunitatii, Mayer Marcus intendentul Templului Coral si sotiia lui Fany si multi altii. Toti evreii au fost jefuiti si batuti. Femeile au fost luate la subsol, batute cu vana de bou si dupa asta au fost eliberate. Barbatii au fost batuti si chinuiti de la ora 19.00 pana dimineata de 22 ianuarie cand au fost impartiti la intamplare in doua grupe - un grup a fost luat la Jilava si impuscat si al doilea grup a fost luat la Bucurestii Noi, la "Ferma Capitanului" (Moara Straulesti).
Cei care maltratau evreii, in acest centru de tortura, erau comisarii legionari Robescu si Jipescu, impreuna cu o echipa de circa 40 de legionari tineri, majoritatea lucratori de la fabrica Parcomer. Victimele au fost aduse din casele lor, de pe strada si de la Organizatia Sionista din strada Anton Pann. Printre cele 150 de victime au fost: ziaristul Horia Carp, fost senator si fost secretar general al Comunitatii Evreilor din Bucuresti, in varsta de 72 ani, fiul lui Horia, Matatias Carp, secretar general al Federatiei Uniunilor de Comunitati evreiesti din Romania, o grupa de 20 de tineri evrei ce urmau sa plece in Palestina si multi altii. Toate victimele au fost tunse cu foarfeca de taiat iarba, jefuite de tot ce aveau pe ele, batute permanent si silite cu forta sa inghita cantitati mari de sare amara amestecata cu petrol, benzina si otet (un fel de purgativ foarte puternic) si inchisi intr-un mic spatiu din pivnita fara sa poata sa mearga la closet. In parcursul perioadei de detinere (46 de ore) veneau legionari vizitatori la fiecare sfert de ceas ca sa-i bata pe evrei.
O echipa de 24 legionari, condusi de C. Maruntu, au invadat Sediul Uniunii Comunitatilor Evreiesti in noaptea 21-22 ianuarie. Legionari au sarit gardul, au spart o usa si, dupa ce au patruns in birouri, au devastat tot ce au gasit. Ei s-au urcat la domiciliile rabinului sef, doctor Alexandru Safran si al inginerului C. Solomoni si au devastat apartamentele, furand tot ce era de pret.
La moara Straulesti au fost concentrati si detinuti 79 evrei. Timp de doua zile si o noapte ei au fost batuti, infometati si amenintati cu moartea si s-au tras gloante peste capetele lor. Pe toata perioada ei au primit o optime de paine. Apoi au fost eliberati in zapada, la o distanta de 16 km de oras dupa ce li s-au rechizitionat incaltamintea si vesmintele.
La Primaria Jilavei au fost adusi evreii care au supravietuit primei executari din padurea Jilava si printre ei au fost rabinul Zvi Gutman, cantorul Osias Copstück si doctorul Eugen Solomon care a venit sa-si caute fratele. Nu sunt date cu privirea la torturile la care au fost supusi din cauza ca aproape toti au fost impuscati si au murit. Rabinul Gutman, care a supravietuit si celei de-a doua actiuni de executie, a fost batut si i s-a smuls parul din cap si din barba.
Alte centre de tortura au fost:
Sediul Central Legionar, din strada Roma
Sediul Legionar, din strada Cercului nr. 1
Comisariatul XII de Politie, din Calea Mosilor
Masacrul din padurea Jilava
90 de evrei, dintre cei torturati in centrele legionare de tortura, au fost incarcati in camioane, dusi in padurea Jilava, dezbracati si impuscati in cap. A doua zi, unii legionari s-au intors la fata locului pentru a aduna imbracamintea celor ucisi si lucrarile dentare de aur.
Printre evreii asasinati in padurea Jilava au fost farmacistul Alexandru Solomon, vicepresedinte al comunitatii evreiesti din Bucuresti, Ioshua Cuperstic, cantorul Templului Coral din Bucuresti si Iacov si Iosef, fii rabinului Zvi Gutman. Rabinul Zvi Gutman a fost impuscat de doua ori, dar a supravietuit. Alt fiu al rabinului Zvi Gutman, rabinul Efraim Gutman este rabinul sinagogii "Iacov si Iosef Gutman" de la Tel Aviv.
Masacrul de la Abator
O ceata de legionari a luat 15 evrei de la centrul de tortura de la Prefectura politiei capitalei, i-au dus la abatorul capitalei si i-au impuscat in ceafea. Cateva trupuri de evrei au fost introduse in cladirea abatorului si atarnate de carligele folosite pentru vite. Unor cadavre li s-au scos intestinele si au fost puse in jurul gatului
Scriitorul Virgil Gheorghiu consemneaza urmatoarele: “In imensa sala a abatorului unde boii sunt agatati cu carlige pentru a fi spintecati, erau suspendate acum cadavre de oameni goi. Era un spectacol oribil care intrecea in cruzime orice imaginatie. Pe unele cadavre era insemnat cuvantul “CUSER”. Erau cadavre de evrei... Sufletul mi-e murdarit. Mi-e rusine de mine insumi. Rusine, pentru ca sunt roman ca acei criminali din Garda de Fier.”
Carnajul de la abator a fost negat de autori negationisti ca o inscenare care ar fi apartinut lui Eugen Cristescu - seful Serviciului Secret in timpul guvernarii Antonescu - vezi spusele scriitorului Ioan Ianolide, fost membru al Fratiior de Cruce, organizatie de tineret a Miscarii Legionare
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

