News Flash:

Politica Economica in Germania Nazista

4 Februarie 2014
2573 Vizualizari | 0 Comentarii
Atunci cand nazistii au ajuns la putere, cea mai presanta problema era ratasomajului foarte ridicata, (peste 40%). Conducerea economica a statului a fost data pentru inceput unui bancher foarte respectat, Hjalmar Schacht. Sub conducerea sa a fost schitata o noua politica economica pentru ridicarea natiunii. Unele dintre primele masuri luate a fost desfiintarea sindicatelor si impunerea controlului salariilor. Guvernul a inceput sa creasca masa monetara prin cresterea masiva adeficitului bugetar.
Insa, in acelasi timp, guvernul a impus o rata a dobanzii de maxim 4,5 %, creand o acumulare masiva in fonduri de imprumut. Situatia a fost rezolvata prin crearea unor companii-fantoma care plateau pentru bunuri cu obligatiuni. Cea mai faimoasa dintre acestea a fost compania MEFO, iar obligatiunile folosite ca moneda au devenit cunoscute drept „chitante mefo”. Desi s-a promis ca aceste obligatiuni vor putea fi schimbate pe bani reali, in acest fel prabusirea fondurilor a fost amanata pana dupa prabusirea Reichului. Aceste manevre financiare complicate au fost folosite pentru ascunderea cheltuielilor militare care incalcau Tratatul de la Versailles.

Vezi si Inovatii medicale din Germania nazista 
In mod normal, efectele controlului preturilor combinat cu o mare crestere a masei monetare ar fi trebuit sa duca la dezvoltarea pietei negre, dar pedepsele foarte aspre (infractorii fiind trimisi in lagare de concentrare sau impuscati pe loc) au impiedicat aparitia fenomenului. Masurile represive au tinut, de asemenea, volatilitatea scazuta, reducand presiunea inflationista. Noua politica economica a redus importurile pentru bunurile de larg consum si s-a concentrat pe productia de export. Comertul exterior a fost redus pana la aproximativ o treime din nivelul atins in 1929 pe toata durata perioadei naziste. Controlul asupra valutelor straine a fost extins, ducand la supraevaluareamarcii germane. Acestea s-au dovedit solutii salvatoare in scaderea hotaratoare a somajului.
Industria a ramas in cea mai mare parte nenationalizata, iar interesul pentru afaceri a ramas in continuare motivat de obtinerea profiturilor.
Industria a fost insa obligata sa foloseasca strict cote de aprovizionare si resurse materiale locale. Toate aceste reglementari erau hotarate de comitete administrative compuse din functionari ai statului si reprezentanti ai sectorului privat. Concurenta era limitata atata vreme cat marile companii erau organizate in comitetele administrative sus-numite in carteluri. S-au facut nationalizari selective ale intreprinderilor care refuzau sa se supuna noilor reglementari. Bancile care fusesera nationalizate in „Republica de la Weimar” au fost retrocedate fostilor proprietari, fiecare comitet administrativ avand ca membru si o banca care finanta intreaga organizatie.

Vezi si "Noaptea de Cristal", cel mai negru episod din istoria Germaniei
La 18 octombrie 1936 economia germana a trecut sub conducerea lui Hermann Göring, iar Reichstag-ul a anuntat inceperea unui plan cincinal pentru a pune economia germana pe o baza necesara productiei de razboi.
Planul cincinal s-a terminat din punct de vedere teoretic in 1940, dar, din acest moment, Göring si-a facut o importanta baza a puterii din prerogativa sa de „conducator al planului cincinal”, care a condus efectiv economia si problemele productiei. Sub conducerea lui Fritz Todt s-a derulat si un proiect masiv de lucrari publice, rivalizand cu New Deal-ul, atat in scop, cat si in amploare, cea mai importanta realizare fiind reteaua de autostrazi. Odata ce a fost pusa pe picioare, uriasa organizatie pe care a creat-o Todt a fost folosita pentru construirea de buncare, adaposturi subterane si transee in toata Europa.
O alta latura a noii economii germane a reprezentat-o productia pentru o reinarmare masiva, avand ca scop cresterea armatei de la un efectiv de 100.000 soldati pana la cateva milioane.
In 1942 cheltuielile de razboi sporite si moartea lui Todt au dus la trecerea la completa economie de comanda, sub controlul lui Albert Speer.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

nazistii conducerea economica politica economica mefo reichstag-ul
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1618 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013419 (s)