crime evreilor holocaustului romania
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (3)

geo  | #499
multe distorsiuni despre aceste actiuni ale legionarilor! dar daca e sa discutam strict istoric ca veridicitate, ar trebui sa ne indoim, sa mai cautam surse!
Citez acum de pe blogul "istoria incomoda":
O pagină controversată a Rebeliunii Legionare din ianuarie 1941 a fost scrisă în boxele Abatorului. Controversată pentru cei care NU vor să răsfoiască arhive şi să consulte documentele acelor vremi tulburi. Până când unii concetăţeni sătui de poporul român, eventual chiar ruşinaţi de “atrocităţile” comise de naţia noastră în decursul istoriei, precum baptişti ca Vindecătoru, vor aduna probele despre faptele adunate sub titulatura “Masacrul de la Abator”, am sa prezint aici câteva documente care, eventual, să le mai alunge greaţa de români.
geo  | #500
continuu:
"Mai întâi să-l amintim pe “onorabilul” cărturar Radu Ioanid, evreul-maghiar care în ’90 vroia să-şi mai vândă odată apartamentul, după ce-l vânduse prima oară când emigrase… Halal caracter, coane Ioanid ! Conaşul Ioanid dirijează investigarea Holocaustului român tocmai din SUA şi s-a ocupat de momentul 1941. A prezentat şi un raport de o mare “credibilitate”. Numai când citeşti sursele citate în el îţi dai seama cât de “imparţial” şi ancorat în realitate este. 90% dintre ele aparţin lucrărilor lui Mathias Carp şi Jean Ancel, celebrii evrei care au studiat holocaustul din România, ajungând la concluziile binecunoscute. Ce face Radu “apartament” Ioanid în studiul său este ca şi cum eu m-aş duce la supravieţuitorii legionari şi i-aş întreba dacă au fost criminali, oare ce-ar răspunde ?

Dar despre raportul lui Radu “apartament” Ioanid vom discuta în alte articole. Se pare că alături de el, majoritatea cercetătorilor holocaustologi au mari lacune când vine vorba despre “Abator 1941″. Atunci, întru’ ajutorarea unei oneste cercetări istorice, hai săprezentăm o colecţie de mărturii şi documente. Subliniez DOCUMENTE. Primele articole despre Abator 1941 apar în scririle celebrului evreu bolşevic, ideologul Armatei Roşii, Ilya Ehrenburg. Sosit in România anului 1945, acesta scria: ” Toti isi aduc aminte de zilele de groaza cînd legionarii rupeau oamenii in bucati si-i spânzurau la abator”(Bucuresti, Edit. Cartea Rusa, 1945, p. 91).".....
geo  | #501
LOOOOL si iar continuu:
"In 1947 relua subiectul, afirmând că: “In Bucuresti, legtionarii sfisiau oamenii in bucati, atârnau fete tinere (!) de cârligele abatorului” (Drumurile Europei, Bucuresti, Editura Cartea Rusa, 1947, p. 16). Şi tot acolo, Ehrenburg continua: “Daca într-adevar antisemitismul este limbajul international al fascistilor, trebue sa recunoasten ca fascistii ronâni au studiat foarte bine acest limba (!). Invatatura a început de mult, iar politica diferitelor guverne românesti dintre anii 1922 si 1934 nu poate fi numita decât o politica de pogromuri. De la asasinatele izolate si persecutii neorganizate, fascistii au trecut la asasinatele in masa. Aproape 500.000 de evrei au fost asasinati in lagarele de concentrare.”(!)

Poate unor cititori, aceste aberaţii le vor stârni zâmbete, dar la conferinţa de la Ateneu din 1945, “marele” scriitor şi ideolog sovietic a fost aplaudat frenetic de Ion Călugaru, Mihail Sadoveanu, C.I. Parhon, Traian Săvulescu, ş.a., pe care I. Ehrenburg îi remarca, de altfel, ca find: “sămânţa bună a culturii româneşti”… Dl. Sandu David, preşedintele Uniunii Asociaţiilor de Scriitori din statul Israel, scrie şi dânsul despre acele vremuri, “când 200 de evrei erau duşi la abator”. Ajungând la zi, Radu “apartament” Ioanid are şi el o variantă: “La abatorul oraşului Bucureşti au fost găsiţi asasinaţi 13 evrei; alţi doi, grav răniţi, au supravieţuit masacrului. Dintre cei asasinaţi Millo Beiler şi fraţii Rauch au fost găsiţi cu pântecele spintecate şi intestinele legate la gât în chip de cravată. Celelalte cadavre de la abator erau agăţate în cârligele de măcelărie. Se pare că deasupra lor se afla o inscripţie pe care se putea citi „carne kaşer” "....:))
Adauga comentariu

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1654 (s) | 34 queries | Mysql time :0.017841 (s)